Proclamație nr. 1/1864

Romaniloru!

Sese ani se voru inplini în curindu, de candu esistenta politica a României s'a recunoscutu într'unu chipu solemnelu și s'a proclamatu prin unu tratatu, la care au luatu parte înaltă Porta, augusta nostra Suzerana, și marele Puteri ale Europei. Actulu internationalu, Convențiunea din 7 și 19 Augustu 1858, ne a inzestratu tera cu instrucțiuni liberale și bine-facatore, a căror desvoltare progresiva ar fi asiguratu prosperitatea nostra.

Și cu tote acestea România sta încă pe locu.

De unde vine reulu?

Radicatu la Tronu prin voturile unanime ale ambeloru Adunări elective, Eu eramu în dreptu de a me redima pe concursulu acelora carii 'mi au impusu gloriosa dar greua missiune de a reorganisa tera. A fostu însă din contra, de a doua di, Eu amu gasitu înaintea mea o neimpacata opositiune.

În dadaru Eu am datu nenumarate dovedi despre celu mai scrupulos alu meu respectu pentru privilegiile parlamantare; în dadaru amu chiematu la putere tote partiturile unulu dupe altulu.

În dadaru amu facutu Adunariloru concesiuni peste concesiuni și amu impinsu spiritulu de împăcare pînă a tolera în calcari grave asupra atributiuniloru Mele.

În dadaru m'amu invoitu pînă a face sacrificiulu spontaneu chiaru și alu unoru prerogative suverane.

Tote au fostu nefolositore.

Unirea teriloru-surori seversita; averile monastiriloru încheiate, a cincea parte a pamentului Romanescu, înapoiate domeniului naționalu, nisce asemenea mari rezultate, dobândite de Guvernului Meu, tote au fostu uitate.

Interesele terei și demnitatea sa, dorintele, trebuitele vostre cele mai neaperate, tote s'au sacrificatu unoru patimi vinovate.

Dreptu resplata pentru devotamentuluseu către causa naționala, Alesulu Romaniloru n'a gasitu de cat ultragiului și calomnia; și cu tota intelepciunea unui numeru de deputați, o obligarchie tulburatoare a sciutu a împiedica necontenitu stăruințele Mele pentru binele publicu, și a redusu Guvernului Meu la neputință.

Ce'mi remane dar de facutu?

Amu otaratu de a face o de pe urma cercare, de a face unu de pe urma apelu la patriotismulu Adunarei.

Mi amu schimbatu din nuou Miniștrii, și în timpulu sesiunei actuale, Guvernului Meu a infatisatu Camerei tote proiectele de legi ce ea însăși le ceruse. În tote aceste Eu amu voitu augustii Sub-scriitori ai tratatateluru care au ridicatu România, aceia ce o voescu marele principii de egalitate și de dreptate ai timpului nostru. Am voitu în fine să se realiseze și marea fagaduinta data muncitoriloru de pamentu de Art. 46 al Conventiunei. Am voitu ca clacasii, prin plata muncei loru, sa ajungă a stăpîni particica loru de pamentu în plină proprietate.

Cum a respunsu Adunarea la înfățișarea proiectului de lege rurală? O sciti toți. Ea a datu unu votu de blumu Guvernului Meu, și pentru ce? Pentru ca proiectului infatisatu era o lege de dreptate, era realisarea speranteloru legitime a trei milioane de terani. Adunarea, prin blamulu seu, lovia în persona Ministriloru propria cugetare a Șefului Statului.

O asemenea stare de lucruri nu mai putea să se prelungesca.

Am voitu dar să se făcut pe voi toți judecători între Adunarea electiva și între Alesulu Romaniloru.

Spre acestu scopu, Miniștrii Mei au presentatu Adunarei o noua lege electorală, căreia utilitate este marturisita de însuși sub-scriitorii Conventiunei, și care asigura terei o representatiune mai deplina, o representatiune adeveratu naționala.

Adunarea a refusatu de a discuta acesta lege.

Nu'mi remane dar alta de cat de a apela la natiune, la cetățenii de tota starea și de tota averea.

Romaniloru! voi sunteți acum chemați de a da unu votu otaritoru.

Eu supunu priimirei vostre noua lege Electorală, respinsă de Adunare, și unu proiectu de Statutu, care va desvolta și îndeplini dispozitiunele bine facatore ale Conventiunei.

Deleberati dar și otariti în tota liniscea, în tota neatarnarea.

De acum voua, și numai voua, este datu de a ve rosti, dacă tera trebuie să fie și în viitoru lăsată prada agitatiuneloru deșerte, care de mai multu de cinci ani deconsidera națiunea, compromite securitatea ei, și 'i împiedica ori ce progresu.

Voua de a otari, dacă națiunea Română este demna de libertățile publice cu care Am voit și voescu a o inzestra, și pre care o majoritate de privilegiați i le refusa.

Voua, Romaniloru, de a areta Europei, prin intelepciunea vostra, ca meritamu inaltele simpatii ce ne sînt cascigate.

Voua totulora, de a dovedi ca întocmai ca în dilele de 5 și 24 Ianuarie 1859, suntemu cu totii uniti înaintea unei situațiuni, de la care atarna fericirea, viitorulu și mărirea României.

Sa traiasca România!

ALECSANDRU IOAN

Cogalniceanu,

Balanescu,

D. Bolintineanu,

P. Orbescu,

Generalu Manu.