Decizia nr. 902/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 108^4 și art. 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihai Micu, Vasila Micu și Anca Antoaneta Micu în Dosarul nr. 10.539/4/2008 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal răspund autorii Vasila Micu și Anca Antoaneta Micu, lipsind celălalt autor al excepției și partea Mazneh Hiwa, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă doamna Alexandra Gotea, traducător autorizat de limba persană.

Magistratul-asistent informează plenul că la dosar autorii excepției au depus mai multe înscrisuri, precum și concluzii scrise cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

Autorii prezenți formulează cerere de amânare a cauzei, apreciind că procedura de citare nu este legal îndeplinită, întrucât partea Mazneh Hiwa ar fi trebuit citată la domiciliul din Iran.

Magistratul-asistent învederează plenului că citarea s-a făcut în conformitate cu citativul comunicat de instanța care a sesizat Curtea Constituțională.

Reprezentantul Ministerului Public se opune citării în Iran, apreciind că procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită, astfel încât respinge cererea de amânare.

Autorii prezenți solicită amânarea cauzei, motivând că paginile dosarului Curții nu sunt numerotate.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.

Curtea respinge cererea de amânare și acordă cuvântul pe fondul excepției.

Autorul Vasila Micu face referire la aspecte de fapt ce țin de soluționarea dosarului având ca obiect constatarea nulității actelor de donație pe care autorul Anca Antoaneta Micu le-a făcut acesteia și soțului său Mihai Micu. Aspectele învederate vizează, în principal, încălcarea dreptului de proprietate al autorilor excepției în privința bunurilor asupra cărora poartă litigiul menționat.

Autorul Anca Antoaneta Micu solicită admiterea excepției și arată că, la termenul din 14 decembrie 2010, în Dosarul nr. 10.539/4/2008 al Curții de Apel Curții București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, autorii au formulat cerere de recuzare a unui judecător care participase în complet la 5 termene de judecată atunci când dosarul se afla pe rolul Tribunalului București. Deși s-a explicat președintelui de complet că unul dintre judecători este incompatibil, s-a constituit totuși completul de judecată convocându-se și procurorul pentru judecarea cererii. În încheierea prin care completul a soluționat cererea de recuzare nu s-a motivat respingerea acesteia. În final, se arată că în cadrul procedurii de judecare a cererii de recuzare în camera de consiliu părțile nu sunt citate astfel încât acestea nu se pot apăra.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției și menținerea jurisprudenței Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 10.539/4/2008, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 lit. b), art. 108^4 și art. 108^5 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Mihai Micu, Vasila Micu și Anca Antoaneta Micu cu prilejul formulării unei cereri de reexaminare a unei amenzi judiciare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 2, art. 5 [din eroare indicat drept art. 4], art. 6, art. 11, art. 16, art. 21, art. 22, art. 23, art. 24, art. 44, art. 46, art. 53, art. 56 și art. 57. În acest sens, autorii arată că încheierea prin care s-a soluționat cererea de recuzare și s-a dispus aplicarea amenzii s-a pronunțat în camera de consiliu, fără citarea părților și fără administrarea vreunei probe, astfel încât nu au avut posibilitatea de a formula apărări și de a-și dovedi buna-credință și nici de a dovedi reaua-credință a celeilalte părți. Autorii excepției fac referire pe larg la situația de fapt din dosar, solicitând, în final, "redeschiderea tuturor dosarelor penale și civile din România și Olanda, reabilitarea în toate hotărârile/sentințele/deciziile din dosarele civile și penale din România, Olanda și Iran și repunerea în situația anterioară".

Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepția invocată este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele care au stat la baza

Deciziei nr. 1.280 din 8 octombrie 2009 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorilor excepției și ale procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 108^4 și art. 108^5 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b): "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 de lei: [...]

b) formularea, cu rea-credință, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;";

- Art. 108^4: "Amenda și despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia.",

- Art. 108^5: "Împotriva încheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luata măsura sau de la data comunicării încheierii.

Cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 2 referitoare la suveranitate, art. 5 privind cetățenia [din eroare indicat drept art. 4], art. 6 privind dreptul la identitate, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moștenire, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 56 privind contribuții financiare și art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

deciziilor nr. 231 din 19 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 1 aprilie 2009, nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005, și nr. 1.280 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 10 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), ale art. 108^4 și art. 108^5 din Codul de procedură civilă.

Curtea a reținut că textele de lege criticate prevăd doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigențelor art. 57 din Constituție, care instituie îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a exercita drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți.

De asemenea, textele criticate nu cuprind prevederi de natură să aducă atingere dreptului de acces la justiție și dreptului la apărare. Dimpotrivă, dispozițiile art. 108^5 din Codul de procedură civilă prevăd că persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care solicită, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii.

Întrucât în cauza de față nu au fost aduse elemente noi de natură să impună reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate este nemotivată prin raportare la celelalte texte din Legea fundamentală invocate în susținerea acesteia. În mod constant, Curtea, în jurisprudență sa, de exemplu prin

Decizia nr. 804 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 24 iunie 2009 a statuat că simpla enumerare în susținerea excepției a unor prevederi constituționale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigențele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 108^4 și art. 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihai Micu, Vasila Micu și Anca Antoaneta Micu în Dosarul nr. 10.539/4/2008 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011.