Decizia nr. 1459/2009

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 și 209 din Codul penal, excepție ridicată de Daniel George Ivancea în Dosarul nr. 92/233/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece, prin critica formulată, autorul solicită modificarea textului contestat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 92/233/2005, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 208 și 209 din Codul penal, excepție ridicată de Daniel George Ivancea în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) și art. 21, deoarece, spre deosebire de infracțiunea prevăzută de art. 210 din Codul penal, textele legale criticate, în mod nejustificat, nu permit aplicarea principiului disponibilității și în cazul furtului simplu ori calificat.

Curtea de Apel Galați - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208, cu denumirea marginală Furtul, și art. 209, cu denumirea marginală Furtul calificat, ambele din Codul penal.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale contestate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 87 din 10 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 10 martie 2005, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 și 209 din Codul penal, reținând că prin conținutul lor infracțiunile de furt și de furt calificat se deosebesc de infracțiunea de furt la plângerea prealabilă prevăzută de art. 210 din Codul penal, astfel că, neexistând identitate de situații juridice, tratamentul diferit nu constituie o discriminare în sensul avansat de autori. De altfel, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, reglementarea infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora intră în competența Parlamentului. Constituția lasă astfel legiuitorului libertatea de a reglementa această materie prin legi organice, în funcție de imperativul apărării sociale și ținând seama de toate celelalte principii consacrate prin Legea fundamentală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului referitor la accesul liber la justiție, Curtea constată că este nefondată, deoarece dispozițiile art. 208 și 209 din Codul penal nu limitează în niciun fel posibilitatea vreunei persoane interesate de a se adresa judecătorului pentru apărarea unui drept, unei libertăți ori a unui interes.

În sfârșit, Curtea mai constată că autorul excepției încearcă să supună controlului instanței de contencios constituțional și să înfrângă prezumția de constituționalitate a art. 208 și 209 din Codul penal, prin raportarea acestora la art. 210 din același cod, pentru care operează principiul disponibilității. Or, în numeroase rânduri, Curtea a statuat în jurisprudența sa că nu poate fi primită motivarea fundamentată pe compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 și 209 din Codul penal, excepție ridicată de Daniel George Ivancea în Dosarul nr. 92/233/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009.