Decizia nr. 1287/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Olenici (Olenci) în Dosarul nr. 3229.1/103/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3229.1/103/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 187 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Olenici (Olenci).

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 4 alin. (2) referitoare la egalitatea între cetățeni, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare și art. 57 referitoare la Exercitarea drepturilor și a libertăților, deoarece menționarea obligativității depunerii la poștă a actelor pentru instanțele de judecată numai prin "scrisoare recomandată" afectează dreptul la apărare și la un proces echitabil, creând totodată un cadru favorabil discriminării pe criterii de avere. Apreciază că actele de procedură trimise instanțelor judecătorești prin poștă ar trebui socotite în termen, indiferent de modalitatea în care au fost predate la oficiul poștal, înainte de împlinirea termenului.

În fond, instanța de apel a respins apelul promovat de autorul excepției și a constatat că acesta a fost depus prin "scrisoare simplă", în loc de "scrisoare recomandată". Astfel, în mod greșit instanța a constatat apelul ca tardiv introdus, câtă vreme data poștei - de primire a plicului, deci de expediere (respectiv 18 mai 2009) se încadrează în termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru declararea căii de atac, în condițiile în care instanța de fond s-a pronunțat la data de 7 mai 2009, iar ziua de 17 mai 2009 cade într-o duminică.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, acestea nu contravin sub niciun aspect principiului egalității în drepturi a cetățenilor și nu implică un tratament juridic diferențiat față de persoane aflate în aceeași situație juridică. De asemenea, acestea sunt menite să asigure dreptul la apărare și dreptul părților interesate de a apela la instanțele judecătorești, precum și de a beneficia de toate drepturile și garanțiile menite să le asigure dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil.

Termenele privind luarea, menținerea și revocarea măsurilor preventive sunt termene substanțiale, fiind reglementate în vederea protejării unor drepturi și interese, în considerarea unor situații speciale în care s-ar afla persoana care trebuie să exercite un anumit drept. În fapt, invocarea excepției de neconstituționalitate a fost determinată de modul de interpretare și aplicare a legii de către organele judiciare, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale stabilite prin lege.

Dispozițiile art. 57 din Constituție nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 187 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Acte considerate ca făcute în termen, care au următorul conținut: "Actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administrația locului de deținere ori la unitatea militară sau la oficiul poștal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen. Înregistrarea sau atestarea făcută de către administrația locului de deținere pe actul depus, recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută de unitatea militară pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu contravin principiului egalității în drepturi, întrucât se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în situații juridice identice. În plus, acestea reprezintă o concretizare a dreptului la apărare și a liberului acces la justiție, partea nemulțumită de soluția pronunțată în fond putându-se adresa instanței de apel cu respectarea termenelor și condițiilor prevăzute de lege. De altfel, potrivit art. 129 din Constituție, părțile interesate pot exercita căile de atac "în condițiile legii". Or, prevederile legale criticate constituie o aplicare a acestora, fiind totodată norme de procedură, care, în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, "sunt prevăzute numai prin lege".

Dispozițiile art. 57 din Constituție nu au incidență în cauză.

În ceea ce privește celelalte aspecte, Curtea constată că depășesc sfera sa de competență, întrucât nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a normelor juridice contestate, ci numai asupra înțelesului lor contrar Legii fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Olenici (Olenci) în Dosarul nr. 3229.1/103/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2010.