Tratatul din 18 octombrie 1960

Articolul 7

Asistența juridică în cauzele civile și familiale cuprinde inminarea actelor și îndeplinirea unor activități procesuale, cum ar fi: audierea martorilor și părților, efectuarea expertizelor, a cercetărilor locale, interogarea părților.

Articolul 8

1. Cererea pentru acordarea asistenței juridice trebuie să conțină denumirea organului solicitant, denumirea organului solicitat (dacă este cunoscut), obiectul la care se referă cererea, numele și prenumele părților, ocupația, domiciliul sau reședința lor, precum și numele, prenumele și adresa reprezentanților lor, dacă este cazul.

2. Pe lîngă datele prevăzute la punctul 1, cererea trebuie să conțină și datele necesare cu privire la obiectul cererii, cum ar fi împrejurările de fapt asupra cărora trebuie să se facă proba și, dacă este cazul, întrebările care urmează să fie puse persoanei audiate.

3. Cererea de inminare a actelor trebuie să conțină adresa destinatarului și indicarea actelor ce urmează să fie inminate.

Articolul 9

1. Cererea de acordare a asistenței juridice se întocmește în forma prevăzută de legislația Părții Contractante solicitante.

2. Cererea și actele care se trimit trebuie să fie semnate și prevăzute cu sigiliul oficial.

Articolul 10

1. Organul solicitat îndeplinește cererea de acordare a asistenței juridice potrivit normelor legale ale statului sau.

2. Dacă organul solicitat nu este competent sa acorde asistența juridică, el va transmite cererea organului competent.

3. Organul solicitat va informa, la cerere, organul solicitant despre data și locul îndeplinirii lucrării cerute.

4. Dacă persoana menționată în cerere nu poate fi gasita la adresa indicată, organul solicitat va lua măsurile necesare pentru stabilirea adresei.

Articolul 11

1. Organul solicitat inmineaza actele în conformitate cu dispozițiile legale ale statului sau.

2. Dacă actul nu este redactat în limba Părții Contractante solicitate sau dacă nu este însoțit de o traducere certificată în limba acesteia, organul solicitat va inmina destinatarului actele numai dacă acesta este de acord să le primească.

3. Dovada de inminare a actelor se întocmește în conformitate cu legea Părții Contractante solicitate și va trebui sa cuprindă data inminarii actului și semnatura destinatarului sau, după caz, modul și data predării actului.

Articolul 12

În cazul cînd asistența juridică nu a putut fi acordată, organul solicitat va restitui actele organului solicitant, comunicindu-i totodată motivele care l-au împiedicat sa îndeplinească cererea.

Articolul 13

Acordarea asistenței juridice poate fi refuzată dacă Partea Contractantă solicitată considera ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislației sale.

Articolul 14

Părțile Contractante au dreptul sa inmineze, prin oficiile lor diplomatice sau consulare, acte propriilor lor cetățeni, dacă aceștia accepta primirea.

Articolul 15

1. Părțile Contractante nu își vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordării asistenței juridice pe teritoriul lor. Organul solicitat comunică organului solicitant cuantumul cheltuielilor făcute cu ocazia acordării asistenței juridice. Dacă organul solicitant percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămîn Părții Contractante al carei organ le-a perceput.

2. Prin excepție de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor făcute pentru efectuarea expertizelor și remunerarea experților. Dacă cheltuielile de expertiza trebuie suportate de parte, efectuarea expertizei poate fi condiționată de depunerea în prealabil a unui avans la organul solicitat.

Articolul 16

1. Cetățenii unei Părți Contractante care se adresează în calitate de reclamanți sau intervenienți instanțelor judecătorești ale celeilalte Părți Contractante, dacă au domiciliul sau reședința pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante, nu pot fi obligați să depună cauțiuni pentru motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul sau reședința pe teritoriul Părții Contractante căreia îi aparține instanța.

2. Prevederile punctului 1 se aplică în mod corespunzător și persoanelor juridice.

Articolul 17

În cazul cînd legea unei Părți Contractante prevede obligația de a se depune un avans asupra cheltuielilor pentru administrarea probelor, acest avans va putea fi cerut cetățenilor celeilalte Părți Contractante în aceleași condiții și în același volum ca și cetățenilor proprii.

Articolul 18

Cetățenii uneia din Părțile Contractante beneficiază în fața instanțelor judecătorești ale celeilalte Părți Contractante de scutire de taxe și cheltuieli de judecată, precum și de asistența judiciară gratuita, în cursul procesului, în aceleași condiții și în același volum ca și cetățenii proprii.

Articolul 19

1. Adeverintele cu privire la situația personală și materială a persoanei care solicită scutirea de taxe și cheltuieli de judecată, se eliberează de organul competent al Părții Contractante pe teritoriul căreia aceasta persoana domiciliază sau își are reședința.

2. Dacă aceasta persoana nu are domiciliul sau reședința pe teritoriul nici uneia dintre Părțile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata de oficiul diplomatic sau consular al Părții Contractante al carei cetățean este.

3. Organul care urmează a se pronunța asupra cererii de scutire de taxe și cheltuieli de judecată poate verifica prin organul competent al celeilalte Părți Contractant exactitatea actelor prezentate și, la nevoie, sa ceara date suplimentare.

Articolul 20

Cetățeanul oricăreia dintre Părțile Contractante, care își are domiciliul sau reședința pe teritoriul unei Părți Contractante și voiește sa beneficieze de drepturile prevăzute la articolul 18 în fața unei instanțe judecătorești a celeilalte Părți Contractante, poate să se adreseze fie direct acestei instanțe, fie instanței judecătorești competente de la domiciliul sau reședința sa. În acest din urmă caz, instanța va trimite cererea, însoțită de anexe, instanței judecătorești a celeilalte Părți Contractante, în modul prevăzut la articolul 4.

Articolul 21

1. Capacitatea de folosință și exercițiu a persoanei fizice se stabilește potrivit legii Părții Contractante al carei cetățean este persoana.

2. Capacitatea persoanei juridice se stabilește potrivit legii acelei Părți Contractante pe baza căreia a fost înființată persoana juridică.

Articolul 22

Încheierea căsătoriei

1. Condițiile cerute pentru încheierea căsătoriei se determina, pentru fiecare persoana, de legea acelei Părți Contractante al carei cetățean este persoana.

2. Condițiile pentru încheierea căsătoriei, prevăzute de legea unei Părți Contractante și a căror nerespectare atrage nulitatea căsătoriei, se aplică și cetățenilor celeilalte Părți Contractante în cazul cînd încheie căsătoria pe teritoriul acelei Părți Contractante.

3. Forma încheierii căsătoriei este determinata de legea acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria.

Raporturile personale și patrimoniale ale soților

Articolul 23

1. Raporturile personale și patrimoniale ale soților se stabilește în conformitate cu legea Părții Contractante ai carei cetățeni sînt.

2. Dacă unul din soți este cetățeanul unei Părți Contractante iar celălalt soț - cetățean al celeilalte Părți Contractante, raporturile lor personale și patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea acelei Părți Contractante a carei ultima cetățenie comuna au avut-o sotii.

3. Dacă sotii nu au și nici nu au avut cetățenia comuna a uneia din Părțile Contractante, raporturile lor personale și patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea Părții Contractante pe teritoriul căreia își au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - în conformitate cu legea Părții Contractante pe teritoriul căreia și-au avut ultimul domiciliu comun.

Articolul 24

1. Cauzele cu privire la raporturile personale și patrimoniale ale soților sînt de competența instanțelor judecătorești ale acelei Părți Contractante ai carei cetățeni sînt sotii.

2. Dacă unul dintre soți este cetățean al unei Părți Contractante, iar celălalt soț - cetățean al celeilalte Părți Contractante, este competența instanța acelei Părți Contractante pe teritoriul căruia sotii își au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - instanța Părții Contractante pe teritoriul căreia și-au avut ultimul domiciliu comun.

Articolul 25

Divorțul, inexistenta și nulitatea căsătoriei

1. Pentru divorț, pentru constatarea existenței, inexistentei și nulității căsătoriei, precum și pentru anularea căsătoriei, dacă amindoi sotii sînt cetățeni ai unei Părți Contractante, sînt competente instanțele și se aplică legea acelei Părți Contractante ai carei cetățeni sînt sotii la data introducerii acțiunii.

Dacă la data introducerii acțiunii amindoi sotii au domiciliul sau reședința pe teritoriul celeilalt, Părți Contractante, este competența și instanța acestei Părți Contractante. În acest caz se poate pronunța divorțul, anula căsătoria sau constata nulitatea ei numai pentru motivele prevăzute, în același timp, de legile ambelor Părți Contractante.

2. Dacă la data introducerii acțiunii, unul din soți este cetățean al unei Părți Contractante, iar celălalt soț - cetățean al celorlalte Părți Contractante, pentru soluționarea cauzelor prevăzute la punctul 1 este competența instanța acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau își au reședința ambii soți; dacă unul din soți domiciliază sau are reședința pe teritoriul unei Părți Contractante, iar celălalt soț pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, este competența instanța acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau își are reședința soțul pîrît. În ambele cazuri divorțul, constatarea nulității și anularea căsătoriei pot fi pronunțate numai pentru motive prevăzute, în același timp, de către legile celor două Părți Contractante.

Raporturile dintre părinți și copii

Articolul 26

Raporturile juridice dintre părinți și copii, precum și stabilirea, contestarea și tăgăduirea paternității ori stabilirea sau contestarea maternitatii se reglementează potrivit legii acelei Părți Contractante al carei cetățean este copilul.

Articolul 27

1. Pentru rezolvarea cauzelor menționate la articolul 26, sînt competente instanțele Părții Contractante al carei cetățean este copilul.

2. Dacă părinții și copilul au domiciliul sau reședința pe teritoriul aceleiași Părți Contractante, este competența și instanța acestei Părți Contractante.

Înfierea

Articolul 28

1. Condițiile pentru încheierea și desfacerea înfierii, în cazul cînd infiatul și infietorul sînt cetățenii aceleiași Părți Contractante, se determina potrivit legii acestei Părți Contractante.

2. În cazul cînd infietorul este cetățean al unei Părți Contractante, iar infiatul cetățean al celeilalte Părți Contractante pentru încheierea sau desfacerea înfierii vor trebui îndeplinite condițiile prevăzute în legile ambelor Părți Contractante.

Articolul 29

1. Pentru încheierea și desfacerea înfierii în cazul prevăzut la punctul 1 al articolului 28, este competent organul acelei Părți Contractante ai carei cetățeni sînt infietorul și infiatul, iar în cazul prevăzut la punctul 2 al aceluiași articol, sînt competente organele ambelor Părți Contractante.

2. În cazul cînd infietorul și infiatul sînt cetățenii unei Părți Contractante însă domiciliază sau își au reședința pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, pentru Încheierea și desfacerea înfierii este competent și organul acestei Părți Contractante.

Tutela și curatela

Articolul 30

1. În cauzele de tutela și curatela privind cetățenii Părților Contractante sînt competente, în măsura în care prin prezentul tratat nu este prevăzut altfel, organele acelei Părți Contractante al carei cetățean este persoana căreia urmează sa i se instituie tutela sau curatela.

2. Cazurile și condițiile pentru instituirea ori desființarea tutelei sau curatelei se stabilesc în conformitate cu legea Părții Contractante al carei cetățean este persoana căreia urmează sa i se instituie tutela sau curatela.

3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator și persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela se reglementează potrivit legii Părții Contractante al carei cetățean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela.

4. Obligația de a accepta sarcina de tutor sau curator se stabilește potrivit legii Părții Contractante al carei cetățean este persoana ce urmează a deveni tutor sau curator.

5. Hotărîrile organelor de tutela și curatela ale unei Părți Contractante, care se referă la cetățenii săi, se recunosc și produc aceleași efecte juridice pe teritoriul celeilalte Părți Contractante ca și hotărîrile date de organele proprii.

Articolul 31

1. În cazul cînd este necesar să se ia măsuri pentru ocrotirea intereselor cetățeanului unei Părți Contractante al cărui domiciliu, reședința sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, organul competent al acestei Părți Contractante va informa de îndată despre aceasta oficiul diplomatic sau consular al Părții Contractante al carei cetățean este persoana.

2. În cazurile care nu comporta amînare, organul celeilalte Părți Contractante poate lua singur, potrivit legii sale, măsurile temporare neapărat necesare, dar este obligat sa informeze de îndată oficiul diplomatic sau consular al Părții Contractante al carei cetățean este persoana în interesul căreia s-au luat măsurile. Aceste măsuri își păstrează valabilitatea atita timp cît organul competent al Părții Contractante al carei cetățean este persoana nu va fi luat hotărîrea necesară. Aceasta hotărîre va fi comunicată organului care a luat măsurile temporare.

Articolul 32

1. Organul de tutela sau curatela al unei Părți Contractante poate transmite organului celeilalte Părți Contractante competența privind administrarea tutelei sau curatelei unei persoane căreia i s-a instituit tutela sau curatela dacă ea își are domiciliul, reședința sau bunurile pe teritoriul acestei Părți Contractante și dacă organul solicitat este de acord cu aceasta transmitere.

2. Organul care a acceptat preluarea competentei prevăzute la punctul 1 exercita administrarea tutelei sau curatelei, în conformitate cu legea statului sau. Acest organ nu este competent sa adopte hotărîri în probleme privitoare la statutul personal al persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela.

Articolul 33

Declararea dispariției sau a morții

1. Declararea dispariției sau a morții, constatarea faptului morții și stabilirea datei morții unei persoane, respectiv declararea morții unei persoane dispărute și dovedirea morții, denumite în textul următor, declararea dispariției sau a morții este de competența instanțelor judecătorești ale Părții Contractante al carei cetățean era persoana la data dispariției sau a morții.

2. Instanțele judecătorești ale unei Părți Contractante pot sa declare dispariția sau moartea unui cetățean al celeilalte Părți Contractante în următoarele cazuri:

a) la cererea unei persoane care dorește să-și valorifice drepturile succesorale sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soți privind un imobil al dispărutului situat pe teritoriul Părții Contractante a carei instanța a fost sesizată;

b) la cererea soțului sotiei în legătură cu existenta căsătoriei, dacă în momentul introducerii cererii, acesta își are domiciliul sau reședința pe teritoriul Părții Contractante a carei instanța a fost sesizată.

3. În cazurile prevăzute la punctul 2, declararea dispariției sau a morții se va face numai în condițiile prevăzute de legea Părții Contractantului carei cetățean a fost disparutul sau decedatul.

Articolul 34

1. Cetățenii unei Părți Contractante pot dobîndi, pe calea succesiunii legale sau testamentare, bunuri și drepturi pe teritoriul celeilalte Părți Contractante în aceleași condiții și în același volum ca și cetățenii proprii.

2. Cetățenii unei Părți Contractante pot dispune prin testament de bunurile lor mobile și imobile care se găsesc pe teritoriul celeilalte Părți Contractante.

Articolul 35

1. Capacitatea de a întocmi sau revoca testamentul precum și consecințele juridice ale viciilor de voința se stabilesc potrivit legii Părții Contractante al carei cetățean a fost testatorul la data întocmirii sau revocării testamentului.

2. Forma întocmirii și revocării testamentului este aceea prevăzută de legea Părții Contractante al carei cetățean a fost testatorul la data întocmirii sau revocării, sau de legea Părții Contractante pe teritoriul căreia testamentul a fost întocmit sau revocat.

Articolul 36

1. Pentru dezbaterilor succesorale cu privire la bunurile mobile ale cetățenilor Părților Contractante, precum și pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legătură cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri, sînt competente organele acelei Părți Contractante al carei cetățean a fost defunctul în momentul morții, dacă prin prezentul Tratat nu se prevede în alt fel.

2. Pentru dezbaterile succesorale cu privire la bunurile imobile ale cetățenilor Părților Contractante precum și pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legătură cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri imobile, sînt competente în mod exclusiv organele acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia se găsesc bunurile imobile.

Articolul 37

În cazul cînd defunctul a fost cetățeanul unei Părți Contractante și a avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, succesorii care domiciliază sau își au reședința pe teritoriul acestei Părți Contractante pot cere, în termen de șase luni de la deces, ca organul competent al acestei Părți Contractante să efectueze procedura succesorală cu privire la bunurile mobile care se găsesc pe teritoriul sau. Despre aceasta cerere vor fi incunostintati succesorii și legatarii. Dacă, în termen de trei luni de la înștiințare, nici unul dintre succesori sau legatari nu se obține, cererea va fi satisfacuta.

Articolul 38

Pentru a determina dacă un bun este mobil sau imobil se va urma potrivit legii Părții Contractante pe teritoriul căreia se afla acest bun.

Articolul 39

1. În cazul cînd pe teritoriul unei Părți Contractante moare un cetățean al celeilalte Părți Contractante, organul competent va înștiința de îndată oficiul diplomatic sau consular al acestei Părți Contractante despre deces, comunicînd tot ceea ce cunoaște despre succesori, domiciliul sau reședința lor, despre masa succesorală și valoarea succesiunii, precum și despre testament - dacă exista. În același mod va proceda acest organ și în cazul cînd este informat ca pe teritoriul statului sau se găsesc bunuri ale unui cetățean al celeilalte Părți Contractante care a murit fie pe teritoriul Părții Contractante al carei cetățean a fost, fie pe teritoriul unui al treilea stat.

2. De asemenea, dacă oficiul diplomatic sau consular al Părții Contractante al carei cetățean a fost defunctul deține date cu privire la deces, le va comunică organului competent al celeilalte Părți Contractante, în vederea luării măsurilor necesare pentru conservarea succesiunii.

Articolul 40

Dacă cetățeanul unui Părți Contractante moare în timpul unei călătorii sau sederi temporare pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, unde nu a avut domiciliul sau reședința, obiectele pe care le-a avut asupra lui se vor preda oficiului diplomatic sau consular al Părții Contractante al carei cetățean a fost defunctul, pe baza unei liste și fără vreo alta procedura.

Articolul 41

1. Organele fiecărei Părți Contractante vor face, la cerere sau din oficiu, inventarierea și vor lua, potrivit legii lor, măsurile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetățean al celeilalte Părți Contractante.

2. În cazul cînd bunurile succesorale se găsesc în localitatea unde își are sediul oficiul diplomatic sau consular al Părții Contractante al carei cetățean a fost defunctul, măsurile prevăzute la punctul 1 pot fi luate numai dacă oficiul diplomatic sau consular au fost înștiințate în timp util despre aceasta, cu excepția cazurilor care nu suferă amînare. Oficiul diplomatic sau consular poate să participe la realizarea acestor măsuri și să facă propuneri.

3. În celelalte cazuri, va fi informat fără întîrziere oficiul diplomatie sau consular despre măsurile luate pentru conservarea și administrarea bunurilor succesorale. La propunerea oficiului diplomatic sau consular, aceste măsuri vor putea fi schimbate sau anulate, fără ca prin aceasta să se prejudicieze drepturile terților.

Articolul 42

1. În cazul cînd, după terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile aflate pe teritoriul unei Părți Contractante vor trebui să fie predate succesorilor care își au domiciliul sau reședința pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, ele vor fi predate oficiului diplomatic sau consular al acestei Părți Contractante dacă:

a) sînt asigurate sau plătite creanțele creditorilor față de succesiune, în conformitate cu prevederile articolului 43 din prezentul Tratat;

b) toate impozitele și taxele au fost plătite;

c) organele competente au dat aprobarea pentru exportul obiectelor, în cazul cînd exista vreo interdicție pentru exportul acestora.

2. Sumele de bani făcînd parte din succesiune, inclusiv acelea realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile și imobile, care urmează să fie predate succesorilor cu domiciliul sau reședința pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, se vor depune pe numele acestora la banca acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia se găsesc sumele, iar transformarea lor se va face în conformitate cu dispozițiile legale ale acestei Părți Contractante.

Articolul 43

1. La cererea creditorilor care domiciliază sau își au reședința pe teritoriul Părții Contractante unde se găsesc bunurile succesorale mobile rămase în urma decesului cetățeanului celeilalte Părți Contractante, organul competent poate retine toate aceste bunuri sau numai o parte îndestulătoare din ele pînă se va hotărî asupra pretențiilor lor față de succesiune.

2. Pentru depunerea cererilor prevăzute la punctul 1, organul competent va înștiința prin anunț pe creditori ca într-un termen stabilit, care nu poate fi mai scurt de treizeci de zile și nici mai lung de șase luni, să-și formuleze pretențiile față de succesiune și la nevoie sa intenteze acțiune pentru recunoașterea lor. Dacă creditorii nu-și formulează pretențiile în acest termen sau dacă nu intenteaza acțiune pentru recunoașterea lor, nu se va putea împiedica, pentru acest motiv, predarea bunurilor succesorale mobile.

Articolul 44

1. Deschiderea testamentului este în căderea organului competent al acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul.

2. Dacă organul unei Părți Contractante a procedat la deschiderea testamentului unui cetățean al celeilalte Părți Contractante, copia certificată a testamentului împreună cu datele privind starea testamentului și copia procesului-verbal de deschidere a testamentului se vor trimite organului Părții Contractante al carei cetățean a fost defunctul în același mod se va proceda și în cazul cînd pentru efectuarea procedurii succesorale este competent și organul celeilalte Părți Contractante.

3. Organul care a procedat la deschiderea testamentului poate să trimită, la cerere, organului celeilalte Părți Contractante și originalul testamentului.

Articolul 45

1. În toate cauzele succesorale care se dezbat pe teritoriul unei Părți Contractante, oficiul diplomatic sau consular al celeilalte Părți Contractante are dreptul sa reprezinte pe cetățenii proprii, fără să fie necesar un mandat special, dacă aceștia lipsesc și nu și-au desemnat un mandatar.

2. Prevederile punctului 1 nu aduc atingere dispozițiilor legale cu privire la reprezentarea obligatorie prin avocați.

Articolul 46

Bunurile mobile succesorale vacante se predau Părții Contractante al carei cetățean a fost defunctul în momentul morții, iar în privinta bunurilor imobile succesorale vacante se aplică legea Părții Contractante pe teritoriul căreia sînt situate aceste bunuri.

Articolul 47

1. Actele publice care au fost întocmite sau eliberate de către un organ sau o persoană oficială a unei Părți Contractante, în limitele competentei lor vor fi prevăzute cu sigiliul oficial și semnatura, pot fi folosite în fața organelor celeilalte Părți Contractante fără vreo alta certificare sau legalizare. Aceasta prevedere se aplică și actelor private care au fost legalizate de organele sau persoanele oficiale competente.

2. Prevederile punctului 1 sînt aplicabile și în ce privește copiile actelor publice sau private care au fost certificate de organele sau persoanele oficiale competente.

Articolul 48

Acte publice eliberate de organele și persoanele oficiale competente ale unor Părți Contractante au pe teritoriul celeilalte Părți Contractante aceeași forta probatorie ca și actele eliberate de organele și persoanele oficiale proprii.

Articolul 49

Fiecare Parte Contractantă va transmite, la cerere, pe cale diplomatică, celeilalte Părți Contractante certificate din registrele de stare civilă care se referă la cetățenii acesteia. Certificatele vor fi întocmite în limba Părții Contractante solicitate și se vor transmite gratuit.

Articolul 50

1. Fiecare Parte Contractantă va recunoaște și va incuviinta să se execute pe teritoriul sau următoarele hotărîri judecătorești pronunțate pe teritoriul celeilalte Părți Contractante:

a) hotărîrile definitive și executorii date în cauzele civile și familiale;

b) hotărîrile definitive și executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor și restituirea lucrurilor;

c) tranzacțiile încheiate în fața instanțelor judecătorești în cauzele civile.

2. Sînt considerate hotărîri judecătorești în sensul punctului 1 și hotărîrile date în materie succesorală de către organele unei Părți Contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente sa dezbata cauze succesorale.

Articolul 51

Hotărîrile judecătorești menționate la articolul 50 vor fi recunoscute și se va incuviinta executarea lor, în următoarele condiții:

a) dacă potrivit legii Părții Contractante pe teritoriul căreia se cere recunoașterea sau încuviințarea executării, nu este exclusa competența instanțelor judecătorești ale Părții Contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărîrea în cauza;

b) dacă hotărîrea judecătorească este definitivă și executorie potrivit legii Părții Contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată;

c) dacă prin recunoașterea sau executarea hotărîrii judecătorești nu se aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută sau executată hotărîrea;

d) dacă persoana care nu a participat la proces și împotriva căreia s-a dat hotărîrea, i s-a inminat la timp, ei sau reprezentantului sau, citația sau copia de pe acțiune și actele anexate, în conformitate cu legea Părții Contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărîrea, cu excepția cazului cînd citarea s-a făcut prin afișare;

e) dacă în aceeași cauza nu s-a dat anterior o hotărîre definitivă între aceleași părți, avînd același obiect și pentru același temei, de către o instanța competența a Părții Contractante pe teritoriul carei-a urmează să fie recunoscută hotărîrea sau efectuată executarea.

Articolul 52

1. Cererea de încuviințare a executării poate fi depusa de partea interesată direct la instanța competența a Părții Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie efectuată executarea sau la tribunalul care s-a pronunțat în prima instanța în cauza respectiva. În acest ultim caz, cererea va fi transmisă instanței celeilalte Părți Contractante în modul prevăzut la articolul 4.

2. La cererea de încuviințare a executării se va anexa:

a) copia certificată a hotărîrii judecătorești sau a tranzacției judiciare, precum și o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă și executorie, dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;

b) adeverinta ca partea, care nu a participat la proces și împotriva căreia s-a dat hotărîrea, a fost citata la timp și în conformitate cu legea Părții Contractante pe teritoriul căruia a fost pronunțată hotărîrea;

c) traducerea certificată a actelor indicate la punctele a) și b), în limba Părții Contractante pe teritoriul căreia trebuie să se execute hotărîrea, precum și traducerea cererii, dacă nu a fost întocmită în această limbă.

3. Odată cu cererea de recunoaștere și încuviințare a executării poate fi cerută și executarea hotărîrii.

Articolul 53

1. Instanțele Părții Contractante pe teritoriul căreia trebuie să se execute hotărîrea vor decide cu privire la încuviințarea executării și la obiecțiile făcute împotriva acesteia și vor efectua executarea potrivit legii proprii, dacă prin prezentul Tratat nu se prevede altfel.

2. Instanța chemată să se pronunțe cu privire la cererea de recunoaștere și încuviințare a executării se va limita sa stabilească existenta condițiilor prevăzute în articolul 51 și, dacă aceste condiții exista, va incuviinta executarea.

Articolul 54

1. Hotărîrile judecătorești definitive ale unei Părți Contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor săi cetățeni se recunosc (produc efecte juridice) pe teritoriul celeilalte Părți Contractante fără nici o procedură de reexaminare.

2. Fiecare Parte Contractantă își rezerva dreptul de a supune hotărîrile menționate la punctul 1, reexaminarii prevăzute în articolul 55 din prezentul Tratat dacă va considera ca o astfel de hotărîre se referă la statutul personal al unui cetățean al său.

Articolul 55

1. Fiecare Parte Contractantă va recunoaște pe teritoriul sau hotărîrile judecătorești privind statutul personal al cetățenilor săi, pronunțate pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, dacă sînt îndeplinite condițiile prevăzute în articolul 51, literele a), b), d), e) și dacă nu sînt în contrazicere cu normele legale în aceasta materie, aplicabile pe teritoriul sau.

2. Procedura pentru recunoașterea acestor hotărîri este aceea prevăzută în articolele 52 și 53.

Articolul 56

1. Dacă una din părțile în proces, scutită de garanție procesuala, este obligată printr-o hotărîre judecătorească definitivă sa plătească celeilalte părți cheltuieli de judecată, la cerere, aceasta hotărîre se va executa gratuit pe teritoriul celeilalte Părți Contractante.

2. În ce privește urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat și a taxelor de care a fost scutită partea, instanța Părții Contractante pe al carei teritoriu s-a născut obligația de plată va cere instanței competente a celeilalte Părți Contractante sa urmărească încasarea acestor cheltuieli. Suma încasată se va pune la dispoziția oficiului diplomatic sau consular al celeilalte Părți Contractante.

3. La cererile prevăzute în punctele 1 și 2, se va anexa o copie certificată a acelei părți din hotărîre care se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată, o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă și o traducere certificată a acestor acte.

4. Instanța care încuviințează executarea hotărîrilor prevăzute la punctele 1 și 2 se limitează numai la verificarea împrejurării dacă hotărîrea este definitivă și executorie.

Articolul 57

Prevederile articolelor 50-56 se aplică numai hotărîrilor judecătorești și tranzacțiilor judiciare care au devenit executorii după intrarea în vigoare a prezentului Tratat.

Articolul 58

Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotărîrilor judecătorești și tranzacțiilor judiciare nu se poate aduce atingere dispozițiilor legale ale Părților Contractante, privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor, obținute prin executare.

Articolul 59

Asistența juridică în cauzele penale cuprinde inminarea actelor și îndeplinirea unor activități procesuale, cum ar fi ascultarea invinuitilor, inculpaților, audierea martorilor și a persoanelor interesate în proces, efectuarea expertizelor, a cercetărilor locale, a perchezitiilor, predarea actelor, obiectelor și a altor probe materiale.

Articolul 60

Acordarea asistenței juridice penale se poate refuza:

a) dacă Partea Contractantă solicitată considerată ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislației sale;

b) dacă infracțiunea pentru care se cere acordarea asistenței juridice nu constituie infracțiune și după legea Părții Contractante solicitate;

c) dacă asistența juridică se referă la o infracțiune pentru care potrivit articolului 69 literele a) și b) din prezentul Tratat, extrădarea nu are loc.

Articolul 61

Prevederile articolelor 8-12 se aplică în mod corespunzător și la acordarea asistenței juridice în cauzele penale.

Articolul 62

1. Cînd este necesar ca organul unei Părți Contractante sa asculte ca martor sau expert o persoană care domiciliază sau își are reședința pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, oricare ar fi cetățenia acesteia, în cererea de inminare a citației trebuie să se indice suma ce se va plati pentru acoperire a cheltuielilor de călătorie și de ședere, iar la cererea persoanelor chemate, Partea Contractantă solicitanta va da acestora un avans pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Partea Contractantă solicitanta va suporta, de asemenea, plata despăgubirilor ce se cuvin martorilor și experților pentru zilele de muncă pierdute, precum și remunerația experților pentru expertiza facuta.

2. Dacă este neapărat necesar ca o persoană ce se afla arestata pe teritoriul unei Părți Contractante să fie ascultata ca martor pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, cererea pentru predarea temporară a acesteia se face pe cale diplomatică. Cererea se va satisface dacă persoana arestata este de acord, dacă la aceasta predare nu se opun motive deosebite și cu condiția ca persoana să fie menținută în stare de arest și să fie înapoiată în cel mai scurt timp după audiere.

Partea Contractantă solicitanta suporta cheltuielile făcute cu predarea și înapoierea acestei persoane.

3. În condițiile prevăzute la punctul precedent se poate permite și tranzitul unei persoane ce se afla arestata într-un al treilea stat, pentru a fi audiată ca martor de organul celeilalte Părți Contractante.

Cheltuielile făcute cu tranzitul persoanei, se suporta de Partea Contractantă care a cerut tranzitarea.

Articolul 63

1. Martorul sau expertul care, la chemarea organului unei Părți Contractante într-o cauza penală sau civilă, se prezintă înaintea organului celeilalte Părți Contractante, oricare ar fi cetățenia lui, nu poate fi tras la răspundere penală, arestat sau supus executării pedepsei pe teritoriul acesteia, pentru infracțiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracțiune săvîrșită înainte de trecerea frontierei de stat.

2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanție dacă nu a părăsit teritoriul Părții Contractante, în termen de șapte zile din ziua cînd organul care l-a ascultat, îl încunoștințează ca prezenta sa nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei Părți Contractante din motive independente de voința sa.

3. Dispozițiile punctului 1 se aplică și cu privire la persoanele prevăzute în articolul 62 punctele 2 și 3.

Articolul 64

1. Fiecare Parte Contractantă va trimite pe cale diplomatică celeilalte Părți Contractante, la începutul fiecărui an, date din registrul de executări penale cu privire la cetățenii acesteia, condamnați prin hotărîri rămase definitive în cursul anului expirat.

2. În același mod, se vor trimite și date cu privire la hotărîrile definitive pronunțate ulterior, dacă prin acestea s-au adus schimbări hotărîrilor prevăzute la punctul 1.

3. Părțile Contractante își vor trimite, la cerere, pe cale diplomatică, în unele cazuri, extrase din hotărîrile prevăzute la punctele 1 și 2.

Articolul 65

Părțile Contractante își vor trimite, la cerere, pe cale diplomatică, date din fișele de antecedente penale care se referă la:

a) cetățenii Părții Contractante solicitante;

b) la alte persoane dacă împotriva acestora s-a pornit proces penal pe teritoriul Părții Contractante solicitante, iar aceste persoane se afla pe teritoriul acestei Părți Contractante. Partea Contractantă solicitată poate să refuze trimiterea unor asemenea date, dacă persoana asupra căreia se cer aceste date este cetățeanul sau.

Articolul 66

1. Părțile Contractante se obliga să se informeze, pe cale diplomatică, despre infracțiunile săvîrșite pe teritoriul uneia dintre ele de către cetățenii celeilalte Părți Contractante, care după săvîrșirea infracțiunii au fugit pe teritoriul tarii Contractante ai carei cetățeni sînt. Împreună cu informațiile se vor preda și toate probele existente cu privire la infracțiunea săvîrșită.

2. În cazul cînd infracțiunea săvîrșită este din acelea pentru care potrivit prezentului Tratat este permisă extrădarea, la cererea Părții Contractante pe teritoriul căreia s-a savirsit infracțiunea, cealaltă Parte Contractantă se obliga sa pornească proces penal împotriva cetățeanului sau, dacă pentru aceasta sînt îndeplinite condițiile prevăzute de legea sa proprie. Partea Contractantă solicitată va informa cealaltă Parte Contractantă dacă s-a pornit proces penal și care este rezultatul acestuia. În cazul cînd procesul s-a terminat prin hotărîre judecătorească se va trimite și copie de pe hotărîre.

Articolul 67

1. Părțile Contractante nu își vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu acordarea asistenței juridice în cauzele penale pe teritoriul lor. Partea Contractantă solicitată va comunică celeilalte Părți Contractante cuantumul cheltuielilor făcute cu acordarea asistenței juridice. Dacă Partea Contractantă solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoanele obligate să le plătească, sumele încasate rămîn Părții Contractante al carei organ le-a perceput.

2. Prin excepție de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor făcute pentru efectuarea expertizelor și remunerarea experților.

Articolul 68

1. Părțile Contractante se obliga să-și extrădeze reciproc, la cerere, în condițiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepsei.

2. Extrădarea în vederea urmăririi penale și judecării se admite numai pentru infracțiunea pentru care, potrivit legilor ambelor Părți Contractante, se poate da o pedeapsă mai mare de un an privatiune de libertate sau o pedeapsă mai grea.

3. În condițiile prevăzute la punctul 2 se va admite extrădarea unei persoane care este condamnata prin hotărîre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau la o pedeapsă mai grea. Dacă hotărîrea definitivă este data în lipsa persoanei extrădate, instanța Părții Contractante solicitante va repeta procedura în conformitate cu legea sa, judecind persoana extrădată în prezenta.

Articolul 69

Extrădarea nu are loc în cazul cînd:

a) persoana a carei extrădare se cere a savirsit o infracțiune de natura politica, o infracțiune pur militară (care consta exclusiv în încălcarea obligațiilor militare) sau o infracțiune de presa;

b) persoana a carei extrădare se cere este, la data primirii cererii de extrădare, cetățean al Părții Contractante solicitate:

c) infracțiunea este săvîrșită pe teritoriul Părții Contractant solicitate;

d) potrivit legii Părții Contractante solicitate, acțiunea penală nu poate fi exercitată sau hotărîrea definitivă nu poate fi executată din cauza implinirii termenului de prescripție înainte de a fi primită cererea de extrădare, sau pentru un alt temei legal;

e) persoana a carei extrădare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeași infracțiune, ori dacă pentru aceeași infracțiune s-a încetat procesul penal, pe teritoriul Părții Contractante solicitate;

f) potrivit legii ambelor Părți Contractante, infracțiunea se urmărește numai la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate (acțiune privată sau propunerea vatamatului).

Articolul 70

Părțile Contractante comunică între ele pe cale diplomatică în toate problemele privind extrădarea infractorilor.

Articolul 71

La cererea de extrădare se anexează:

a) copia certificată a mandatului de arestare (decizia organului competent despre privare de libertate) sau a hotărîrii de condamnare cu mențiunea ca este definitivă. În aceste acte trebuie să se expuna starea de fapt, cu indicarea timpului și locului săvîrșirii infracțiunii, precum și calificarea ei juridică. Dacă prin infracțiune s-au produs pagube materiale, se va indica după posibilitate și dat privind cuantumul stabilit sau probabil al acestora;

b) textul legii penale în care se încadrează infracțiunea pentru care se cere extrădarea, atît al Părții Contractante solicitante cît și al statului pe teritoriul căruia s-a savirsit infracțiunea;

c) dovezi și date despre cetățenia persoanei a carei extrădare se cere, date și mijloace pentru stabilirea identității acesteia (semnalmente, fotografia, amprente digitale), dacă persoana cerută nu este identificata pe teritoriul Părții Contractante solicitate, ca și date despre adresa acesteia, toate acestea în măsura în care este posibil.

Articolul 72

1. Dacă din cerere și actele anexate reiese ca sînt îndeplinite condițiile pentru extrădare, Partea Contractantă solicitată va lua toate măsurile pentru găsirea și arestarea persoanei a carei extrădare se cere.

2. Dacă Partea Contractantă solicitată considera ca sînt necesare date suplimentare, va cere de la Partea Contractantă solicitanta, ca în termenul fixat, nu mai lung de doua luni, să-i trimită aceste date. La cererea Părții Contractante solicitante, termenul de mai sus se poate prelungi.

3. Dacă în termenul fixat sau prelungit nu se primesc datele cerute, procedura de extrădare va inceta, iar persoana a carei extrădare se cere, va fi pusă în libertate. Procedura va continua dacă ulterior se primesc datele cerute.

Articolul 73

1. Arestarea unei persoane pe teritoriul unei Părți Contractante poate avea loc și înainte de primirea cererii de extrădare, dacă cealaltă Parte Contractantă cere aceasta prin posta sau telegraf cu mențiunea ca cererea pentru extrădare va fi trimisa ulterior. În cererea de arestare trebuie să se indice numărul și data mandatului de arestare sau a hotărîrii definitive date împotriva acestei persoane, precum și denumirea organului de la care emana aceste acte.

2. O persoana poate fi arestata fără cererea prevăzută la punctul 1, dacă exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Părți Contractante o infracțiune care atrage extrădarea.

3. Despre arestarea facuta potrivit punctelor 1 și 2, va fi încunoștințată neîntîrziat cealaltă Parte Contractantă.

4. Partea Contractantă solicitanta va fi încunoștințată despre motivele pentru care nu s-a putut satisface cererea prevăzută la punctul 1.

Articolul 74

Persoana arestata conform articolului 73 va fi eliberata dacă în termenul stabilit de organul competent al Părții Contractante solicitate, care nu poate depăși o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare, nu se primește cererea de extrădare. La cererea celeilalte Părți Contractante, acest termen poate fi prelungit.

Articolul 75

1. Dacă împotriva persoanei a carei extrădare se cere este în curs o acțiune penală sau dacă a fost condamnata pentru o infracțiune, pe teritoriul Părții Contractante solicitate, extrădarea poate fi amînată pînă la sfîrșitul procesului, iar dacă este condamnata, pînă la executarea completa a pedepsei sau pînă la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. Motivele aminarii extrădării vor fi aduse la cunoștința celeilalte Părți Contractante. În cazul cînd procesul pentru care extrădarea a fost amînată este terminat printr-o hotărîre de condamnare, cealaltă Parte Contractantă va fi informată dacă extrădarea se amina pentru executarea acestei hotărîri.

2. Dacă amînarea extrădării ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripție a acțiunii penale sau ar putea aduce greutăți serioase pentru stabilirea infracțiunii, persoana a carei extrădare s-a cerut, poate să fie extrădată temporar pe baza unei cereri motivate.

3. Persoana extrădată temporar va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată și nu mai tirziu de trei luni din ziua predării. La cererea Părții Contractante căreia persoana i-a fost predată, acest termen se poate prelungi.

Articolul 76

În cazul cînd extrădarea unei persoane este cerută de mai multe state pentru aceeași infracțiune sau infracțiuni diferite, Partea Contractantă solicitată va decide cărui stat se va face extrădarea.

Articolul 77

1. Fără consimțămîntul Părții Contractante solicitate persoana extrădată nu poate fi trasa la răspundere penală, supusă executării pedepsei sau extrădată unui al treilea stat, pentru o infracțiune săvîrșită înaintea extrădării, dacă pentru aceasta nu a fost cerută extrădarea. Consimțămîntul poate fi refuzat pentru aceleași motive pentru care se poate refuza și extrădarea.

2. Consimțămîntul nu este necesar dacă persoana extrădată, care nu este cetățean al Părții Contractante căreia îi este predată, nu părăsește teritoriul acestei Părți Contractante în termen de o luna de la sfîrșitul procesului penal, iar în cazul condamnării, în termen de o luna de la executarea pedepsei respectiv de la stingerea executării ei ori dacă persoana se reintoarce de buna voie pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socotește timpul în cursul căruia persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul Părții Contractante căreia i-a fost predată, din motive independente de voința sa.

Articolul 78

1. În cazul cînd extrădarea este admisă, Partea Contractantă solicitată va incunostinta cealaltă Parte Contractantă despre locul și data predării persoanei extrădate. Dacă Partea Contractantă a carei cerere este satisfacuta nu ia în primire persoana extrădată în termen de șapte zile de la data stabilită pentru predare, ea poate fi pusă în libertate.

2. În cazul cînd extrădarea nu are loc, Partea Contractantă solicitanta va fi informată despre aceasta, indicindu-se totodată dispoziția corespunzătoare din articolul 69.

Articolul 79

În cazul cînd persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei și se întoarce pe teritoriul Părții Contractante solicitate, la cerere, ea va fi din nou extrădată. În acest caz, la cerere nu se mai anexează actele prevăzute în articolul 71.

Articolul 80

Părțile Contractante își comunică reciproc informații cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanei extrădate. Dacă împotriva acestei persoane a fost pronunțată o hotărîre, se va transmite copie de pe hotărîrea definitivă.

Articolul 81

1. Fiecare Parte Contractantă va autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul sau a unei persoane care este extrădată celeilalte Părți Contractante de către un al treilea stat.

2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se înaintează pe cale diplomatică și se rezolva în conformitate cu regulile după care se rezolva și cererea de extrădare. La cerere trebuie să fie anexate dovezile și datele prevăzute pentru cererea de extrădare.

3. Părțile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitul persoanei dacă potrivit prevederilor prezentului Tratat, într-un asemenea caz, nu se admite extrădarea.

4. Partea Contractantă solicitată va stabili modul de tranzit pe teritoriul sau.

Articolul 82

1. Părțile Contractante se obliga să-și trimită la cerere:

a) obiectele sau sumele de bani ce au fost procurate prin infracțiune. Dacă se ivește un litigiu în privinta caracterului licit sau ilicit al deținerii (posesiunii) acestor obiecte sau sume de bani, hotărăsc instanțele statului pe teritoriul căruia se găsesc aceste obiecte sau sume de bani;

b) obiectele care pot avea importanța ca proba în cauza penală.

2. În cazul cînd s-a cerut extrădarea, obiectele prevăzute la punctul 1 se vor trimite odată cu predarea persoanei extrădate, iar dacă aceasta nu este posibil, trimiterea lor se va face ulterior.

Obiectele se vor trimite și în cazurile cînd extrădarea infractorului nu poate să aibă loc din cauza morții, sustragerii lui sau din alte împrejurări.

3. Dacă obiectele sînt necesare Părții Contractante solicitate ca probe într-o cauza penală, transmiterea lor poate fi amînată pînă la terminarea procesului respectiv.

4. Drepturile terțelor persoane asupra obiectelor transmise rămîn neatinse. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi trebuie restituite Părții Contractante solicitate după terminarea procedurii, pentru a fi restituite celor îndreptățiți. Dacă nu se poate stabili persoana căreia îi aparțin aceste obiecte, ele se vor înapoia Părții Contractante solicitate.

Articolul 83

Cheltuielile făcute cu extrădarea se suporta de Partea Contractantă pe teritoriul căreia au fost făcute.

Cheltuielile făcute cu tranzitul unei persoane se suporta de Partea Contractantă de la care provine cererea de tranzit,