Decizia nr. 1185/2007

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^2 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 362 alin. 2 din același Cod, excepție invocată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 310/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, referindu-se și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se recunoaște dreptul la recurs al moștenitorilor inculpatului, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în cazul decesului acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 310/1/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^2 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 362 alin. 2 din același Cod, excepție invocată de instanța de judecată, din oficiu, în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât "limitează sfera persoanelor care pot declara recurs în ceea ce privește latura penală a cauzei, îngrădind astfel accesul la justiție al moștenitorilor inculpatului decedat, pentru stabilirea nevinovăției acestuia". Se arată că interesul legitim al acestora în promovarea căii de atac rezultă din considerente de ordin subiectiv, dar și de ordin material, ce derivă din posibilitatea obligării moștenitorului la suportarea consecințelor infracțiunii, constând în plata despăgubirilor civile către persoanele vătămate, în măsura în care au acceptat în mod necondiționat moștenirea. Se apreciază că textele criticate sunt neconstituționale, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 396 lit. b) din Codul de procedură penală, pot cere revizuirea unei hotărâri rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia, iar, potrivit art. 13 din Codul de procedură penală, inculpatul poate să solicite continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripție sau retragerea plângerii prealabile.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru aceleași considerente care au fundamentat

Decizia Curții Constituționale nr. 261/2002 .

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât textele de lege criticate "limitează sfera persoanelor care pot declara apel sau recurs, în ceea ce privește latura penală, îngrădind astfel accesul la justiție al unor persoane care justifică un interes legitim în cauză". Arată că libertatea legiuitorului de a stabili condițiile de exercitare a căilor de atac și procedura de judecată nu este absolută, limitele libertății de reglementare fiind determinate și în aceste cazuri de obligativitatea respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice la care România este parte.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 362 alin. 2 și art. 385^2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- art. 362 alin. 2: "Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b)-f) și de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, și de către soțul acestuia."

- art. 385^2: "Pot face recurs persoanele arătate în art. 362, care se aplică în mod corespunzător."

În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea acesteia, este completarea textului de lege criticat, în sensul lărgirii sferei persoanelor care pot declara recurs în ceea ce privește latura penală a cauzei, respectiv a includerii între acestea și a altor moștenitori ai inculpatului decedat, cum ar fi, de exemplu, în cauza de față, fratele acestuia. O asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "[...] se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^2 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 362 alin. 2 din același Cod, excepție invocată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 310/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2007.