Decizia nr. 377/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Petrică Munteanu, Lucian Mata, Aurora Parvu și Doina Gheondea în Dosarul nr. 1.510/118/2007 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.510/118/2007, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

(respectiv

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

în forma dată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 ), astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 54/2006 , excepție ridicată de Petrică Munteanu, Lucian Mata, Aurora Parvu și Doina Gheondea în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (1), (3), (4) și (6) referitoare la Delegarea legislativă, ale art. 61 alin. (1) referitoare la Parlament ca unică autoritate legiuitoare a țării și ale art. 147 alin. (4) referitoare la efectele deciziilor Curții Constituționale.

Autorii excepției susțin că nu sunt întrunite cele trei condiții cumulative care justifică adoptarea unei ordonanțe de urgență de către executiv, respectiv situația extraordinară, imposibilitatea de amânare a reglementării și motivarea urgenței. Mai arată că Guvernul ar fi avut și alte posibilități de reglementare în acest domeniu, având în vedere că și-ar fi putut angaja răspunderea în fața Parlamentului. De asemenea, situația extraordinară care trebuie reglementată de urgență nu poate fi catalogată ca atare în cazul în care este rezultatul acțiunii ori inacțiunii Guvernului. Altfel spus, în pofida principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, Guvernul a uzurpat puterea legiuitoare a Parlamentului.

Prin textul legal criticat se suprimă, în opinia autorilor excepției, o componentă foarte importantă a Ministerului Public, și anume Parchetul Național Anticorupție, ca instituție de sine stătătoare, funcționând pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și, în același timp, se modifică fundamental modul de organizare, funcționare și competența celei mai importante componente a acestui minister, adică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin crearea în structura acestuia a unei entități autonome, cu personalitate juridică, având o componentă proprie foarte importantă.

În sfârșit, dispozițiile legale criticate contravin și prevederilor constituționale referitoare la efectele deciziilor Curții Constituționale. Astfel, deși se dă satisfacție

art. 72 alin. (2) din Constituție și Deciziei Curții Constituționale nr. 235/2005 , în realitate nu este vorba decât de o fraudă la lege, care, în mod formal, permite înființarea unui parchet distinct, mascat sub forma unei structuri interne a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

a fost adoptată în condițiile și cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Constituție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate referitoare la înființarea Direcției Naționale Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt în deplină concordanță cu dispozițiile din Legea fundamentală potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

De asemenea,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

a fost aprobată prin

Legea nr. 54/2006 , sens în care face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 95/2006

prin care s-a statuat că "ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege".

Dispozițiile art. 115 alin. (1) și (3) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție nu sunt incidente în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, modificat prin articolul unic pct. 1 al

Legii nr. 54/2006

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au următorul conținut:

"Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției și-au fundamentat criticile pe motive extrinseci, după care, ulterior, preluându-le axiomatic, au procedat la o analiză sistematică a altor texte referitoare la principiul separației puterilor în stat, la efectele deciziilor Curții Constituționale, la domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanțe de urgență și au contras alte argumente de neconstituționalitate ce țin de fond.

După cum se poate observa, excepția vizează dispoziții din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , care a fost aprobată prin

Legea nr. 54/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006. Așa fiind, actul normativ criticat a devenit, ca efect al aprobării, act cu caracter de lege, chiar dacă din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea sa de către Guvern (a se vedea

Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006). Pe cale de consecință, eventualele critici de neconstituționalitate care urmăreau nerespectarea de către executiv a cerințelor și criteriilor referitoare la condițiile adoptării unor ordonanțe de urgență, precum și la domeniile în care nu pot fi adoptate astfel de acte, nu mai subzistă.

În plus,

Legea nr. 54/2006

a fost adoptată de Parlamentul României, ca unică autoritate legiuitoare a țării, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României.

Celelalte prevederi constituționale invocate nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Petrică Munteanu, Lucian Mata, Aurora Parvu și Doina Gheondea în Dosarul nr. 1.510/118/2007 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.