Acordul din 20 septembrie 1993

Articolul 1

1. Termenul returnare defineste acțiunea desfășurată de o autoritate competentă a unui stat, denumita parte solicitanta, prin care o persoană care are cetățenia celuilalt stat, denumit parte solicitată este îndepărtată de pe teritoriul părții solicitante, deoarece a intrat sau se afla ilegal pe teritoriul părții solicitante.

2. Termenul readmisie defineste decizia luată de o autoritate competentă a părții solicitate de a prelua propriii cetățeni returnati de partea solicitanta, conform prevederilor alin. 1.

Articolul 2

1. Organul competent al părții solicitate preia, fără formalități deosebite, cetățeanul statului sau, care a intrat ilegal sau se afla ilegal pe teritoriul părții solicitante, pe care aceasta vrea sa-l returneze.

2. Organele competente ale părții solicitante primesc apoi, fără formalități, persoana despre care se constata ulterior ca, în momentul predării, nu era cetățean al părții solicitate.

Articolul 3

1. Dovada cetateniei este certificată prin pasaportul național valabil sau alt document de identitate eliberat de autoritățile competente ale părții solicitate.

2. Cetățenia este apreciată ca fiind plauzibila pe baza:

a) pasaportului național sau altui document de călătorie sau de identitate eliberat de autoritățile competente ale părții solicitate, chiar dacă valabilitatea lor a expirat;

b) mărturiei proprii a persoanei, facuta în forma scrisă;

c) declarației scrise a unei terțe persoane;

d) altor dovezi care, în cazuri concrete, sunt recunoscute de partea solicitată.

Articolul 4

Cererea de readmisie va fi adresată misiunii diplomatice sau consulare a părții solicitate, cu cel puțin 7 zile înainte de returnare.

Articolul 5

La cererea autorităților competente ale părții solicitante, misiunea diplomatică sau consulară a părții solicitate va elibera, fără întârziere, documentele necesare de identitate pentru persoanele care urmează a fi returnate, dar nu mai tirziu de 3 saptamini de la data formulării cererii.

Articolul 6

1. Partea solicitanta este obligată sa suporte cheltuielile necesare pentru returnarea persoanei până în statul primitor, conform art. 7.

2. Partea solicitanta va suporta, de asemenea, cheltuielile necesare care decurg din obligațiile stipulate în art. 2 alin. 2.

Articolul 7

Părțile contractante, reprezentate din partea română de către Ministerul de Interne al României, iar din partea slovaca de către Ministerul de Interne al Republicii Slovace, vor stabili:

a) organele competente pentru aplicarea acestui acord;

b) documentele necesare pentru predarea - preluarea persoanelor;

c) punctele de frontieră prin care se va realiza predarea și preluarea.

Articolul 8

Acordul de la Geneva, din 28 iulie 1951, privind statutul refugiatilor, modificat prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, precum și alte angajamente rezultate din documentele internaționale în materie rămân neatinse.

Articolul 9

1. Prezentul acord va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare schimbului de note diplomatice, prin care părțile contractante își notifica una celeilalte ca toate cerințele legale interne necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord au fost îndeplinite.

2. Fiecare parte contractantă poate, din motive întemeiate, suspenda aplicarea prezentului acord, după anunțarea prealabilă a celeilalte părți contractante.

3. Acordul a fost încheiat pentru o perioadă nelimitată.

4. Fiecare parte contractantă poate denunta prezentul acord numai după informarea, în scris, pe cale diplomatică, a celeilalte părți contractante; denunțarea va avea efect după 6 luni de la notificare.

Încheiat la Bratislava, la 20 septembrie 1993, în doua exemplare, fiecare în limbile română și slovaca, ambele texte având aceeași putere juridică.

Pentru Guvernul României,

George Ioan Danescu

Pentru Guvernul Republicii Slovace,

Josef Tuchyna