Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1241/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145^1 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
18 noiembrie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 893 din 30 decembrie 2008
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 6.968 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Davide Galber în Dosarul nr. 1.977/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă doamna Daniela Burcea, interpret autorizat de limba italiană.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.977/111/2008, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Davide Galber cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 145^1 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil și inviolabilitatea libertății individuale, în măsura în care instanța, în cursul judecății, se sesizează din oficiu cu privire la luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, fără ca această măsură să fie cerută de procuror. Consideră că principiul procesului echitabil impune respectarea acelorași garanții în privința dispunerii măsurii restrictive de libertate a obligării de a nu părăsi țara ca și în cazul măsurii privative de libertate a arestării preventive, respectiv cenzurarea procedurii conform art. 149^1 din Codul de procedură penală.

Tribunalul Bihor - Secția penală nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 145^1 din Codul de procedură penală sunt constituționale, întrucât nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la

Decizia Curții Constituționale nr. 713/2007 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 145^1 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Măsura obligării de a nu părăsi țara constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanța de judecată, în cursul judecății, de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului care a dispus această măsură.

Dispozițiile art. 145 se aplică în mod corespunzător și în cazul obligării de a nu părăsi țara."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 23 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertății individuale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara reprezintă o restrângere a exercițiului dreptului la liberă circulație, în deplină concordanță cu prevederile art. 53 din Constituție. Această măsură se impune pentru desfășurarea în bune condiții a instrucției penale, iar legea procesual penală reglementează condițiile în care ea este aplicabilă, fără a aduce atingere existenței dreptului, în acord cu dispozițiile art. 25 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală. Astfel, nu poate fi reținută critica potrivit căreia art. 145^1 din Codul de procedură penală contravine dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Constituție, restrângerea, în condițiile legii, a exercițiului dreptului la liberă circulație neavând semnificația încălcării libertății individuale a persoanei.

De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 139 din Codul de procedură penală, există oricând posibilitatea revocării măsurii obligării de a nu părăsi țara, din oficiu sau la cerere, atunci când nu mai există un temei care să justifice menținerea măsurii preventive. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 141 din Codul de procedură penală, încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, cum este și cea a obligării de a nu părăsi țara, poate fi atacată separat, cu recurs, în situația în care se apreciază de către partea interesată că respectiva măsură a fost dispusă în mod nelegal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Davide Galber în Dosarul nr. 1.977/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.