Convenția din 29 aprilie 1958

Articolul 1

Prin "marea libera" se înțelege acea parte a marii care nu aparține marii teritoriale sau apelor interioare ale unui Stat.

Articolul 2

Marea libera fiind deschisă tuturor națiunilor, nici un Stat nu poate în mod legitim sa pretindă supunerea unei părți oarecare din aceasta suveranității sale. Libertatea marii libere se exercită în condițiile determinate de prezentele articole și alte reguli de drept internațional. Pentru Statele riverane sau neriverane, ea include mai ales:

1) libertatea navigației;

2) libertatea pescuitului;

3) liberatatea de a pune cabluri și conducte petroliere submarine;

4) libertatea de survol.

Aceste libertăți, precum și alte libertăți recunoscute de principiile generale ale dreptului internațional sînt exercitate de toate Statele ținînd seama în mod rațional de interesul pe care marea libera îl reprezintă pentru celelalte State.

Articolul 3

1. Pentru a se bucura de libertățile marii în condiții egale cu Statele riverane, Statele lipsite de litoral trebuie să aibă acces liber la mare. În acest scop, Statele situate între mare și un stat lipsit de litoral, vor acorda, potrivit unei înțelegeri comune și în conformitate cu condițiile internaționale în vigoare:

a) Statului lipsit de litoral, tranzit liber pe teritoriile lor, pe bază de reciprocitate;

b) navelor arborand pavilionul unui Stat, un tratament egal cu acela al propriilor nave sau al navelor oricărui Stat în ceea ce privește accesul în porturile maritime și folosirea lor.

2. Statele situate între mare și un Stat lipsit de litoral vor reglementa de comun acord cu acesta din urma, toate chestiunile relative la libertatea de tranzit și la egalitatea de tratament în porturi, în cazul cînd aceste State nu ar fi deja părți la convențiile internaționale în vigoare, ținînd seama de drepturile Statului riveran sau de tranzit și de particularitățile Statului fără litoral.

Articolul 4

Navele oricărui Stat, riveran sau neriveran, au dreptul sa navigheze în marea libera sub pavilionul acestuia.

Articolul 5

1. Fiecare Stat fixează condițiile potrivit cărora el acorda navelor naționalitatea sa, precum și condițiile de înmatriculare și dreptul de a purta pavilionul sau. Trebuie sa existe o legătură substantiala între Stat și Nava; Statul trebuie mai ales să-și exercite în mod efectiv jurisdicția și controlul în domeniile tehnic, administrativ și social, asupra navelor care poarta pavilionul sau.

2. Fiecare Stat eliberează navelor cărora le-a acordat dreptul de a purta pavilionul sau documente în acest scop.

Articolul 6

1. Navele navighează sub pavilionul unui singur Stat și sînt supuse jurisdicției exclusive a acestuia în marea libera, în afară cazurilor excepționale prevăzute în mod expres de tratatele internaționale sau prin prezentele articole. Nici o schimbare de pavilion nu poate să intervină în cursul unei călătorii sau unei escale, în afară de cazul de transfer real al proprietății sau de schimbare a înmatriculării.

2. Nava care navighează sub pavilioanele a doua sau mai multe State, de care se folosește la alegerea sa, nu se poate prevala, față de orice Stat terț, de nici una din aceste naționalitati și poate să fie asimilată unei nave fără naționalitate.

Articolul 7

Dispozițiile articolelor precedente nu prejudiciază cu nimic problema navelor afectate serviciului oficial al unei organizații interguvernamentale purtînd pavilionul organizației.

Articolul 8

1. Navele de război se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicție față de orice Stat, cu excepția Statului pavilionului.

2. În sensul prezentelor articole, expresia "nava de război" desemnează o nava aparținînd marinei de război a unui Stat și care poarta semnele exterioare distinctive ale navelor de război de naționalitatea sa. Comandantul trebuie să fie în serviciul Statului, numele sau trebuie să figureze pe lista ofițerilor flotei militare și echipajul trebuie să fie supus regulilor disciplinei militare.

Articolul 9

Navele aparținînd unui Stat sau folosite de el și afectate numai unui serviciu guvernamental necomercial se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicție față de orice Stat, cu excepția Statului pavilionului.

Articolul 10

1. Orice Stat este obligat sa ia măsurile necesare, cu privire la navele care poarta pavilionul sau, pentru a asigura securitatea în mare, mai ales în ceea ce privește:

a) folosirea semnalelor, întreținerea comunicațiilor și prevenirea abordajelor;

b) componenta și condițiile de muncă ale echipajelor, ținînd seama de actele internaționale în materie de muncă;

c) construcția și echiparea navei și posibilitatea ei de a pluti pe mare.

2. Prescriind aceste măsuri, fiecare Stat este obligat să se conformeze normelor internaționale general acceptate și sa ia toate măsurile necesare pentru a le asigura respectarea.

Articolul 11

1. În cazul unui abordaj sau oricărui alt incident de navigație privind o nava în marea libera, de natura sa angajeze responsabilitatea penală sau disciplinară a căpitanului sau a oricărei alte persoane în serviciul navei, nici o urmărire penală sau disciplinară nu poate să fie începută contra acestor persoane decât înaintea autorităților judiciare sau administrative, fie ale Statului pavilionului, fie ale Statului a cărui cetățenie o au aceste persoane.

2. În materie disciplinară, Statul care a eliberat un brevet de comandant sau un certificat de capacitate este singurul competent sa pronunțe, conform procedurii legale corespunzătoare, retragerea acestor titluri, chiar dacă titularul nu are cetățenia Statului care le-a eliberat.

3. Nici o sechestrare sau reținere chiar pentru măsuri de instrucție nu poate să fie ordonată de alte autorități decât acelea ale Statului pavilionului.

Articolul 12

1. Orice Stat este ținut sa oblige capitanul unei nave care navighează sub pavilionul sau, atît cat capitanul poate să facă aceasta fără sa pună în primejdie serioasă nava, echipajul sau pasagerii:

a) de a acorda asistența oricărei persoane aflate în mare, în pericol de pieire;

b) de a se indrepta cu toată viteza posibila în ajutorul persoanelor în primejdie, dacă este informat de nevoia lor de ajutor, în măsura în care se poate conta în mod rezonabil pe aceasta acțiune din partea sa;

c) de a acorda, după un abordaj, asistența celeilalte nave, echipajului și pasagerilor acesteia și, în măsura posibilului, de a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare și portul cel mai apropiat la care va ajunge.

2. Toate Statele riverane vor favoriza crearea și întreținerea unui serviciu corespunzător și eficace de cercetare și de salvare pentru a asigura securitatea în mare și deasupra marii și vor încheia în acest scop, dacă este cazul, acorduri regionale de colaborare mutuala cu Statele vecine.

Articolul 13

Orice Stat este obligat sa ia măsuri eficace pentru a împiedica și pedepsi transportul sclavilor pe vasele autorizate sa abordeze pavilionul sau și pentru a împiedica uzurparea pavilionului sau în acest scop. Orice sclav care se refugiaza pe o nava oricare ar fi pavilionul acesteia, este liber "ipso facto".

Articolul 14

Toate Statele trebuie să colaboreze, în măsura posibilului, la reprimarea pirateriei în marea libera sau în orice alt loc care nu este sub jurisdicția vreunui Stat.

Articolul 15

Constituie piraterie actele mai jos enumerate:

1) Orice act ilegal de violenta, de detențiune sau orice jefuire comisă pentru scopuri personale de echipajul sau pasagerii unei nave particulare sau ai unei aeronave particulare și îndreptate:

a) împotriva unei alte nave sau aeronave, în marea libera, sau împotriva persoanelor sau bunurilor de la Bordul acestora;

b) împotriva unei nave sau aeronave, persoanelor sau bunurilor, într-un loc care nu este sub jurisdicția vreunui Stat.

2) Toate actele de participare voluntara la folosirea unei nave sau aeronave, cînd acela care le comite are cunoștința de faptele care dau acestei nave sau aeronave caracterul unei nave sau aeronave-pirat;

3) Orice acțiune care are ca scop sa incite la comiterea actelor definite în alineatele 1 sau 2 din prezentul articol sau este întreprinsă cu intenția de a le usura.

Articolul 16

Actele de piraterie, astfel cum sînt definite la articolul 15, săvîrșite de o nava de război sau de o nava sau aeronava de Stat al carei echipaj razvratit a preluat controlul navei sau aeronavei, sînt asimilate actelor comise de o nava particulară.

Articolul 17

Sînt considerate ca nave sau aeronave-pirat navele sau aeronavele destinate, de persoanele sub controlul cărora se găsesc efectiv, sa comita unul din actele menționate la articolul 15. În aceeași situație se considera și navele sau aeronavele care au servit la comiterea unor astfel de acte, atîta timp cat ele rămîn sub controlul persoanelor vinovate de aceste acte.

Articolul 18

O nava sau aeronava poate să-și mențină naționalitatea cu toată transformarea sa într-o nava sau aeronava-pirat. Menținerea sau pierderea naționalității sînt determinate în conformitate cu legea Statului care i-a conferit aceasta naționalitate.

Articolul 19

Orice Stat poate să sechestreze o nava sau aeronava-pirat, sau o nava capturata în urma actelor de piraterie și care este în mana piratilor, sa aresteze persoanele și sa sechestreze bunurile care se găsesc la bordul acestei nave sau aeronave în marea libera sau în orice alt loc care nu este sub jurisdicția vreunui Stat. Tribunalele Statului care a efectuat sechestrarea pot să se pronunțe asupra pedepselor de aplicat, precum și asupra măsurilor de luat în ceea ce privește navele, aeronavele sau bunurile, sub rezerva drepturilor persoanelor terțe de buna credința.

Articolul 20

Cînd sechestrarea unei nave sau aeronave suspecte de piraterie a fost efectuată fără un motiv întemeiat Statul care a reținut nava sau aeronava este răspunzător față de Statul a cărui naționalitate o are nava sau aeronava de orice pierdere sau paguba cauzate de sechestrare.

Articolul 21

Orice sechestrare pentru motive de piraterie nu poate să fie executată decât de navele de război sau de aeronavele militare, sau de alte nave sau aeronave afectate unui serviciu public și autorizate în acest scop.

Articolul 22

1. În afară cazurilor în care actele de amestec sînt bazate pe drepturi acordate printr-un tratat, o nava de război care intalneste în marea libera o nava de comerț străină nu este indreptatita sa o supună controlului decât numai dacă are vreun motiv întemeiat de a banui ca aceasta nava:

a) se ocupa cu pirateria, sau

b) se ocupa cu vînzarea sclavilor, sau

c) arborand un pavilion străin sau refuzând sa înalte pavilionul sau, este în realitate o nava avînd aceeași naționalitate cu nava de război.

2. În toate cazurile prevăzute la alineatele a, b și c, nava de război poate să procedeze la verificarea documentelor care autoriza purtarea pavilionului. În acest scop, ea poate trimite la nava suspecta o ambarcatiune sub comanda unui ofițer. Dacă, după verificarea documentelor, banuielile continua, ea poate să procedeze la o examinare ulterioară, la bordul vasului, care trebuie să fie efectuată cu toată considerația posibila.

3. Dacă banuielile nu sînt găsite ca întemeiate și nava reținută n-a comis nici un act care să le justifice, ea trebuie să fie indemnizata de orice pierdere sau paguba.

Articolul 23

1. Urmărirea unei nave străine poate să fie întreprinsă dacă autoritățile competente ale Statului riveran au motive întemeiate sa creadă ca aceasta nava a contravenit legilor și regulamentelor acestui Stat. Aceasta urmărire trebuie să înceapă cînd nava străină sau una din ambarcatiunile sale se afla în apele interioare, în marea teritorială sau în zona contigua a Statului care întreprinde urmărirea și nu poate să fie continuată dincolo de limitele marii teritoriale sau zonei contigui decât cu condiția sa nu fie întreruptă. Nu este necesar ca nava care ordonă oprirea unei nave străine ce navighează în marea teritorială sau în zona contigua să se găsească de asemenea în limitele marii teritoriale sau zonei contigui în momentul cînd nava vizata primește ordinul de oprire. Dacă nava străină se găsește într-o zona contigua, astfel cum este definită la articolul 24 al Convenției asupra marii teritoriale și zonei contigui, urmărirea nu poate să fie începută decât pentru o cauza de violare a drepturilor care urmau să fie protejate prin instituirea acestei zone.

2. Dreptul de urmărire încetează din momentul în care nava urmărită intră în marea teritorială a tarii căreia îi aparține sau în aceea a unui stat terț.

3. Urmărirea nu se considera începută decât cu condiția ca nava care urmărește să se fi asigurat, prin mijloacele utilizabile de care dispune, ca nava urmărită sau una din ambarcatiunile sale sau alte ambarcatiuni care acționează împreună și folosesc nava urmărită ca nava-baza, se găsesc în interiorul limitelor marii teritoriale sau, dacă este cazul, în zona contigua. Urmărirea nu poate să fie începută, decât după emiterea unui semnal de oprire, vizual sau sonor, dat la o distanta care să permită navei vizate sa-l vada sau sa-l auda.

4. Dreptul de urmărire nu poate să fie exercitat decât de navele de război sau de aeronavele militare sau alte nave sau aeronave afectate unui serviciu public și special autorizate în acest scop.

5. În cazul unei urmăriri efectuate de o aeronava:

a) dispozițiile paragrafelor 1-3 din prezentul articol se aplică "mutatis mutandis" acestui mod de urmărire;

b) aeronava care da ordinul de oprire trebuie ea însăși sa urmărească activ nava pînă ce o nava sau aeronava a Statului riveran, avertizata de aeronava, soseste la fața locului pentru a continua urmărirea, afară de cazul cînd aeronava nu poate ea însăși sa oprească nava. Pentru a justifica controlul unei nave în marea libera, nu este suficient ca nava sa fi fost doar reperata de aeronava, ca ar fi comis o infracțiune sau ca fiind suspecta de infracțiune, dacă în același timp nu i s-a cerut să se oprească și n-a fost urmărită de aeronava însăși sau de alte aeronave sau nave care să continue urmărirea fără întrerupere.

6. Eliberarea unei nave reținute într-un loc aflat sub jurisdicția unui Stat și escortata către un post al acestui Stat, în vederea unei examinari de către autoritățile competente, nu poate să fie cerută numai pentru faptul ca nava și escorta sa au traversat o parte a marii libere cînd împrejurările au făcut necesară aceasta traversare.

7. Dacă o nava a fost oprită sau sechestrata în marea libera în împrejurări care nu justifica exercitarea dreptului de urmărire, ea trebuie să fie indemnizata de orice pierdere sau paguba.

Articolul 24

Orice stat obligat sa emita reguli cu privire la evitarea murdaririi marilor prin hidrocarburi, răspândite de nave sau conducte petroliere sau rezultând din exploatarea solului și subsolului submarin, ținînd seama de dispozițiile convenționale existente în aceasta materie.

Articolul 25

1. Orice Stat este obligat sa ia măsuri pentru evitarea murdaririi marilor datorită aruncarii în apa a deșeurilor radioactive, ținînd seama de toate normele și de reglementările care ar putea fi elaborate de organizațiile internaționale competente.

2. Toate statele sînt obligate sa colaboreze cu organizațiile internaționale competente în adoptarea măsurilor tinzând la evitarea murdariei marilor sau a spațiului aerian de deasupra rezultând din orice activități care comporta întrebuințarea de materiale radioactive sau de alți agenți vatamatori.

Articolul 26

1. Orice stat are dreptul sa pună cabluri și conducte petroliere submarine pe fundul marii libere.

2. Statutul riveran nu poate să împiedice punerea sau întreținerea acestor cabluri sau conducte petroliere, excepție făcînd dreptul sau de a lua măsuri potrivite pentru exploatarea platoului continental și exploatarea resurselor sale naturale.

3. Punând aceste cabluri sau conducte petroliere, Statul respectiv trebuie să țină seama în mod cuvenit de cablurile sau conductele petroliere deja instalate pe fundul marii. În special, el nu trebuie să împiedice posibilitățile de reparare a cablurilor sau conductelor petroliere existente.

Articolul 27

Orice Stat este obligat sa ia măsurile legislative necesare pentru ca ruperea sau deteriorarea unui cablu submarin în marea libera de către o nava purtînd pavilionul sau, sau de o persoană supusă jurisdicției sale, facuta în mod intentionat sau prin neglijența culpabilă și care ar putea să aibă ca rezultat întreruperea sau împiedicarea comunicațiilor telegrafice sau telefonice, precum și ruperea sau deteriorarea în aceleași condiții a unui cablu de înaltă tensiune sau a unei conducte petroliere submarine, sa constituie infracțiuni posibile de sancționare. Aceasta dispoziție nu se aplică ruperilor sau deteriorarilor ai căror autori nu ar fi avut decât scopul legitim de a-și proteja viața sau securitatea navei lor, după ce au luat toate măsurile necesare pentru a evita aceste ruperi sau deteriorări.

Articolul 28

Orice Stat este obligat sa ia măsurile legislative necesare pentru ca persoanele supuse jurisdicției sale care sînt proprietari ai unui cablu sau ai unei conducte petroliere în marea libera și care, prin punerea sau repararea acestui cablu sau conducte petroliere, sa suporte cheltuielile de reparatie.

Articolul 29

Orice Stat este obligat sa ia măsurile legislative necesare pentru ca proprietarii navelor care pot sa dovedească ca au sacrificat o ancora, o plasa sau o alta unealta de pescuit pentru a nu aduce pagube unui cablu sau unei conducte petroliere submarine să fie indemnizati de către proprietarul cablului sau conductei, cu condiția ca în prealabil ei sa fi luat toate măsurile de precautii rationale.

Articolul 30

Dispozițiile prezentei Convenții nu aduc atingere convențiilor sau altor acorduri internaționale în vigoare în raporturile între Statele părți la aceste convenții sau acorduri.

Articolul 31

Prezenta Convenție va fi deschisă pentru semnare, pînă la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite sau ale unei instituții specializate, precum și oricărui alt Stat invitat de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite sa devină parte la Convenție.

Articolul 32

Prezenta Convenție va fi ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 33

Prezenta Convenție va fi deschisă aderării oricărui Stat aparținînd uneia din categoriile menționate la articolul 31. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 34

1. Prezenta Convenție va intră în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite a celui de al douăzeci și doilea instrument de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica sau adera la Convenție după depunerea celui de al douăzeci și doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenția va intră în vigoare în cea de-a treizecea zi de la depunerea, de către acest Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

Articolul 35

1. După expirarea unei perioade de cinci ani începînd de la data la care prezenta Convenție va intră în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenții va putea fi oricînd formulată, de oricare Parte Contractantă, printr-o notificare scrisă adresată Secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

2. Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite hotărăște asupra măsurilor ce urmează să fie luate, dacă este cazul, în legătură cu aceasta cerere.

Articolul 36

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite și celorlalte State vizate în articolul 31:

a) semnarea prezentei Convenții și depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 31, 32 și 33;

b) data la care prezenta Convenție va intră în vigoare, conform articolului 34;

c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 35.

Articolul 37

Originalul prezentei Convenții, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez și rus sînt deopotrivă valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 31.

Drept care plenipotențiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizați de guvernele respective, au semnat prezenta Convenție.

Încheiată la Geneva, la douăzeci și noua aprilie una mie noua sute cincizeci și opt.