Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 7/1994

referitoare la excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare

prezumat în vigoare

Data actului
16 februarie 1994
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 73 din 22 martie 1994
Citat de
3 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 5.725 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent.

Completul de judecată, convocat potrivit

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata următoarele:

Societatea Comercială "Croif" - S.R.L., cu sediul în Timișoara, str. Matei Corvin nr. 6, a formulat plîngere la Judecătoria Timișoara împotriva procesului-verbal nr. 17 din 7 mai 1992 de constatare și sancționare a contravențiilor, încheiat de Garda financiară Timiș, plîngere ce a format obiectul dosarului nr. 12.074/1992.

În fața instanței, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, Societatea Comercială "Croif" - S.R.L. a ridicat excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 30/ 1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 27 martie 1991, și a

Ordinului nr. 4 din 14 iunie 1991

al ministrului economiei și finanțelor pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Gărzii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1991, susținând ca acestea ingradesc accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție.

Judecătoria Timișoara, prin Încheierea din 13 octombrie 1992, a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, dispunind suspendarea judecații până la pronunțarea deciziei.

Întrucît încheierea respectiva nu cuprindea punctul de vedere al părții care a ridicat excepția și nici opinia instanței asupra acesteia, dosarul a fost restituit în vederea completării actului de sesizare la data de 8 decembrie 1992.

Cu toate demersurile făcute în mod repetat, atât în scris cît și telefonic, dosarul cu încheierea de sesizare nu a fost înapoiat.

Cu adresa nr. 12.074/1993, Judecătoria Timișoara a comunicat ca pricina a fost soluționată prin sentinta civilă nr. 2030/1993, deoarece, între timp, prin Ordinul nr. 1079/1992 al ministrului economiei și finanțelor pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Gărzii financiare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 24 noiembrie 1992, s-a modificat regulamentul anterior în sensul că soluționarea plângerilor împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor a fost data în competența instanțelor judecătorești.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

luând act de excepția invocată, de comunicarea Judecătoriei Timișoara, de raportul întocmit în cauza, de prevederile

art. 13 din Legea nr. 30/1991 , de

Ordinul nr. 4/1991

al ministrului economiei și finanțelor, ale art. 144 lit. c) din Constituție, precum și de dispozițiile art. 23 alin. (1) și ale

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit

art. 13 din Legea nr. 30/1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, măsurile dispuse ca urmare a controlului pot fi contestate la Ministerul Finanțelor, iar decizia de soluționare a Ministerului Finanțelor poate fi atacată în termen de 30 de zile la organele judecătorești competente.

Rezultă, deci, ca, sub acest aspect, excepția ridicată este vadit nefondata.

Cu privire la neconstituționalitatea

Ordinului nr. 4/1991

al ministrului economiei și finanțelor se constata, de asemenea, ca excepția invocată este vadit nefondata. Într-adevăr, articolul 144, din legea fundamentală în care sunt enumerate atribuțiile Curții, la litera c) prevede că aceasta "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor", dispoziție preluată și în

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/ 1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. În raport cu aceste dispoziții legale, se constată că nu intră în competența Curții soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate referitoare la ordinele emise de un ministru. A admite teza potrivit căreia și ordinul ministrului poate fi examinat de Curte sub aspectul constituționalității înseamnă a adauga la textul din legea fundamentală ceea ce este interzis, întrucît ne aflam în fața unei dispoziții legale de stricta interpretare. Ordinul ministrului, fiind un act administrativ, poate fi atacat doar pe calea contenciosului administrativ în fața instanțelor judecătorești, cu care ocazie se verifica și conformitatea lui cu legea în temeiul căreia a fost emis.

În aceste condiții, având în vedere și faptul ca procesul s-a soluționat pe fond, precum și pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare, completul de judecată și-a insusit propunerea judecătorului-raportor de a se soluționa cauza fără citarea părților, în temeiul

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

care prevede că în cazul în care judecătorul desemnat ca raportor considera ca excepția este vadit nefondata, va înștiința pe președinte pentru convocarea completului de judecată, care poate hotărî, cu unanimitate de voturi, sa respingă excepția, fără citarea părților.

Fața de considerentele expuse, în unanimitate,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

Decide:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate formulată de Societatea Comercială "Croif" - S.R.L. Timișoara în dosarul nr. 12.074/1992 al Judecătoriei Timișoara.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 16 februarie 1994.

*) Definitivă prin nerecurare.

Ion Filipescu - președinte

PREȘEDINTE,
Ion Filipescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.