Convenția din 22 noiembrie 1926
privind ratificarea Tratatului, Convenției și Protocolului încheiate la Paris la 10 iunie 1926 între România și Franța
prezumat în vigoare
MAIESTATEA SA REGELE ROMÂNIEI ȘI PREȘEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE
Avînd fiecare aceeași grija a menținerii în Europa a unei stări de pace și de stabilitate politica necesare atît progresului social, cat și prosperitatii economice a României și Frantei,
Adanc Legați de principiul respectului angajamentelor internaționale, confirmat în mod solemn prin Pactul Societății Națiunilor,
Doritori, în cadrul acestui pact, de a asigura dinainte comunitatea lor de vederi, în cazul cînd s-ar aduce vreo atingere ordinei stabilite prin Tratatele ce au semnat,
Și, convinsi de datoria Guvernelor moderne de a împiedica o noua isbucnire de rasboi prin prevederea reglementării pacifice a litigiilor ce s-ar putea ivi între ele,
Au decis în acest scop de a-și da reciproc noi chezasii de pace, de înțelegere și de amicitie și au desemnat ca Plenipotențiarii lor, anume:
MAIESTATEA SA REGELE ROMÂNIEI:
D. Constantin Diamandy, Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar pe lîngă Președintele Republicii Franceze.
PREȘEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE:
D. Aristide Briand, Deputat, Președintele Consiliului, Ministru al Afacerilor Străine,
Cari, după schimbul deplinelor lor puteri, recunoscute în buna și cuvenită forma,
au convenit asupra următoarelor dispozițiuni:
Articolul 1
România și Franța își iau reciproc angajamentul de a nu comite de o parte și de alta nici un atac sau invaziune și de a nu recurge de o parte și de alta în nici un caz la rasboi.
Totuși, aceasta stipulațiune nu se aplică dacă este vorba:
1) de exercitarea dreptului de legitima apărare, adică de a se opune unei violari a angajamentului luat prin alineatul 1 din prezentul articol;
2) de o acțiune întreprinsă prin aplicarea articolului 16 din Pactul Societății Națiunilor;
3) de o acțiune întreprinsă pe temeiul unei hotărîri a Adunării sau Consiliului Societății Națiunilor, sau în aplicarea articolului 15, alineatul 7 din Pactul Societății Națiunilor, numai dacă, în acest ultim caz, o atare acțiune ar fi îndreptată în contra unui Stat care cel dintaiu s-a dedat unui atac.
Articolul 2
Luînd în consideratiune angajamentele respectiv luate de dânșii în articolul 1 din prezentul Tratat, România și Franța își iau angajamentul de a regula, pe cale pașnică și în modul următor, toate chestiunile de orice natura ar fi, cari ar putea aduce o desbinare și cari n-ar fi putut fi rezolvate prin procedeele diplomatice obișnuite; toate chestiunile în privinta cărora Părțile și-ar contesta reciproc un drept, vor fi supuse unor judecători la a căror hotărîre Părțile își iau angajamentul de a se conformă; orice alte chestiuni vor fi supuse unei Comisiuni de conciliere și dacă aranjamentul propus de aceasta Comisiune nu este acceptat de ambele Părți, chestiunea va fi adusă în fața Consiliul Societății Națiunilor, statuand conform articolului 15 din Pactul Societății.
Modalitățile acestei metode de regulare pacifica fac obiectul unei Convențiuni particulare semnată cu data de azi.
Articolul 3
Guvernul Regal al României și Guvernul Republicii Franceze își iau angajamentul de a examina în comun, sub rezerva rezolutiunilor eventuale ale Consiliului sau ale Adunării Societăților Națiunilor, chestiunile de natura a primejdui siguranța externa a României sau a Frantei, sau a aduce vreo atingere ordinii stabilite prin Tratatele ale cărora semnatare sînt ambele Părți.
Articolul 4
Dacă, cu toate intentiunile sincer pacifice ale Guvernelor român și francez, România sau Franța ar fi atacate, fără provocare din partea lor, ambele Guverne s-ar concerta neîntârziat asupra acțiunii lor respective ce ar urma să se exercite în cadrul Pactului Societății Națiunilor, în scopul salvgardarii intereselor lor legitime naționale, precum și al menținerii ordinii stabilite prin Tratatele ale cărora semnatare sînt ambele Părți.
Articolul 5
Inaltele Părți Contractante sînt de acord pentru a se concerta între ele în eventualitatea unei modificări sau a unei încercări de modificare a statutului politic al țărilor Europei și, sub rezerva rezolutiunilor ce ar fi luate în asemenea cazuri de către Consiliul sau de Adunarea Societății Națiunilor, spre a se înțelege asupra atitudinei de observat respectiv în asemenea caz de fiecare din ele.
Articolul 6
Inaltele Părți Contractante declara ca nimic în prezentul Tratat nu trebuie interpretat în contrazicere cu stipulatiunile Tratatelor actualmente în vigoare cari sînt semnate de România sau de Franța și cari privesc politica lor în Europa. Ele își iau angajamentul de a proceda la un schimb de vederi asupra chestiunilor relative la politica europeană, în scopul de a coordona sfortarile lor pacifice și pentru aceasta a-și comunică respectiv de acum înainte Tratatele sau Acordurile ce ar încheia cu terțe Puteri asupra aceluiași subiect și cari vor avea întotdeauna un tel, conform cu menținerea păcii.
Articolul 7
Nimic în prezentul Tratat nu va putea fi interpretat sau aplicat în asa fel încît sa jicneasca drepturile și obligațiunile Inaltelor Părți Contractante, în virtutea Pactului Societății Națiunilor.
Articolul 8
Prezentul Tratat va fi comunicat pentru înregistrare Societății Națiunilor, în conformitate cu articolul 18 al Pactului.
Articolul 9
Prezentul Tratat va fi ratificat și instrumentele ratificării vor fi schimbate la Paris, cat mai neîntârziat.
Va intră în vigoare îndată după schimbul ratificărilor și va rămîne în vigoare timp de zece ani, la expirarea cărora va putea fi reînnoit cu un preaviz notificat în buna forma la sfîrșitul anului al nouălea.
Drept care, Plenipotențiarii respectivi, pe deplin autorizați în acest scop, au semnat prezentul Tratat și l-au investit cu sigiliile lor.
Făcut la Paris, în dublu exemplar, la zece Iunie 1926.
(L. S.)
Semnat: Constantin Diamandy
(L. S.)
Semnat: Aristide Briand
Subsemnații, pe deplin autorizați,
Însărcinați de Guvernele lor respective de a fixa modalitățile după cari precum este prevăzut în articolul 2 al Tratatului încheiat cu data de azi, între România și Franța - se va proceda la regularea pașnică a tuturor chestiunilor ce n-ar putea fi rezolvate prin buna înțelegere între ambele tari,
Au convenit asupra dispozițiunilor următoare:
Partea I
Articolul 1
Orice contestatiune între Inaltele Părți Contractante de orice natura ar fi, în privinta cărora Părțile și-ar contesta reciproc un drept și care n-ar fi putut fi rezolvată prin buna înțelegere, prin procedeele diplomatice obișnuite, vor fi supuse spre judecata, fie unui tribunal arbitral, fie Curții Permanente de Justiție Internationala, precum este prevăzut mai la vale. Se înțelege ca contestațiunile mai sus arătate cuprind cele menționate în articolul 13 din Pactul Societății Națiunilor.
Aceasta dispozițiune nu se aplică contestatiunilor ce își au origina în fapte anterioare prezentei Convențiuni și cari aparțin trecutului.
Guvernul român și Guvernul Francez își iau respectiv angajamentul de a nu ridica unul față de altul nici o chestiune care ar tinde la o modificare a integrității lor teritoriale sau a fruntariilor lor, asa cum sînt fixate actualmente prin Tratatele a căror semnatare sînt ambele Părți.
Articolul 2
Înaintea oricărei proceduri arbitrale și înaintea oricărei proceduri în fața Curții Permanente de Justiție Internationala, contestatiunea va putea fi, de comun acord între Părți, supusă în scop de conciliatiune unei Comisiuni Internaționale Permanente, zisa Comisiune Permanenta de Conciliatiune, constituită conform cu prezenta Convențiune.
Articolul 3
Dacă este vorba de o contestatiune al carei obiect conform legislatiunii interioare a uneia din Părți, este de competința tribunalelor naționale ale acestei Părți, diferendul nu va fi supus procedurii prevăzute prin prezenta Convențiune decât după sentinta care a dobîndit autoritatea lucrului judecat și pronunțată în termen potrivit de către autoritatea judiciară naționala competinte.
Articolul 4
Comisiunea permanenta de Conciliatiune prevăzută la art. 2 va fi compusa din 5 membri, cari vor fi desemnați precum urmează, adică:
Inaltele Părți Contractante vor numi fiecare un Comisar ales printre naționalii lor respectivi și vor desemna, de comun acord pe ceilalți trei Comisari printre supusii unor terțe Puteri; acești trei Comisari vor trebui să fie de naționalitate deosebită și, printre dânșii, Inaltele Părți Contractante vor desemna Președintele Comisiunii.
Comisarii sînt numiți pe trei ani, mandatul lor poate fi reînnoit. Dânșii vor rămîne în funcțiune pînă la înlocuirea lor și, în orice caz, pînă la terminarea lucrărilor lor în curs în momentul expirării mandatului lor.
Se vor împlini în cel mai scurt timp vacantele cari s-ar ivi în urma încetării din viața, demisiuni sau a oricărei piedici, urmandu-se modul fixat pentru numire.
Articolul 5
Comisiunea Permanenta de Conciliatiune va fi constituită în cele trei luni ce vor urma intrarea în vigoare a prezentei Convențiuni.
Dacă numirea Comisarilor de desemnat de comun acord n-ar fi facuta în termen, sau în caz de înlocuire în timp de trei luni dela declararea vacantei locului, Președintele Confederatiunii Elvetiene va fi, în lipsa unei alte înțelegeri, rugat sa procedeze la desemnarile necesare.
Articolul 6
Comisiunea permanenta de Conciliatiune va fi sesizată pe cale de petitiune adresată președintelui de către cele doua Părți, lucrand în comun acord, sau în lipsa de către una sau alta dintre Părți.
Petitiunea, după ce va fi expus în mod sumar obiectul litigiului, va conține invitatiunea către Comisiune de a proceda la luarea oricăror măsuri proprii de a conduce la o conciliatiune.
Dacă petitiunea emana dela una din Părți, ea va fi notificată de aceasta fără întîrziere Părții adverse.
Articolul 7
Într-un termen de 15 zile dela data cînd una din Inaltele Părți Contractante ar fi adus o contestatiune înaintea Comisiunii Permanente de Conciliatiune, fiecare din Părți va putea, pentru examinarea acestei contestatiuni, sa înlocuiască pe Comisarul sau printr-o persoană posedand o competența specială în materie. Partea care ar uza de acest drept va face imediat notificare celeilalte Părți; aceasta va avea, în acest caz, facultatea de a proceda la fel într-un termen de 15 zile dela data cînd va fi primit notificarea.
Articolul 8
Comisiunea Permanenta de Conciliatiune va avea însărcinarea de a elucida chestiunile în litigiu, de a culege în acest scop toate informațiunile utile pe cale de ancheta sau altfel și de a se sili sa concilieze Părțile. Ea va putea, după examinarea afacerii, sa expuna Părților termenii aranjamentului ce i s-ar părea nimerit și să le fixeze un termen spre a se pronunța.
La sfîrșitul lucrărilor sale Comisiunea va încheia un proces-verbal constatând, după caz, fie ca Părțile s-au înțeles și, dacă este loc, condițiunile înțelegerii, fie ca Părțile n-au putut fi conciliate.
Lucrările Comisiunii vor trebui - afară numai dacă Părțile s-ar înțelege altfel
- să fie terminate în termen de șase luni cu începere dela ziua în care Comisiunea a fost sesizată de litigiu.
Articolul 9
Afară de vreo stipulațiune specială, Comisiunea Permanenta de Conciliatiune își va regula ea însăși procedura care, în orice caz, va trebui să fie contradictorie. În materie de ancheta Comisiunea, dacă nu decide altfel în unanimitate, se va conformă dispozițiunilor titlului III (Comisiunea Internationala de ancheta) al Conventiunii dela Haga din 18 Octomvrie 1907, pentru regularea pacifica a conflictelor internaționale.
Articolul 10
Comisiunea Permanenta de Conciliatiune se va întruni, afară de vreun acord contrariu între Părți, la locul desemnat de către președinte.
Articolul 11
Lucrările Comisiunii Permanente de Conciliatiune nu sînt publice decât în virtutea unei hotărîri luate de către Comisiune cu consimțămîntul Părților.
Articolul 12
Părțile vor fi reprezentate pe lîngă Comisiunea Permanenta de Conciliatiune prin agenți avînd misiune de a servi de intermediari între dânsele și Comisiune; ele vor putea fi asistate și de consilieri și experți numiți de dânsele în acest scop și cere audierea oricăror persoane ale căror mărturie le-ar părea folositoare.
Comisiunea va putea și dânsa avea facultatea sa ceara explicațiuni verbale agenților, consilierilor și experților celor două Părți, precum și oricăror persoane pe cari ar crede folositor să le citeze cu consimțămîntul Guvernului lor.
Articolul 13
În afară de vreo dispozițiune contrară prezentei Convențiuni, deciziunile Comisiunii Permanente de Conciliatiune vor fi luate cu majoritate de voturi.
Articolul 14
Inaltele Părți Contractante iau angajamentul sa usureze lucrările Comisiunii Permanente de Conciliatiune și, îndeosebi, să-i procure în cea mai larga măsura posibila toate documentele și informațiunile folositoare și sa întrebuințeze toate mijloacele de cari dispun pentru a le permite de a proceda, pe teritoriul lor și conform legislatiunii lor, la citarea și audierea martorilor sau a experților și la transportul lor la fața locului.
Articolul 15
În timpul duratei lucrărilor Comisiunii Permanente de Conciliatiune fiecare din Comisari va primi o indemnizare al carei cuantum va fi fixat de comun acord de Inaltele Părți Contractante, care vor suporta fiecare o parte egala.
Cheltuielile pricinuite de funcționarea Comisiunii vor fi de asemenea împărțite pe jumătate.
Articolul 16
În lipsa unei înțelegeri înaintea Comisiunii Permanente de Conciliatiune, contestatiunea va fi supusă, de comun acord, pe cale de compromis, fie Curții Permanente de Justiție Internationala în condițiunile și conform procedurii prevăzută de statutul sau, fie unui Tribunal arbitral în condițiunile și conform procedurii prevăzute de Convențiunea dela Haga dela 18 Octomvrie 1907 pentru regularea pacifica a conflictelor internaționale.
În lipsa unei înțelegeri între Părți asupra compromisului și după un preaviz de o luna, una sau alta dintre ele va avea facultatea de a aduce direct, pe cale de petiție, contestația în fața Curții Permanente de Justiție Internationala.
Partea II
Articolul 17
Orice chestiuni asupra cărora Guvernele celor două Inaltele Părți Contractante n-ar cădea de acord, fără a le putea rezolva prin buna înțelegere prin procedeele diplomatice obișnuite, ale căror solutiune n-ar putea fi gasita printr-o hotărîre judecătorească, precum este prevăzut la articolul 1 al prezentei Convențiuni și pentru care o procedură de reglementare n-ar fi fost încă prevăzută printr-un Tratat în vigoare între Părți, vor fi supuse Comisiunii Permanente de Conciliatiune, care va fi însărcinată de a propune Părților o solutiune acceptabilă și, în orice caz, de a prezenta un raport.
Procedura prevăzută de articolele 6 pînă la 15 ale prezentei Convențiuni se va aplica.
Articolul 18
Dacă în cursul lunii care va urma încheierea lucrărilor Comisiunii Permanente de Conciliatiune, cele doua Părți nu s-au înțeles, chestiunea va fi, după cererea uneia sau alteia din Părți, adusă înaintea Consiliului Societății Națiunilor.
Articolul 19
În orice caz și anume dacă chestiunea asupra căreia Părțile nu se înțeleg, rezultă din acte deja efectuate sau pe punctul de a fi, Comisiunea de Conciliatiune sau, dacă aceasta n-ar fi fost sesizată, Tribunalul arbitral sau Curtea Permanenta de Justiție Internationala statuand conform articolului 41 al statutului sau, vor indica, în cel mai scurt termen posibil, ce măsuri provizorii trebuiesc luate. Consiliul Societății Națiunilor dacă este sesizat de chestiune, îi va reveni sarcina de a lua măsuri provizorii apropiate.
Fiecare din Inaltele Părți Contractante își ia angajamentul să se conforme lor și să se abțină dela orice măsură susceptibilă de a avea repercursiune prejudiciabila executării deciziunii sau aranjamentelor propuse de Comisiunea de Conciliatiune și în general de a nu proceda la nici un act de orice natura ar fi, susceptibil de a agrava sau de a extinde diferendul.
Articolul 20
Prezenta Convențiune rămîne aplicabilă între Inaltele Părți Contractante chiar dacă alte Puteri ar fi de asemenea interesate în diferend.
Articolul 21
Prezenta Convențiune va fi ratificată. Ratificarile vor fi depuse la Paris ca și ratificarile Tratatului încheiat la data de astăzi între România și Franța.
Va intră în vigoare în aceleași condițiuni ca și zisul Tratat.
Făcut la Paris, în dublu exemplar, la zece Iunie 1926.
(L. S.)
Semnat: Constantin Diamandy
(L. S.)
Semnat: Aristide Briand
PROTOCOL
În momentul de a proceda la semnarea Tractatului încheiat cu data de azi, cu Guvernul Republicii Franceze, Plenipotentiarul Maiestatii Sale Regelui României declara, în numele Guvernului Sau, ca România, a carei singura grija este de a urmări dezvoltarea sa interna în pace, statu-quo și respectul Tratatelor, confirma declarațiunile făcute la Conferința dela Genova din 17 Mai 1922, la a cincea ședința a primei Comisiuni, de către Președintele Delegatiunii Române, d. Ion I. C. Bratianu, cu privire la un angajament permanent de neagresiune față de Rusia, bazat pe statu-quo. România este gata de a extinde acest angajament la toți vecinii săi.
România interpreta zisul angajament ca o obligațiune de a nu ataca Rusia cu trupele sale regulate și bine înțeles de asemenea de a nu tolera formatiunea pe teritoriul ei de trupe neregulate de atac contra Rusiei.
Plenipotentiarul Republicii Franceze ia act, în numele Guvernului sau, de declarațiunea de mai sus.
Făcut la Paris, în dublu exemplar, la zece Iunie 1926.
(L. S.)
Semnat: Constantin Diamandy
(L. S.)
Semnat: Aristide Briand
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.