Decizia nr. 152/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Ludmila Martin în Dosarul nr. 2.472/2004 al Tribunalului Tulcea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că partea Societatea Comercială "Deltapan" - S.A. din Tulcea a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea în lipsă și respingerea excepției de neconstituționalitate.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate produc efecte de la intrarea lor în vigoare pentru viitor, așa încât nu aduc atingere art. 15 alin. (2) din Constituție privind neretroactivitatea legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 13 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.472/2004, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Ludmila Martin într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât modifică retroactiv normele cuprinse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003

care reglementau competența generală a înaltei Curți de Casație și Justiție în ce privește soluționarea recursurilor.

Tribunalul Tulcea apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate se aplică de la momentul în care intră în vigoare pentru viitor.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu reglementează aplicarea retroactivă a legii noi, ci instituie principiul aplicării imediate a dispozițiilor acesteia, prin derogare de la prevederile art. 725 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă. Modificarea competenței instanțelor de judecată și stabilirea unor norme tranzitorii s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu au caracter retroactiv, ci sunt de imediată aplicare și produc efecte pentru viitor, constituind opțiunea legiuitorului în ceea ce privește instituirea unor reguli noi de procedură aplicabile recursurilor aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție. în acest sens este invocată jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu deciziile nr. 73 din 6 martie 2001, nr. 330 din 27 noiembrie 2001 și nr. 458 din 2 decembrie 2003.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 și

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, care au următorul cuprins: "(1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor și aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță.

...........................................................................

(3) Recursurile prevăzute la alin. (1) și (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol și se trimit, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, care au următorul conținut: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au un caracter tranzitoriu, constituind, pe de-o parte, o aplicare a regulii generale consacrate de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dispozițiile procedurale sunt de imediată aplicare, iar, pe de altă parte, o derogare de la excepția instituită prin alin. 2 al aceluiași articol, care, în materie de competență, consacră ultraactivitatea legii vechi. Procedând ca atare, legiuitorul a acționat în limitele competenței sale constituționale, prevăzută de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

Totodată, soluția legislativă adoptată nu are caracter retroactiv, în condițiile în care, așa cum rezultă din ipoteza normei, își limitează aplicarea exclusiv la recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, așadar în curs de soluționare după intrarea în vigoare a noii reglementări care, astfel, înțelege să guverneze de îndată, în limitele domeniului său temporal de incidență.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Ludmila Martin în Dosarul nr. 2.472/2004 al Tribunalului Tulcea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2005.