Decizia nr. 620/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava" din Timișoara, reprezentată legal de Constantin Onciu, în Dosarul nr. 6.620/C/2004 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, arătând în acest sens că, la o dată ulterioară sesizării Curții Constituționale cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate, textul de lege criticat a suferit modificări legislative, actuala redactare a acestuia având un conținut juridic diferit de cel vizat de autor în motivarea excepției ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 13 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.620/C/2004, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, modificat prin

Ordonanța Guvernului nr. 37/2003 . Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Asociația Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava" din Timișoara, reprezentată legal de Constantin Onciu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de înscriere a asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2003 , sunt contrare art. 20, 40 și 53 din Constituție, precum și art. 20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Autorul excepției susține că, în fapt, instanța de fond a respins cererea sa de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor a persoanei juridice Asociația Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava", înființată potrivit Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunilor acestora, pe temeiul neîndeplinirii condiției prevăzute la

art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 . În continuare prezintă demersurile întreprinse pentru a identifica ministerul sau organul de specialitate al administrației publice centrale care, potrivit textului de lege criticat, are competența să emită avizul necesar la înscrierea unei asociații sau fundații. Autoritățile publice cărora li s-a solicitat sprijinul în vederea emiterii acestui aviz și-au declinat competența, astfel că, în lipsa identificării organului competent, înscrierea s-a dovedit a fi, practic, imposibil de realizat.

Plecând de la situația de fapt a cauzei, se arată că, "prin aplicarea sa practică, textul legal incriminat constituie un obstacol în calea recunoașterii asociației ca persoană juridică", iar această interpretare este în măsură să aducă atingere dreptului constituțional la asociere, consfințit de art. 40 din Legea fundamentală. "împrejurarea în care asociația nu poate obține eliberarea unui aviz consultativ necesar înregistrării oficiale ca persoană juridică, datorită faptului că autoritățile statului își declină competența și nu se consideră obligate a asigura petentei informarea necesară pentru a obține satisfacție, echivalează cu o ingerință în exercitarea dreptului fundamental la asociere" și, implicit, cu o încălcare a art. 53 din Constituție, precum și a art. 20 din aceasta, datorită contrarietății și față de prevederile art. 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Se arată că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că "un obstacol de fapt poate încălca dispozițiile Convenției la fel ca un obstacol juridic, iar întrucât Convenția urmărește să protejeze drepturi concrete și efective, trebuie verificat dacă situația reclamată nu echivalează cu o încălcare în fapt a Convenției".

În plus, se fac mențiuni cu privire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, prin care a fost constatată constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate și în prezenta cauză, însă se apreciază că, date fiind circumstanțele specifice speței, se impun reconsiderarea acesteia și declararea lor "ca inaplicabile pe temei de neconformitate cu Legea fundamentală".

Tribunalul Timiș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "cerința avizului ministerului sau organului de specialitate al administrației publice centrale, prevăzută de

art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , nu anulează și nu restricționează exercițiul drepturilor civile individuale sau de grup reglementate prin tratate internaționale sau prin Constituție". Mai mult, "împrejurarea că, în speță, mai multe ministere au refuzat emiterea avizului cerut de textul de lege criticat nu conduce la concluzia că acesta ar fi neconstituțional, întrucât neconstituționalitatea unei ordonanțe nu este determinată sau provocată de poziția, la un moment dat, a unui organ administrativ central".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctul de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate este neîntemeiată.

În acest sens arată că prin instituirea, de

art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2003 , a condiției avizului ministerului sau al organului de specialitate al administrației publice centrale în a cărui sferă de competență își va desfășura activitatea asociația sau fundația s-a urmărit suplimentarea garanțiilor în ceea ce privește concordanța scopului și obiectivelor viitoarelor asociații și fundații cu prevederile constituționale în general și cu legea, ordinea publică și bunele moravuri, în special. Astfel, nu se poate vorbi de o restrângere a libertății de asociere, în condițiile în care aceasta nu presupune lipsa oricărui control sau a oricăror condiții pentru înființarea unor organisme neguvernamentale și avându-se în vedere că asociațiile și fundațiile nu pot desfășura orice tip de activități.

Mai mult, avizul cerut de lit. d) a alin. (2) al art. 7 din ordonanță "nu reprezintă o autorizație administrativă prealabilă, ci este un aviz consultativ, pe care instanța competentă îl apreciază ca orice alte documente pe care le consideră relevante în vederea soluționării cererii de acordare a personalității juridice". De altfel, condiția avizului ministerului sau organului de specialitate exista și până la intrarea în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 , fiind reglementată de

art. 3 lit. a) din Legea nr. 21/1924

pentru persoanele juridice.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

este inadmisibilă.

În acest sens se precizează că

Ordonanța Guvernului nr. 37/2003 , care a introdus, la art. I pct. 5, dispozițiile legale criticate, a fost respinsă prin

Legea nr. 213/2005 . Totodată,

Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

a fost modificată prin

Legea nr. 246/2005 , care a reglementat, astfel, "într-o formă și un conținut cu totul diferite, problema documentelor care însoțesc cererea de înscriere a asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor". Prin urmare, dispozițiile art. 7 alin. (2) lit. d) au un nou conținut, în mod substanțial diferit de cel criticat și cuprins în

Ordonanța Guvernului nr. 37/2003 , astfel că nu se poate considera că aceste prevederi au fost preluate, în principiu, în noua reglementare. În atare condiții, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instanței de judecată și notelor scrise ale autorului, "dispozițiile

art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2003 ".

Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, a fost modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 37/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003. Prin art. I pct. 5 din aceasta a fost introdusă, la art. 7 alin. (2), după lit. c), o nouă literă, lit. d), cu următorul cuprins: "(2) Cererea de înscriere va fi însoțită de următoarele documente: (...) d) avizul ministerului sau organului de specialitate al administrației publice centrale în a cărui sferă de competență își desfășoară activitatea." Curtea constată că, la o dată ulterioară sesizării sale cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate,

Ordonanța Guvernului nr. 37/2003

a fost respinsă prin

Legea nr. 213/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2005, și, totodată, abrogată prin prevederile

art. III din Legea nr. 246/2005

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005. Prin

art. I pct. 5 din Legea nr. 246/2005 , art. 7 a fost modificat și completat, astfel că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în realitate, dispozițiile art. 7 alin. (2) lit. d) din această lege, al căror conținut este, în prezent, următorul: "(2) Cererea de înscriere va fi însoțită de următoarele documente: (...) d) dovada disponibilității denumirii eliberată de Ministerul Justiției sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia."

În motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate se invocă încălcarea următoarelor dispoziții din Constituție: art. 20 - referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, precum și la prioritatea acestora față de legile interne nefavorabile, art. 40 alin. (1), potrivit căruia "Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere", și art. 53 - referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, autorul excepției invocă încălcarea art. 20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art. 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și a art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la libertatea de întrunire și dreptul de asociere.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale și internaționale invocate, Curtea Constituțională reține următoarele:

În urma modificărilor intervenite, soluția legislativă a textului de lege criticat, în redactarea de la data sesizării Curții Constituționale prin încheierea din data de 13 iunie 2005, a fost schimbată. Astfel, dacă în redactarea anterioară modificării textul de lege criticat se referea la avizul ministerului sau organului de specialitate al administrației publice centrale în a cărui sferă de competență își desfășoară activitatea asociația a cărei înscriere se solicită, în actuala redactare a art. 7 alin. (2) lit. d) această cerință nu se mai regăsește, fiind înlocuită cu "dovada disponibilității denumirii eliberată de Ministerul Justiției sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia".

Or, prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curții Constituționale a decis că "în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării. În caz contrar Curtea ar depăși limitele sesizării".

Așa fiind, întrucât în cauză soluția legislativă de principiu, conținută de dispozițiile de lege vizate de autorul excepției în critica sa, nu a fost preluată în noua reglementare, aceasta având un conținut complet diferit de cea anterioară, Curtea Constituțională constată că excepția a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava" din Timișoara, reprezentată legal de Constantin Onciu, în Dosarul nr. 6.620/C/2004 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2005.