Acordul din 29 iulie 1993

Definiții

În sensul acestui acord:

Termenul investiție înseamnă, conform legilor și reglementărilor părții contractante pe al carei teritoriu se realizează investiția, orice tip de activ investit de un investitor al unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, potrivit legislației celei din urma. Include în special, deși nu exclusiv:

a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și alte drepturi reale ca: ipoteci, gajuri și garanții;

b) acțiuni, părți sociale și oricare alt tip de participare la societăți;

c) creanțe și drepturi privind prestații având o valoare economică. Împrumuturile vor fi incluse numai când vor fi direct legate de o investiție specifică;

d) drepturi de proprietate intelectuală incluzind, în special, drepturi de autor, brevete, design industrial, mărci, nume comerciale, procedee tehnice și know-how;

e) concesiuni conferite prin lege sau prin contract, incluzind concesiunile pentru prospectare, cultivare, extracție sau exploatare de resurse naturale;

f) beneficii reinvestite.

Orice modificare a formei în care activele sunt investite sau reinvestite nu va afecta caracterul lor de investiție.

Termenul investitor desemnează:

a) cu privire la România: persoane fizice care, conform legii, sunt considerate ca fiind cetățenii săi;

cu privire la Republica Argentina: persoane fizice care, conform legii, sunt considerate ca fiind naționalii săi;

b) orice persoană juridică constituită conform legilor și reglementărilor unei părți contractante, avîndu-și sediul, împreună cu activitatea economică, pe teritoriul acelei părți contractante;

c) orice persoană juridică, indiferent unde este situata, care este controlată efectiv de persoane fizice ale unei părți contractante sau de către persoane juridice cu sediul și cu activitatea economică pe teritoriul acelei părți contractante.

Dispozițiile acestui acord nu se vor aplica investițiilor efectuate de persoane fizice ale unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, dacă asemenea persoane, la data investiției, au fost domiciliate timp de 2 ani în aceasta din urma parte contractantă, în afară de cazul în care se probează ca investiția a fost admisă pe teritoriul sau din străinătate.

Termenul venituri desemnează toate sumele produse de o investiție, cum sunt: profituri, dividende, dobinzi, redevențe și alte venituri curente.

Termenul teritoriu desemnează teritoriul național al fiecărei părți contractante, incluzind acele zone maritime adiacente limitei exterioare a marii teritoriale a teritoriului național, asupra cărora partea contractantă în cauza poate, conform dreptului internațional, să-și exercite suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicția.

Promovarea investițiilor

Fiecare parte contractantă va promova pe teritoriul sau investițiile investitorilor celeilalte părți contractante și va admite aceste investiții conform legilor și reglementărilor sale.

O dată ce o parte contractantă va admite o investiție pe teritoriul sau va asigura, în conformitate cu legile și reglementările sale, aprobările necesare în legătură cu aceasta investiție, inclusiv autorizațiile de angajare a personalului de conducere și tehnic, la alegerea sa, indiferent de naționalitate.

Protejarea investițiilor

Fiecare parte contractantă va asigura, în orice moment, un tratament just și echitabil investițiilor celeilalte părți contractante și nu va prejudicia conducerea, întreținerea, folosință sau dreptul de a dispune de acestea prin măsuri nejustificate sau discriminatorii.

Fiecare parte contractantă, o dată ce a acceptat pe teritoriul sau investiții ale investitorilor celeilalte părți contractante, va acorda deplina protecție legală acestor investiții și le va conferi un tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat investițiilor propriilor săi investitori sau investitorilor unor state terțe.

Fără a prejudicia dispozițiile paragrafului (2) al acestui articol, tratamentul națiunii celei mai favorizate nu se va aplica privilegiilor pe care fiecare parte contractantă le acorda investitorilor unui stat terț drept consecința a participării sau asocierii sale la o zona de comerț liber, uniune vamală, piața comuna sau acord regional.

Dispozițiile paragrafului (2) al acestui articol nu vor fi interpretate în sensul de a obliga o parte contractantă sa extindă asupra investitorilor celeilalte părți contractante beneficiile oricărui tratament, oricărei preferințe sau oricărui privilegiu rezultind dintr-un acord internațional care se referă în totalitate sau parțial la impozitare.

Expropriere și despăgubire

Nici una dintre părțile contractante nu va lua măsuri de naționalizare sau de expropriere și nici o alta măsura care să aibă același efect împotriva investițiilor care se afla pe teritoriul sau și care aparțin investitorilor celeilalte părți contractante, cu excepția cazurilor în care acele măsuri ar fi luate din ratiuni de utilitate publică, pe o baza nediscriminatorie și cu o procedură legală corespunzătoare. Măsurile vor fi însoțite de dispozițiile pentru plata unei despăgubiri prompte, adecvate și efective. Cuantumul acestei despăgubiri va corespunde valorii de piața pe care investiția expropriata o avea imediat înainte de expropriere sau înainte ca exproprierea iminenta sa devină cunoscută în mod public, va cuprinde dobinzi de la data exproprierii, la o rata comercială normală, va fi plătită fără întârziere și va fi efectiv realizabila și liber transferabila.

Investitorii unei părți contractante, care suferă pierderi în legătură cu investițiile lor pe teritoriul celeilalte părți contractante datorită războiului sau altui conflict armat, stării de necesitate naționala, revoltei, insurectiei sau rascoalei, vor primi, în privinta restituirii indemnizației, compensatiei sau altei despăgubiri, un tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat investitorilor proprii sau investitorilor unui stat terț.

Transferuri

Fiecare parte contractantă va permite investitorilor celeilalte părți contractante transferul fără restrictii al investițiilor și veniturilor și, în special, deși nu exclusiv, al:

a) capitalului și sumelor adiționale necesare pentru întreținerea și dezvoltarea investițiilor;

b) beneficiilor, profiturilor, dobinzilor, dividendelor și altor venituri curente;

c) fondurilor pentru rambursarea împrumuturilor asa cum sunt definite de art. 1 paragraful (1) lit. c);

d) redevențelor și onorariilor;

e) sumelor realizate dintr-o vînzare sau lichidare totală sau parțială a unei investiții;

f) despăgubirilor prevăzute la art. 4;

g) veniturilor naționalilor unei părți contractante care au obținut o autorizație pentru a lucra, în legătură cu o investiție, pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Transferurile se vor efectua fără întârziere, în moneda liber convertibilă, la rata de schimb normal aplicabilă la data transferului, conform procedurilor stabilite de către partea contractantă pe al carei teritoriu s-a realizat investiția, care nu vor putea afecta substanța drepturilor prevăzute în acest articol.

Subrogare

Dacă o parte contractantă sau una dintre agențiile sale va efectua o plata către oricare dintre investitorii săi în virtutea unei garanții sau asigurări contractate în legătură cu o investiție, cealaltă parte contractantă va recunoaște valabilitatea subrogarii în favoarea acelei părți contractante sau a uneia dintre agențiile sale, cu privire la orice drept sau titlu al investitorului. Partea contractantă sau una dintre agențiile sale va fi indreptatita, în cadrul limitelor subrogarii, sa exercite aceleași drepturi pe care ar fi îndreptățit să le exercite investitorul.

În cazul unei subrogari de natura celei definite în paragraful (1) al acestui articol, investitorul nu va prezenta nici o reclamație decît dacă va fi autorizat sa o facă de către partea contractantă sau agenția ei.

Soluționarea diferendelor dintre părțile contractante

Diferendele dintre părțile contractante referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentului acord vor fi soluționate, pe cît posibil, pe cale diplomatică.

Dacă un diferend între părțile contractante nu va putea fi soluționat în acest mod într-un termen de 6 luni de la începerea negocierilor, acesta va fi supus, la cererea oricăreia dintre părțile contractante, unui tribunal arbitral.

Acest tribunal arbitral se va constitui, pentru fiecare caz special, în următorul mod: în termen de 2 luni de la primirea cererii de arbitraj, fiecare parte contractantă va desemna un membru al tribunalului. Acești doi membri vor alege un național al unui stat terț, care, cu aprobarea ambelor părți contractante, va fi numit președintele tribunalului. Președintele va fi numit într-un termen de 2 luni de la data desemnării celorlalți membri.

Dacă în cadrul termenelor prevăzute în paragraful (3) al acestui articol nu se vor face desemnarile necesare, oricare dintre părțile contractante va putea, în absenta unui aranjament, sa-l invite pe președintele Curții Internaționale de Justiție sa procedeze la numirile necesare. Dacă președintele va fi naționalul uneia dintre părțile contractante sau dacă, din oricare alt motiv, va fi împiedicat sa îndeplinească funcția menționată, va fi invitat vicepreședintele să facă numirile necesare. Dacă vicepreședintele va fi naționalul uneia dintre părțile contractante sau dacă va fi, de asemenea, împiedicat sa îndeplinească funcția menționată, membrul Curții Internaționale de Justiție care urmează imediat în funcție și care nu este naționalul nici uneia dintre părțile contractante va fi invitat să facă numirile necesare.

Tribunalul arbitral va adopta hotărârea sa cu majoritate de voturi. Aceasta hotărâre va fi obligatorie pentru ambele părți contractante. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile pentru membrul sau în tribunal și pe cele privind reprezentarea sa în procedura de arbitraj. Cheltuielile președintelui, cît și celelalte cheltuieli vor fi suportate, în principiu, în părți egale de către părțile contractante. Cu toate acestea, tribunalul arbitral va putea stabili prin hotărârea sa ca o parte mai mare a cheltuielilor să fie suportată de către una dintre părțile contractante și aceasta hotărâre va fi obligatorie pentru ambele părți contractante. Tribunalul își va stabili propria procedura.

Soluționarea diferendelor dintre un investitor și partea contractantă gazda a investiției

Orice diferend care apare în cadrul prezentului acord referitor la o investiție între un investitor al unei părți contractante și cealaltă parte contractantă va fi soluționat, pe cît posibil, în mod amiabil.

Dacă diferendul nu va putea fi astfel soluționat în termen de 6 luni din momentul în care a fost declansat de către una dintre părțile contractante, el va putea fi supus, la cererea investitorului:

- fie instanței judecătorești competente a părții contractante pe al carei teritoriu s-a realizat investiția;

- fie arbitrajului internațional, în condițiile descrise în paragraful (3).

O dată ce un investitor a supus diferendul instanței judecătorești competente, menționată mai sus, a părții contractante unde a fost realizată investiția sau arbitrajului internațional, aceasta alegere va fi definitivă.

În cazul recurgerii la arbitrajul internațional, diferendul va putea fi supus, la alegerea investitorului:

- Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (I.C.S.I.D.), creat prin Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă spre semnare la Washington la 18 martie 1965, în cazul când fiecare parte contractantă a aderat la aceasta. Atât timp cît aceasta condiție nu va fi îndeplinită, fiecare parte contractantă își da asentimentul ca diferendul să fie supus arbitrajului, conform normelor I.C.S.I.D. referitoare la facilități suplimentare de administrare a procedurilor de conciliere, arbitraj sau investigare;

- unui tribunal arbitral, constituit potrivit regulilor de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional (UNCITRAL).

Tribunalul arbitral va hotărî pe baza : dispozițiilor prezentului acord, legislației părții contractante care va fi parte la diferend, inclusiv normelor privitoare la conflicte de legi, termenilor unor eventuale înțelegeri speciale încheiate cu privire la investiție, cît și principiilor relevante ale dreptului internațional în materie.

Hotărârile vor fi definitive și obligatorii pentru părțile la diferend. Fiecare parte contractantă le va executa în conformitate cu legile sale.

Intrarea în vigoare, durata și expirarea

Prezentul acord va intra în vigoare în prima zi a lunii a doua de la data la care părțile contractante își vor notifica în scris ca au îndeplinit respectivele cerințe constituționale pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Valabilitatea sa va fi de 10 ani. Ulterior, el va rămâne în vigoare până la expirarea unui termen de 12 luni de la data la care una dintre părțile contractante va notifica în scris celeilalte părți contractante hotărârea sa de a denunta acest acord.

Cu privire la investițiile efectuate anterior datei la care notificarea denunțării acestui acord va deveni efectivă, dispozițiile art. 1 - 10 vor continua să fie în vigoare pe o perioadă de încă 10 ani de la această dată.

Întocmit la Buenos Aires la 29 iulie 1993, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, spaniola și engleza, toate cele trei texte fiind egal autentice. Totuși, în caz de divergenta, va prevala textul în limba engleza.

Pentru Guvernul României,

Teodor Viorel Melescanu,

ministru de stat,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Republicii Argentina,

ing. Guido Di Tella,

ministrul relațiilor externe, comerțului

internațional și cultelor