Convenția din 20 martie 1883

Articolul 1

Țările contractante sînt constituite în Uniunea pentru protecția proprietății industriale.

Protecția proprietății industriale are ca obiect brevetele de invenție, modelele de utilitate, desenele și modelele industriale, mărcile de fabrica sau de comerț, numele comercial și indicațiile de proveniență sau denumirile de origine, precum și reprimarea concurentei neloiale. Proprietatea industriala se înțelege în sensul cel mai larg și se aplică nu numai industriei și comerțului propriu-zis, ci și domeniului industriilor agricole (vinuri, graunte, foi de tutun, fructe, vite etc.) și al industriilor extractive (minereuri, ape minerale etc.).

Termenul de brevete industriale sînt admise de legislatiile țărilor contractante, ca brevete de import, brevete de perfecționare, brevete și certificate adiționale etc.

Articolul 2

Cetățenii fiecărei tari contractante se vor bucura în toate celelalte tari ale Uniunii, în ceea ce privește protecția proprietății industriale, de avantajele pe care legile respective le acorda în prezent sau le vor acorda de acum înainte cetățenilor lor, aceasta fără a prejudicia drepturile în mod special prevăzute de prezenta Convenție.

În consecința, ei vor avea aceeași protecție ca și aceștia din urma și aceleași mijloace legale împotriva oricărei atingeri adusă drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii condițiilor și formalităților impuse cetățenilor tarii respective.

Totuși nici o condiție cu privire la domiciliu sau la stabilirea în țara în care este cerută protecția nu poate fi impusa cetățenilor țărilor care fac parte din Uniune, pentru a se bucura de vreun drept de proprietate industriala.

Sînt în mod expres rezervate dispozițiile legislative fiecărei tari contractante referitoare la procedura judiciară și administrativă și la competența, precum și cu privire la alegerea de domiciliu sau la stabilirea unui mandatar, pe care le-ar cere legile asupra proprietăților industriale.

Articolul 3

Sînt asimilați cetățenilor țărilor contractante cetățenii țărilor care fac parte din Uniune și care sînt domiciliați sau au întreprinderi industriale și comerciale efective și serioase pe teritoriul uneia din țările contractante.

Articolul 4

a) Orice persoană care a făcut în condiții reglementare depozitul unei cereri de brevet de invenție, al unui model de utilitate, al unui desen sau model industrial, al unei mărci de fabrica sau de comerț într-una din țările contractante, sau reprezentantul sau (ayant cause) va beneficia, pentru a efectua depozitul în celelalte tari și sub rezerva drepturilor terților, de un drept de prioritate în termenele stabilite mai jos.

b) În consecința, depozitul efectuat ulterior într-una din celelalte tari ale Uniunii înainte de expirarea acestor termene nu va putea fi invalidat de fapte petrecute între timp, cum ar fi mai ales un alt depozit, publicarea inventiei sau exploatarea sa, punerea în vânzare a unor exemplare ale desenului sau ale modelului, folosirea marcii.

c) Termenele de prioritate menționate mai sus vor fi de douasprezece luni pentru brevetele de invenție și modelele de utilitate și de șase luni pentru desenele și modelele industriale și pentru mărcile de fabrica sau de comerț.

Aceste termene încep să curgă de la data depozitului primei cereri într-una din țările Uniunii; ziua depozitului nu este cuprinsă în termen.

Dacă ultima zi a termenului este o sărbătoare legală în țara în care se cere protecția termenul va fi prelungit pînă la prima zi lucrătoare care urmează.

d) Oricine va voi să se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior va trebui să facă o declarație arătând data și țara acestui depozit.

Fiecare țara va stabili termenul pînă la care va trebui facuta aceasta declarație.

Aceste indicații vor fi menționate în publicațiile care emana de la administrația competența, în special cele cu privire la brevete și la descrierea acestora.

Țările contractante vor putea pretinde de la cel care face o declarație de prioritate să prezinte o copie a cererii (descriere, desene etc.) depusa anterior. Copia, certificată pentru conformitate de către Administrația care a primit aceasta cerere, va fi scurtita de orice legalizare și va putea fi depusa în toate cazurile și în orice moment în termen de trei luni de la depozitul cererii ulterioare. Se va putea pretinde ca aceasta copie să fie însoțită de un certificat constatând data depozitului emis de aceasta Adminsitratie, și de o traducere.

Alte formalități nu vor putea fi cerute pentru declarația de prioritate, în momentul depozitului cererii. Fiecare țara contractantă va stabili consecințele omisiunii formalităților prevăzute de prezentul articol, fără ca aceste consecințe să fie mai grave decât pierderea dreptului de prioritate.

Ulterior, vor putea fi cerute alte justificări.

e) Cînd un desen sau model industrial a fost depus într-o țara în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unui model de utilitate, termenul de prioritate nu va fi decât cel stabilit pentru desene și modele industriale.

În afară de acestea, este ingaduit să se depună într-o țara un model de utilitate în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unei cereri de brevet, și viceversa.

f) Dacă o cerere de brevet conține revendicarea de prioritati multiple sau dacă examinarea dovedește ca o cerere este complexa, Administrația va trebui, cel puțin, sa autorizeze, pe cel care a depus cererea, sa o divida în condițiile pe care le va stabili legea interna, păstrând ca data a fiecărei cereri divizate data cererii inițiale și, dacă este cazul, beneficiul dreptului de prioritate.

Articolul 4

BIS

Brevetele cerute în diferitele tari contractante de către cetățeni ai țărilor care fac parte din Uniune vor fi independente de brevetele obținute pentru aceeași invenție în celelalte tari care au aderat sau nu la Uniune.

Aceasta dispoziție trebuie inteleasa în mod absolut, mai ales în sensul că brevetele cerute în termenul de prioritate sînt independente atît din punct de vedere al cauzelor de nulitate și de decădere cat și din punct de vedere al duratei normale.

Ea se aplică la toate brevetele care exista la data intrării sale în vigoare.

Ea se va aplica de asemenea, în cazul aderării unor tari noi, brevetelor care exista de o parte și de alta la data aderării.

Articolul 5

Introducerea, de către brevetat, în țara unde a fost acordat brevetul de obiecte fabricate într-una din țările Uniunii nu va avea ca urmare decăderea din drepturile conferite de brevet.

Totuși, fiecare din țările contractante va avea dreptul de a lua măsurile legislative necesare pentru a preveni abuzurile care ar putea să rezulte din exercitarea dreptului exclusiv conferit de brevet, cum ar fi de exemplu neexploatarea.

Aceste măsuri nu vor putea sa prevadă decăderea din drepturile conferite de brevet decât dacă concesiunea de licențe obligatorii nu ar fi suficienta pentru a preveni aceste abuzuri.

În orice caz, brevetul nu va putea face obiectul unor astfel de măsuri decât după expirarea a cel puțin trei ani de la data acordării și dacă brevetatul nu prezintă justificări legitime.

Protecția desenelor și a modelelor industriale nu poate fi atinsa de vreo decădere din cauza introducerii de obiecte întocmai celor care sînt protejate.

Pentru recunoașterea dreptului nu se va pretinde nici un semn sau mențiune a înregistrării pe produse.

Dacă într-o țara folosirea marcii înregistrate este obligatorie, înregistrarea nu va putea fi anulată decât după un termen echitabil și dacă cel interesat nu justifica cauzele inacțiunii sale.

Articolul 5

BIS

Un termen de grație, care va trebui să fie de minimum trei luni, va fi acordat pentru plata taxelor prevăzute pentru menținerea drepturilor de proprietate industriala, în schimbul plății unei taxe suplimentare dacă legislația naționala o impune.

Pentru brevetele de invenție, țările contractante se mai obliga fie sa prelungească termenul de grație la cel puțin șase luni, fie sa prevadă restabilirea brevetului lipsit de valabilitate ca urmare a neplatii taxelor, aceste măsuri rămînînd supuse condițiilor prevăzute de legislația interna.

Articolul 5

TER

În nici una din țările contractante nu se va considera ca aducând atingere drepturilor brevetului:

1. folosirea, pe bordul navelor celorlalte tari ale Uniunii, a mijloacelor care formează obiectul brevetului sau în corpul navei, în mașini, aparate de manevrare, echipament de navigație și alte accesorii, cînd aceste nave vor pătrunde în mod temporar sau accidental în apele tarii, cu condiția ca aceste mijloace să fie folosite acolo exclusiv pentru trebuințele navei;

2. folosirea mijloacelor care formează obiectul brevetului în construcția sau în funcționarea aeronavelor sau vehiculelor terestre aparținînd altor tari ale Uniunii, sau a accesoriilor aeronavelor sau vehiculelor terestre, atunci cînd acestea vor pătrunde în mod temporar sau accidental în țara respectiva.

Articolul 6

Orice marca de fabrica sau de comerț înregistrată reglementar în țara de origine va fi admisă la depozit și protejata, ca atare, în celelalte tari ale Uniunii.

Totuși, vor putea fi refuzate sau invalidate:

1. mărcile care sînt de natura sa aducă o atingere drepturilor dobândite de către terți în țara în care este cerută protecția;

2. mărcile lipsite de orice caracter distinctiv sau formate exclusiv din semne sau indicații putând servi, în comerț, pentru a indica specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, locul de origine al produselor sau data producției, sau care au devenit uzuale în vorbirea curenta sau în obiceiurile de buna-credința și constante ale comerțului din țara în care este cerută protecția. În aprecierea caracterului distinctiv al unei mărci va trebui să se țină seama de toate circumstanțele de fapt, mai ales de durata de folosire a marcii;

3. mărcile care sînt contrare moralei sau ordinii publice.

O marca nu va putea fi considerată ca fiind contrară ordinii publice pentru simplu fapt ca ea nu este în conformitate cu vreo dispoziție a legislației asupra marcilor, în afară de cazul cînd însăși dispoziția privește ordinea publică.

Va fi considerată ca țara de origine:

Acea țara a Uniunii în care depunatorul are o întreprindere industriala sau comercială efectivă și serioasă sau, dacă nu are o astfel de întreprindere, acea țara a Uniunii în care își are domiciliul și, dacă nu are domiciliul în cadrul Uniunii, țara naționalității sale în cazul cînd este cetățeanul unei tari a Uniunii.

În nici un caz reînnoirea înregistrării unei mărci în țara de origine nu va atrage obligația de a reînnoi înregistrarea în celelalte tari ale Uniunii în care marca a fost înregistrată.

Beneficiul priorității rămîne cîștigat depozitelor de mărci efectuate în termenul prevăzut la articolul 4, chiar atunci cînd înregistrarea în țara de origine nu intervine decât după expirarea acestui termen.

Dispoziția alineatului 1 nu exclude dreptul de a pretinde de la depunator un certificat de înregistrare reglementara eliberat de către autoritatea competentă a tarii de origine, însă nu va fi cerută nici o legalizare pentru acest certificat.

Articolul 6

BIS

Țările contractante se obliga sa refuze sau sa invalideze, fie din oficiu, dacă legislația tarii o permite, fie la cererea celui interesat, înregistrarea unei mărci de fabrica sau de comerț care ar constitui reproducerea sau imitatia susceptibilă de a crea confuzie cu o marca pe care autoritatea competentă a tarii unde are loc înregistrarea o va considera ca este notoriu cunoscută în acea țara ca fiind deja marca unui cetățean al unei alte tari contractante și folosită pentru produse de același gen sau de un gen similar.

Un termen de minimum trei ani va trebui să fie acordat pentru a cere radierea acestor mărci. Termenul va curge de la data înregistrării marcii.

Nu se va stabili nici un termen pentru a cere radierea marcilor înregistrate cu rea-credința.

Articolul 6

TER

Țările contractante convin sa refuze sau sa invalideze înregistrarea și sa interzică prin măsuri corespunzătoare folosirea fără autorizația autorităților competente, fie ca mărci de fabrica sau de comerț, fie ca elemente ale acestor mărci, a stemelor, a drapelelor și a altor embleme de stat ale țărilor contractante, a semnelor și sigiliilor oficiale de control și de garanție adoptate de către acestea, precum și a oricărei imitatii de blazoane.

Interzicerea semnelor și a sigiliilor oficiale de control și de garanție se va aplica numai în cazul cînd mărcile care le vor cuprinde vor fi destinate folosirii pe mărfurile de același gen sau de un gen similar.

Pentru aplicarea acestor dispoziții, țările contractante convin să-și comunice reciproc, prin intermediul Biroului internațional de la Berna, lista emblemelor de stat, a semnelor și a sigiliilor oficiale de control și de garanție pe care doresc sau vor dori să le pună, în mod absolut sau în anumite limite, sub protecția prezentului articol precum și orice modificări ulterioare aduse acestei liste. Fiecare țara contractantă va pune la dispoziția publicului, în timp util, listele notificate.

Orice țara contractantă va putea sa transmită tarii interesate, în termen de douasprezece luni de la primirea notificării, eventualele sale obiecțiuni, prin intermediul Biroului internațional de la Berna. Pentru emblemele de stat notoriu cunoscute, măsurile prevăzute la alineatului 1 se vor aplica numai marcilor înregistrare după semnarea prezentului Act.

Pentru emblemele de stat care nu ar fi notoriu cunoscute și pentru semnele și sigiliile oficiale, aceste dispoziții nu se vor aplica decât marcilor înregistrate după doua luni de la primirea notificării prevăzute la alineatul 3.

În caz de rea-credința, țările vor avea dreptul sa radieze chiar și mărcile înregistrate înainte de semnarea prezentului Act și care comporta embleme de stat, semne și sigilii.

Cetățenii fiecare tari care vor fi autorizați sa folosească embleme de stat, semne și sigilii ale tarii lor vor putea să le folosească, chiar dacă exista similitudine cu cele dintr-o alta țara.

Țările contractante se obliga sa interzică folosirea neautorizata, în comerț, a stemelor de stat ale celorlalte tari contractante, atunci cînd aceasta folosire ar fi de natura sa induca în eroare asupra originii produselor.

Dispozițiile precedente nu constituie o piedica pentru exercitarea de către tari a dreptului de a refuza sau de a invalida, prin aplicarea alineatului 2 și pct. 3 al articolului 6, mărcile care conțin, fără autorizație, steme, drapele, decorații și alte embleme de stat sau semne și sigilii oficiale adoptate de o țara a Uniunii.

Articolul 7

Natura produsului pe care trebuie să fie aplicată marca de fabrica sau de comerț nu poate, în nici un caz, sa constituie un obstacol la înregistrarea marcii.

Articolul 7

BIS

Țările contractante se obliga sa admită în depozit și sa protejeze mărcile aparținînd colectivităților a căror existenta nu este contrară legii tarii de origine, chiar dacă aceste colectivități nu poseda o întreprindere industriala sau comercială.

Totuși, fiecare țara va decide asupra condițiilor speciale în care o colectivitate va putea fi admisă să-și protejeze mărcile sale.

Articolul 8

Numele comercial va fi protejat în toate țările Uniunii, fără obligația depozitului sau a înregistrării, indiferent dacă el face sau nu parte dintr-o marca de fabrica sau de comerț.

Articolul 9

Orice produs care poarta în mod ilicit o marca de fabrica sau de comerț sau un nume comercial va fi sechestrat la import în acele tari ale Uniunii în care aceasta marca sau acest nume comercial au dreptul la protecția legală.

Sechestrarea va fi de asemenea efectuată în țara în care a avut loc aplicarea ilicită sau în țara în care va fi importat produsul.

Sechestrarea va fi efectuată la cererea fie a procuraturii, fie a oricărei alte autorității competente, fie a unei părți interesate, persoana fizica sau juridică, în conformitate cu legislația interna a fiecărei tari.

Autoritățile nu vor fi obligate să efectueze sechestrarea în caz de tranzit.

Dacă legislația unei tari nu admite sechestrarea la import, aceasta va fi înlocuită cu prohibirea importului sau cu sechestrarea în interior.

Dacă legislația unei tari nu admite nici sechestrarea la import, nici prohibirea importului, nici sechestrarea în interior, aceste măsuri vor fi înlocuite, pînă la modificarea corespunzătoare a legislației, cu acțiunile și mijloacele pe care legea acestei tarii le asigura, în asemenea caz, cetățenilor săi.

Articolul 10

Dispozițiile articolului precedent vor fi aplicabile oricărui produs care poarta în mod fals, ca indicație de proveniență, numele unei localități sau al unei tari determinate, cînd aceasta indicație va fi legată de un nume comercial fictiv sau folosită cu intenție frauduloasă.

Va fi în orice caz recunoscut ca parte interesată, fie ca este vorba de o persoană fizica sau juridică, orice producător, fabricant sau comerciant, angajat în producția, fabricarea sau comerțul acestui produs și stabilit fie în localitatea indicată în mod fals ca loc de proveniență, fie în regiunea în care este situata aceasta localitate, fie în țara indicată în mod fals.

Articolul 10

BIS

Țările contractante sînt obligate să asigure cetățenilor țărilor care fac parte din Uniune protecție efectivă împotriva concurentei neloiale.

Constituie un act de concurenta neloială orice act de concurenta contrar uzantelor cinstite în materie industriala sau comercială.

Mai ales vor trebui interzise:

1. orice fapte de natura a crea confuzie, prin orice mijloc, cu produsele unui concurent;

2. afirmatiile false, în exercitarea comerțului, de natura a discredita produsele unui concurent.

Articolul 10

TER

Țările contractante se obliga să asigure cetățenilor celorlalte tari ale Uniunii mijloace legale corespunzătoare pentru reprimarea eficace a tuturor faptelor prevăzute la articolele 9, 10 și 10 bis.

În afară de aceasta, ele se obliga sa prevadă măsuri care să permită sindicatelor și asociațiilor care reprezintă industria sau comerțul interesat și a căror existenta nu este contrară legilor tarii lor, sa acționeze în justiție sau în fața autorităților administrative, în scopul reprimării faptelor prevăzute de articolele 9, 10 și 10 bis, în măsura în care legea tarii în care este cerută protecția o permite sindicatelor și asociațiilor acestei tari.

Articolul 11

Țările contractante vor acorda în conformitate cu legislația lor interna, protecție temporară inventiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale, ca și marcilor de fabrica sau de comerț pentru produsele care vor figura la expozițiile internaționale oficiale sau oficial recunoscute organizate pe teritoriul uneia dintre ele.

Aceasta protecție temporară nu va prelungi termenele prevăzute la articolul 4. Dacă mai târziu este invocat dreptul de prioritate, Administrația fiecărei tari va putea stabili ca termenul să curgă de la data introducerii produsului în expoziție.

Fiecare țara va putea cere ca dovada a identității obiectului expus și a datei introducerii, actele justificative pe care le va socoti necesare.

Articolul 12

Fiecare din țările contractante se obliga sa stabilească un serviciu special al proprietății industriale și un depozit central pentru comunicarea către public a brevetelor de invenție, a modelor de utilitate, a desenelor sau modelelor industriale și a marcilor de fabrica sau de comerț.

Acest serviciu va edita o publicație periodică oficială.

Articolul 13

Oficiul internațional instituit la Berna sub numele de Biroul internațional pentru protecția proprietății industriale este pus sub înaltă autoritate a Guvernului Confederatiei elvetiene, care îi reglementează organizarea și îi supraveghează funcționarea.

Limba oficială a Biroului internațional este limba franceza.

Biroul internațional centralizează informațiile de orice natura referitoare la protecția proprietății industriale, le reuneste și le publică. Ele procedează la efectuarea studiilor de utilitate comuna care interesează Uniunea și redactează, pe baza documentelor care îi sînt puse la dispoziție de către diferitele Administrații, o publicație periodică, în limba franceza, asupra problemelor care privesc obiectul Uniunii.

Fiecare număr al acestei publicații precum și toate documentele publicate de Biroul internațional sînt repartizate Administrațiilor țărilor Uniunii în proporția numărului unităților de contribuție menționate mai jos. Exemplarele și documentele suplimentare care ar fi cerute, fie de Administrațiile menționate, fie de societăți sau de particulari, vor fi plătite separat.

Biroul internațional trebuie să fie oricînd la dispoziția țărilor Uniunii pentru a le da informațiile speciale de care ar putea avea nevoie asupra chestiunilor privind serviciul internațional al proprietății industriale. Directorul Biroului internațional face un raport anual asupra gestiunii sale, care este comunicat tuturor țărilor Uniunii.

Cheltuielile Biroului internațional vor fi suportate în comun de țările contractante. Pînă la o noua dispoziție, ele nu vor putea depăși suma de o suta douăzeci de mii de franci elvetieni anual. Acesta suma va putea fi marita, la nevoie, prin hotărîrea unanima a uneia din Conferințele prevăzute la articolul 14.

Pentru a determina contribuția fiecărei tari la totalul cheltuielilor, țările contractante și cele care vor adera ulterior la Uniune sînt împărțite în șase clase, contribuind fiecare în proporția unui anumit număr de unități și anume:

Clasa 1 ....................... 25 unități

Clasa a 2-a ................... 20 unități

Clasa a 3-a ................... 15 unități

Clasa a 4-a ................... 10 unități

Clasa a 5-a ................... 5 unități

Clasa a 6-a ................... 3 unități

Acești coeficienți se inmultesc cu numărul de tari din fiecare clasa și suma produselor astfel obținute da numărul de unități la care trebuie să fie împărțit totalul cheltuielilor. Catul reprezintă cuantumul unității de cheltuiala.

Fiecare din țările contractante va desemna, în momentul aderării sale, clasa în care dorește să fie încadrată.

Guvernul Confederatiei elvetiene supraveghează cheltuielile Biroului internațional, acorda avansurile necesare și stabilește bilanțul anual care va fi comunicat tuturor celorlalte Administrații.

Articolul 14

Prezenta Convenție va fi supusă revizuirii periodice, în vederea introducerii imbunatatirilor de natura a perfectiona sistemul Uniunii.

În acest scop, vor avea loc succesiv, în câte una din țările contractante, Conferințe ale delegatiilor acestor tari.

Administrația tarii unde va avea loc Conferința va pregati, cu concursul Biroului internațional, lucrările acestei Conferințe.

Directorul Biroului internațional va asista la ședințele Conferințelor și va lua parte la discuții fără vot deliberativ.

Articolul 15

Țările contractante își rezerva dreptul de a încheia între ele, în mod separat, aranjamente speciale pentru protecția proprietății industriale, în măsura în care aceste aranjamente nu ar conveni dispozițiilor prezentei Convenții.

Articolul 16

Țările care nu au participat la prezenta Convenție vor fi admise, la cerere, sa adere la ea.

Aceasta aderare va fi notificată pe cale diplomatică Guvernului Confederatiei elvetiene și de către aceasta tuturor celorlalte tari.

Ea va atrage, de plin drept, accesiunea la toate clauzele și admiterea la toate avantajele stipulate prin prezenta Convenție și va produce efecte la o luna după notificarea facuta de către Guvernul elvetian celorlalte tari ale Uniunii, afară de cazul cînd țara care a aderat nu a indicat o dată posterioară.

Articolul 16

BIS

Țările contractante au dreptul sa adere oricînd la prezenta Convenție pentru coloniile, posesiunile, țările dependente și protectoratelor lor, sau pentru teritoriile administrate în virtutea unui mandat al Societății Națiunilor, sau pentru unele din ele.

În acest scop, ele pot face, fie o declarație generală prin care sînt cuprinse la aderare toate coloniile, posesiunile, țările dependente și protectoratele lor și teritoriile prevăzute în alineatul 1, fie sa numească în mod expres pe cele care sînt cuprinse în declarație, fie să se limiteze la indicarea celor care sînt excluse.

Aceasta declarație va fi notificată în scris Guvernului Confederatiei elvetiene și, de către aceasta, tuturor celorlalte tari.

Țările contractante vor putea, în aceleași condiții, sa denunțe Convenția pentru coloniile, posesiunile, țările dependente și protectoratele lor, sau pentru teritoriile prevăzute în alineatul 1, sau pentru unele din ele.

Articolul 17

Executarea obligațiilor reciproce cuprinse în prezenta Convenție este subordonata, în măsura în care acest lucru este necesar, îndeplinirii formalităților și regulilor stabilite de legile constituționale ale acestor tari contractante care sînt ținute să le pună în aplicare, ceea ce ele se obliga să facă în cel mai scurt termen posibil.

Articolul 17

BIS

Convenția va rămîne în vigoare un timp nedeterminat, pînă la expirarea unui an din ziua cînd se va face denunțarea ei.

Aceasta denunțare va fi adresată Guvernului Confederatiei elvetiene. Ea nu va produce efect decât față de țara care o va fi făcut, Convenția rămînînd executorie pentru celelalte tari contractante.

Articolul 18

Prezentul Act va fi ratificat și ratificarile vor fi depuse la Haga cel mai târziu la 1 mai 1928. Ele vor intra în vigoare la o luna după această dată între țările care l-au ratificat. Totuși, dacă actul va fi ratificat mai înainte de această dată de cel puțin șase tari, el va intra în vigoare între aceste tari la o luna după ce Guvernul Confederatiei elvetiene le va notifica depunerea celei de-a sasea ratificări, iar pentru țările care îl vor ratifica după aceea, la o luna după notificarea fiecăreia din aceste ratificări.

Acest Act va înlocui, în raporturile dintre țările care îl vor ratifica, Convenția Uniunii de la Paris din 1883, revizuită la Waschington la 2 iunie 1911 și Protocolul de încheiere, care vor rămîne în vigoare în raporturile cu țările care nu vor ratifica prezentul Act.

Articolul 19

Prezentul Act va fi semnat într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Guvernului Olandei. O copie certificată va fi remisă de către aceasta fiecăruia dintre guvernele țărilor contractante.

Drept care, plenipotențiarii respectivi au semnat prezentul Act.

Făcut la Haga, într-un singur exemplar, la 6 noiembrie 1925.