Aranjamentul din 14 aprilie 1891

Articolul 1

Cetățenii fiecărei tari contractante vor putea să-și asigure în toate celelalte tari protecția marcilor lor de fabrica sau de comerț înregistrate în țara de origine, pe baza depozitului acestor mărci la Biroul internațional de la Berna, făcut prin intermediul Administrației tarii de origine respective.

Definitia tarii de origine este cea cuprinsă în articolul 6 al Convenției generale a Uniunii pentru protecția proprietății industriale.

Articolul 2

Sînt asimilați cetățenii țărilor contractante cetățenii țărilor care nu au aderat la prezentul Aranjament și care pe teritoriul Uniunii restrânse constituită de acesta îndeplinesc condițiile stabilite prin acordul 3 al Convenției generale.

Articolul 3

Orice cerere de înregistrare internationala va fi prezentată pe formularul stabilit prin Regulamentul de aplicare; Administrația tarii de origine a marcii va certifica ca indicațiile care figurează pe cerere corespund celor din registrul național.

Dacă depunatorul reclama o culoare ca element distinctiv al marcii sale, el va fi obligat:

1. sa declare acest lucru și sa însoțească depozitul sau de o mențiune care să indice culoarea sau combinatia de culori reclamata;

2. sa ataseze la cererea sa un număr de exemplare ale acestei mărci în culori, care vor fi anexate la notificările făcute de către Biroul internațional. Numărul acestor exemplare va fi fixat prin Regulamentul de aplicare.

Biroul internațional va inregistra imediat mărcile depuse conform articolului 1. El va notifica aceasta înregistrare fără întîrziere diverselor Administrații. Mărcile înregistrate vor fi inserate într-o publicație periodică editata de către Biroul internațional, pe baza indicațiilor conținute în cererea de înregistrare și a unui cliseu procurat de depunator.

În vederea publicității ce trebuie facuta în țările contractante marcilor înregistrate, fiecare Administrație va primi gratuit de la Biroul internațional numărul de exemplare pe care îl va cere din publicația menționată mai sus. Aceasta publicitate va fi considerată în toate țările contractante ca deplin satisfăcătoare și nici o alta publicitate nu va putea fi cerută de la depunator.

Articolul 4

Din momentul înregistrării astfel facuta la Biroul internațional, marca va fi protejata în fiecare din țările contractante în aceeași măsura în care ar fi protejata dacă ar fi fost înregistrată direct în fiecare țara.

Orice măsură care a făcut obiectul unei înregistrări internaționale se va bucura de dreptul de prioritate stabilit prin articolul 4 al Convenției generale, fără ca să fie necesară îndeplinirea formalităților prevăzute la litera D a acestui articol.

Articolul 4

BIS

Cînd o marca depusa într-una sau în mai multe din țările contractante a fost ulterior înregistrată de către Biroul internațional pe numele aceluiași titular sau al reprezentantului sau (ayant cause), înregistrarea internationala va fi considerată ca substituită înregistrărilor naționale anterioare, fără prejudiciul drepturilor dobândite pe baza acestora din urma.

Articolul 5

În țările în care legislația autoriza acest lucru, Administrațiile cărora Biroul internațional le va notifica înregistrarea unei mărci vor avea dreptul sa declare ca protecția nu poate fi acordată acestei mărci pe teritoriul lor. Un astfel de refuz nu va putea fi opus decât condițiilor care s-ar aplica, în virtutea Convenției generale, unei mărci depuse pentru înregistrarea naționala.

Administrațiile care ar dori sa exercite acest drept vor trebui sa notifice refuzul lor, cu indicarea motivelor, Biroului internațional, în termenul prevăzut prin legea lor naționala, și cel mai târziu în termen de un an de la data înregistrării internaționale a marcii.

Biroul internațional va transmite fără întîrziere Administrației tarii de origine și proprietarului marcii sau mandatarului acestuia, dacă el a fost indicat Biroului de către Administrație, cererea de refuz astfel notificată. Cel interesat va avea aceleași mijloace legale ca și în cazul cînd el însuși ar fi depus marca în țara în care s-a refuzat protecția.

Administrațiile care, în termenul maxim de un an indicat mai sus, nu vor face nici o comunicare Biroului internațional, vor fi considerate ca au acceptat marca.

Articolul 5

BIS

Actele care justifica legitimitatea folosirii unor elemente ale marcilor, cum ar fi steme, blazoane, portrete, distincii onorifice, titluri, nume comerciale sau nume de persoane, altele decât cel al depunatorului sau alte inscripții analoage care ar putea să fie reclamate de către Administrațiile țărilor contractante, vor fi scutite de orice certificare sau legalizare alta decât acea a Administrației tarii de origine.

Articolul 5

TER

Biroul internațional va elibera oricărei persoane care face cerere, în schimbul unei taxe fixate de Regulamentul de aplicare, o copie a mențiunilor înscrise în registru cu privire la o marca determinata.

El va putea de asemenea, în schimbul unei remunerații, să se angajeze să facă examinari de prioritate printre mărcile internaționale.

Articolul 6

Protecția care rezultă din înregistrarea la Biroul internațional va avea o durată de 20 ani începînd de la aceasta înregistrare (sub rezerva celor prevăzute la articolul 8 în cazul în care depunatorul nu ar fi plătit decât o fracțiune din taxa internationala), dar ea nu va putea fi invocată în favoarea unei mărci care nu ar mai beneficia de protecția legală în țara de origine.

Articolul 7

Înregistrarea va putea fi reînnoită oricînd, conform dispozițiilor articolelor 1 și 3, pentru o noua perioada de 20 ani de la data reînnoirii.

Cu șase luni înainte de expirarea termenului de protecție, Biroul internațional va reaminti proprietarului marcii, prin trimiterea unui aviz oficios, data exactă a expirării.

Dacă marca prezentată pentru reînnoirea depozitului precedent a suferit o modificare de forma, Administrațiile vor putea sa refuze înregistrarea cu titlu de reinnoire și ele vor avea același drept și în cazul unei schimbări în indicarea produselor cărora trebuie să se aplice marca, afară de cazul cînd, la notificarea obiectiei prin intermediul Biroului internațional, cel interesat declara ca renunța la protecția produselor, altele decât cele desemnate în aceleași condiții cu ocazia înregistrării anterioare.

Cînd reînnoirea marcii nu este admisă, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de altele decât cele desemnate în aceleași condiții cu ocazia înregistrării anterioare.

Cînd reînnoirea marcii nu este admisă, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de alte drepturi obținute prin înregistrarea anteriora.

Articolul 8

Administrația tarii de origine va fixa după voia sa și va percepe în folosul sau o taxa naționala pe care o va cere proprietarului marcii a carei înregistrare internationala este solicitată.

La aceasta taxa se va adauga o taxa internationala (în franci elvetieni) de o suta cincizeci franci pentru prima marca și de o suta cincizeci franci pentru fiecare din mărcile următoare, depuse în același timp la Biroul internațional în numele aceluiași proprietar.

Depunatorul va avea dreptul sa nu achite în momentul depozitului internațional decât o taxa de o suta franci pentru prima marca și de șaptezeci și cinci franci pentru fieacare din mărcile depuse în același timp cu prima.

Dacă depunatorul face uz de acest drept, el va trebui ca, în termen de zece ani de la înregistrarea internationala, sa plătească Biroului internațional o diferența de taxa de șaptezeci și cinci franci pentru prima marca și de cincizeci franci pentru fiecare din mărcile depuse în același timp cu prima, fără care, la expirarea acestui termen, el va pierde beneficiul înregistrării sale. Cu șase luni înainte de expirarea termenului, Biroul internațional va reaminti depunatorului data exactă a expirării, prin trimiterea unui aviz oficios, pentru ca el să-și ia măsurile necesare. Dacă înainte de expirarea termenului diferența de taxa nu este plătită Biroului internațional, acesta va radia marca, va notifica aceasta operație Administrațiilor și o va insera în publicația sa.

Dacă lista produselor pentru care este cerută protecția conține mai mult de o suta de cuvinte, marca nu va fi înregistrată decât după plata unei taxe suplimentare ce se va fixa prin Reglulamentul de aplicare.

Venitul anual provenit din diferitele încasări ale înregistrării internaționale va fi repartizat în părți egale între țările contractante, prin grija Biroului internațional, după scăderea cheltuielilor comune necesitate de aplicarea prezentului Aranjament.

Dacă, în momentul intrării în vigoare a prezentului Aranjament revizuit, el nu a fost încă ratificat de către o țara, aceasta nu va avea dreptul pînă la data aderării sale posterioare, decât la o repartizare a excedentului de venituri calculat pe baza vechilor taxe.

Articolul 8

BIS

Proprietarul unei mărci internaționale poate oricînd renunța la protecție în una sau în mai multe din țările contractante, printr-o declarație remisă Administrației tarii de origine a marcii pentru a fi comunicată Biroului internațional, care o ratifica țărilor la care se referă aceasta renunțare.

Articolul 9

Administrația tarii de origine va notifica Biroului internațional anularile, radierile, renunțările, transmiterile și alte schimbări aduse înregistrării marcii.

Biroul va înscrie aceste schimbări în registrul internațional, le va notifica la rândul sau administrațiilor țărilor contractante și le va insera în publicația sa.

Se va proceda în același fel în cazul cînd proprietarul marcii va cere reducerea listei produselor la care ea se aplică.

Aceste operațiuni pot fi supuse unei taxe care va fi fixată prin Regulamentul de aplicare.

Adaugirea ulterioară a unui nou produs pe lista nu poate fi obținută decât printr-un depozit efectuat în conformitate cu prevederile articolului 3.

Substituirea unui produs prin altul este asimilată cu adaugirea.

Articolul 9

BIS

În cazul cînd o marca înscrisă în registrul internațional va fi transmisă unei persoane stabilită într-o țara contractantă, alta decât țara de origine a marcii, transmiterea va fi notificată Biroului internațional, după primirea asentimentului Administrației căreia îi aparține noul titular, va inregistra transmiterea, o va notifica celorlalte Administrații și o va insera în publicația sa, menționând, dacă este posibil, data și numărul de înregistrare a marcii în noua sa țara de origine.

Nu va fi înregistrată nici o transmitere de marca înscrisă în registrul internațional, facuta în favoarea unei persoane căreia nu-i este permisă depunerea unei mărci internaționale.

Articolul 9

TER

Dispozițiile articolelor 9 și 9 bis privind transmiterile nu au ca efect modificarea legislatiilor țărilor contractante care interzic transmiterea marcii fără cesiunea simultană a întreprinderii industriale sau comerciale ale carei produse le distinge marca.

Articolul 10

Administrațiile vor reglementa de comun acord detaliile referitoare la aplicarea prezentului Aranjament.

Articolul 11

Țările Uniunii pentru protecția proprietății industriale care nu sînt parte la prezentul Aranjament vor fi admise sa adere la acesta, la cerere, în forma prevăzută în Convenția generală.

De îndată ce Biroul internațional va fi informat ca o țara sau una din coloniile acesteia a aderat la prezentul Aranjament, el va adresa Administrației acestei tari, în conformitate cu articolul 3, o notificare colectivă a marcilor care, în acel moment, se bucura de protecție internationala.

Aceasta notificare va asigura prin ea însăși marcilor indicate, beneficiul dispozițiilor precedente pe teritoriul tarii care a aderat și va face să curgă termenul de un an în timpul căruia Administrația interesată poate face declarația prevăzută la articolul 5.

Totuși, fiecare țara care adera la prezentul Aranjament va putea declara ca, în afară de mărcile internaționale care au făcut mai înainte în aceasta țara obiectul unei înregistrări naționale identice încă în vigoare și care vor fi imediat recunoscute la cererea celor interesați, aplicarea acestui Act va fi limitată la mărcile care vor fi înregistrate cu începere din ziua cînd aceasta aderare va deveni efectivă.

Aceasta declarație va scuti Biroul internațional de a face notificarea colectivă indicată mai sus. El se va limita sa notifice în termen de un an de la aderarea tarii noi, cu precizările necesare, mărcile pentru care va primi cereri de admitere la beneficiul excepției prevăzute la alineatul precedent.

Articolul 12

Prezentul Aranjament va fi ratificat și ratificarile vor fi depuse la Haga, cel mai târziu la 1 mai 1928.

El va intra în vigoare la o luna după această dată și va avea aceeași putere și durata ca și Convenția generală.

Acest Act va înlocui, în raporturile între țările care îl vor ratifica, Aranjamentul de la Madrid din 1891, revizuit la Washington la 2 iunie 1911. Totuși acesta din urma rămîne în vigoare în raporturile cu țările care nu vor ratifica prezentul Act.

Drept care, plenipotențiarii respectivi au semnat prezentul Aranjament.

Făcut la Haga, într-un singur exemplar, la 6 noiembrie 1925.