Normele din 17 iunie 2005

Asiguratorii autorizați sa practice asigurări generale au obligația să dețină permanent o marja de solvabilitate disponibilă, corespunzătoare activității desfășurate de către aceștia, cel puțin egala cu marja de solvabilitate minima calculată în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

Marjei de solvabilitate disponibile îi corespunde totalitatea elementelor de activ libere de orice sarcini, cu excepția activelor necorporale.

Pentru determinarea marjei de solvabilitate disponibile, în calculul acesteia sunt cuprinse următoarele componente:

a) capitalul social subscris și vărsat sau, după caz, dacă este vorba de societăți mutuale, fondul de rezerva liber vărsat la care se adauga toate conturile membrilor săi care întrunesc următoarele criterii:

(i) statutul trebuie să prevadă ca din aceste conturi se pot face plati membrilor doar în situația în care plățile nu au drept rezultat diminuarea marjei de solvabilitate disponibile sub nivelul minim sau, în cazul dizolvării societății, dacă au fost plătite toate celelalte datorii;

(îi) statutul trebuie să prevadă ca pentru orice plati menționate la pct. (i) efectuate în alte scopuri decât retragerea individuală din societatea mutuala, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să fie informată cu cel puțin o luna înainte de efectuarea plății, astfel încât aceasta să poată interzice, dacă este cazul, operațiunea de plată în cadrul acestei perioade;

b) toate rezervele societății, altele decât rezervele tehnice, și anume: rezerve de prime de capital, din reevaluare, legale, statutare, de conversie, alte rezerve;

c) profitul net rezultat după deducerea dividendelor care trebuie plătite sau, după caz, pierderea înregistrată de asigurator.

Marja de solvabilitate disponibilă este diminuată cu valoarea acțiunilor proprii deținute direct de asigurator.

În afară componentelor prevăzute la alin. (1), în calculul marjei de solvabilitate disponibile mai pot fi incluse și următoarele componente, după caz:

a) acțiunile preferențiale cumulative și/sau datoriile subordonate în proporție de până la 50% din cea mai mica valoare obținută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime. Dintre acestea maximum 25% trebuie să fie constituite din datorii subordonate cu scadența fixa și/sau acțiuni preferențiale cumulative cu durata determinata. Trebuie sa existe acorduri în temeiul cărora, în caz de faliment sau lichidare a asiguratorului, obligațiile de plată generate de capitalul subordonat împrumutat și/sau acțiunile preferențiale cumulative vor fi onorate după ce au fost plătite obligațiile față de toți ceilalți creditori sau orice alte obligații de plată existente la momentul respectiv. Datoriile subordonate trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(i) sumele aferente datoriilor subordonate sunt vărsate integral;

(îi) pentru împrumuturile cu scadența fixa, scadenta inițială este stabilită la cel puțin 5 ani. Cu cel puțin un an înainte de scadenta, asiguratorul va supune Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor spre aprobare un plan din care să rezulte modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menținută sau adusă peste nivelul marjei minime la scadenta, exceptând cazul în care valoarea împrumutului care intră în componenta marjei de solvabilitate disponibile a fost redusă treptat în decursul celor 5 ani care au precedat scadenta.

Rambursarea anticipata a acestor sume se poate aproba dacă asiguratorul a solicitat acest lucru Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cu condiția ca marja sa de solvabilitate disponibilă sa nu scada sub nivelul minim;

(iii) împrumuturile a căror scadenta nu este fixată trebuie rambursate doar cu respectarea unui preaviz de cel puțin 5 ani, exceptând cazurile în care aceste împrumuturi nu mai sunt considerate componenta a marjei de solvabilitate disponibile sau când, după caz, s-a obținut acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind rambursarea lor anticipata. în acest ultim caz, asiguratorul trebuie să informeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu cel puțin 6 luni înainte de data stabilită pentru rambursare, indicandu-se valoarea marjei de solvabilitate disponibile și valoarea marjei de solvabilitate minime atât înainte, cat și după aceasta rambursare. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aproba rambursarea doar în condițiile în care valoarea marjei de solvabilitate disponibile a asiguratorului nu scade sub nivelul valorii marjei de solvabilitate minime;

(iv) contractul de împrumut nu poate conține nici o clauza care să prevadă ca, în anumite circumstanțe, altele decât lichidarea asiguratorului, împrumutul poate fi rambursat înainte de scadenta convenită;

(v) contractul de împrumut nu poate fi modificat decât cu acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

b) titlurile de valoare cu durata nedeterminată și alte titluri de valoare, inclusiv acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele menționate la lit. a), până la un nivel care să nu poată depăși 50% din valoarea cea mai mica obținută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime, dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(i) titlurile nu se pot rambursa fără acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

(îi) contractul de emisiune îi permite asiguratorului posibilitatea de a amana plata dobânzilor aferente împrumutului;

(iii) creanțele creditorului față de asigurator ocupa un nivel inferior raportat la creanțele tuturor creditorilor nesubordonati;

(iv) documentele care stau la baza emisiunii de titluri de valoare trebuie să prevadă capacitatea societății de a acoperi datoria și dobânda aferentă, astfel încât să permită asiguratorului să își continue activitatea;

(v) se vor lua în calcul numai sumele vărsate integral.

La cererea asiguratorului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aproba, în temeiul unor documente doveditoare, includerea în calculul marjei de solvabilitate disponibile și a următoarelor componente, după caz:

a) jumătate din capitalul social nevarsat sau, după caz, din fondul de rezerva liber nevarsat, atunci când capitalul social vărsat sau fondul de rezerva liber vărsat reprezintă cel puțin 25% din capitalul social sau din fondul de rezerva liber, până la un nivel care să nu depășească 50% din valoarea cea mai mica obținută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime;

b) în cazul societăților de asigurare mutuale sau de tip mutual cu contribuții variabile, orice creanta pe care societatea o poate avea asupra membrilor săi prin solicitarea unor contribuții suplimentare, într-un exercițiu financiar, dar nu mai mult de 50% din diferența dintre contribuțiile maxime și contribuțiile totale de plată, și până la 50% din valoarea cea mai mica dintre valoarea marjei de solvabilitate disponibile și a marjei de solvabilitate minime;

c) orice rezerve nete ascunse provenind din evaluarea activelor, în măsura în care aceste rezerve nu au o natura excepționala.

III. Determinarea marjei de solvabilitate minime

Marja de solvabilitate minima se determina prin doua metode:

a) raportarea la valoarea anuală a primelor brute subscrise sau a contribuțiilor;

b) raportarea la media daunelor brute plătite în ultimele 3 exercitii financiare. Dacă o societate de asigurări preia în asigurare unul sau mai multe riscuri: de credit, furtuna, grindina sau inghet, perioada de referința pentru calculul mediei daunelor brute plătite va corespunde ultimelor 7 exercitii financiare.

Marja de solvabilitate minima este egala cu valoarea cea mai mare dintre cele doua rezultate obținute prin aplicarea metodelor prevăzute la alin. (1).

În cazul aplicării metodei prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), luându-se în considerare primele brute subscrise, la determinarea marjei de solvabilitate minime se va lua în calcul cea mai mare valoare obținută în ultimul exercițiu financiar dintre:

a) valoarea totală a primelor brute subscrise sau a contribuțiilor;

b) valoarea primelor brute câștigate (valoarea primelor brute subscrise diminuată cu variatia rezervei brute de prime) sau a contribuțiilor.

Pentru tipurile de asigurări încadrate în clasele 11, 12 și 13 menționate la titlul B "Asigurări generale" din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000

privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, primele sau contribuțiile luate în calcul se majorează cu 50%.

La valoarea primelor brute subscrise sau a contribuțiilor din asigurări directe se adauga totalul primelor brute subscrise aferente acceptarilor în reasigurare pe durata ultimului exercițiu financiar, iar rezultatul se diminuează cu valoarea totală a primelor brute subscrise anulate sau a contribuțiilor anulate, precum și cu valoarea totală a impozitelor și taxelor aferente primelor și contribuțiilor luate în calcul.

La valoarea astfel obținută se aplică un procent de 18% pentru sumele a căror valoare este de până la echivalentul a 50 milioane euro și, respectiv, de 16% pentru sumele reprezentând excedentele peste echivalentul a 50 milioane euro, la cursul de referința al Băncii Naționale a României din ultima zi lucrătoare a perioadei de raportare, iar rezultatele astfel obținute se aduna.

Rezultatul obținut se înmulțește cu maximul dintre 50% și valoarea obținută ca raport între suma rezervelor de dăuna nete pentru ultimele 3 exercitii financiare și suma rezervelor de dăuna brute pentru ultimele 3 exercitii financiare.

În cazul aplicării metodei prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), luându-se în considerare daunele brute plătite, determinarea marjei de solvabilitate minime se face prin însumarea valorii daunelor brute plătite în perioadele menționate la art. 4 alin. (1) lit. b), aferente activității de asigurări directe, cu valoarea daunelor brute plătite în aceeași perioadă aferente acceptarilor în reasigurare, precum și cu valoarea rezervelor brute de daune constituite la sfârșitul ultimului exercițiu financiar, atât pentru activitățile directe, cat și pentru acceptarile în reasigurare.

Din această sumă se scade valoarea daunelor recuperate de la terți prin subrogarea în drepturile asiguraților pentru aceeași perioadă de raportare și valoarea rezervelor brute de daune constituite la începutul celui de-al doilea exercițiu financiar care preceda ultimul exercițiu financiar inventariat, atât pentru asigurările directe, cat și pentru acceptarile în reasigurare.

Dacă perioada de referința menționată la art. 4 alin. (1) lit. b) este de 7 ani, se scade valoarea rezervelor brute de daune constituite la începutul celui de-al saselea exercițiu financiar care preceda ultimul exercițiu financiar inventariat.

Baza de calcul a daunelor plătite, rezervelor de dăuna și recuperarilor pentru tipurile de asigurări încadrate în clasele 11, 12 și 13 menționate la titlul B "Asigurări generale" din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 50%.

Conform perioadei de referința prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), la o treime sau la o septime din valoarea obținută, după caz, se aplică 26% pentru sumele a căror valoare este de până la echivalentul a 35 milioane euro și, respectiv, 23% pentru sumele reprezentând excedentele peste echivalentul a 35 milioane euro, la cursul de referința al Băncii Naționale a României din ultima zi lucrătoare a perioadei de raportare, iar rezultatele astfel obținute se aduna.

Rezultatul obținut se înmulțește cu maximul dintre 50% și valoarea obținută ca raport între suma rezervelor de dăuna nete pentru ultimele 3 exercitii financiare și suma rezervelor de dăuna brute pentru ultimele 3 exercitii financiare.

O treime din marja de solvabilitate minima a asiguratorului, calculată conform art. 3-7, constituie fondul de siguranță. Acest fond este compus din elementele prevăzute la art. 3 alin. (1), art. 3 alin. (2) și, cu acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la art. 3 alin. (3) lit. c).

Valoarea minima a fondului de siguranță pentru asigurările generale este echivalentul în lei a 2 milioane euro la data raportarii. Dacă asiguratorul subscrie unul sau mai multe riscuri încadrate în clasele 10, 11, 12, 13, 14 sau 15 menționate la titlul B "Asigurări generale" din anexa nr. 1 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, valoarea minima a fondului de siguranță va fi echivalentul în lei a 3 milioane euro la data raportarii. În cazul societăților mutuale, valoarea minima a fondului de siguranță se reduce cu o pătrime.

Valoarea în euro a fondului de siguranță prevăzută la alin. (2) va fi revizuită anual în funcție de schimbările în indicele european al prețurilor de consum cuprinzând statele membre, publicat de Eurostat. Valoarea va fi adaptată automat, crescand cu procentul dat de modificarea indicelui în perioada cuprinsă între 20 martie 2002 și data revizuirii, iar valoarea obținută se va rotunji la multipli de 100 mii euro. Dacă procentul de modificare a indicelui la ultima adaptare este mai mic de 5%, nu va avea loc nici o adaptare a valorii minime a fondului de siguranță.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicita agentiilor și/sau sucursalelor înființate în România și aparținând unor societăți de asigurare cu sediul central în afară Comunității:

a) marja de solvabilitate disponibilă, care va fi compusa din elementele prevăzute la art. 3.

Marja de solvabilitate minima va fi calculată în conformitate cu prevederile art. 4-8. În calculul marjei de solvabilitate minime se va tine seama numai de operațiunile efectuate de respectiva agenție sau sucursala;

b) o treime din marja de solvabilitate minima va constitui fondul de siguranță.

Valoarea minima a fondului de siguranță este jumătate din valoarea prevăzută la alin. (2) primul paragraf.

Agențiile și sucursalele înființate în România și aparținând unor societăți de asigurare cu sediul central în afară Comunității trebuie să depună o pătrime din valoarea minima a fondului de siguranță sub forma unei garanții, care va fi luată în calculul fondului de siguranță.

Fondul de siguranță va fi constituit în conformitate cu prevederile alin. (1);

c) activele care acoperă marja de solvabilitate minima trebuie să fie păstrate în România până la nivelul fondului de siguranță, iar surplusul, în cadrul Comunității.

V. Dispoziții finale