Decizia nr. 476/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 și ale art. 257 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 și ale art. 257 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Petru Sporer, Dragoș-Petru Mihai și Marius Mihai în Dosarul nr. 8.111/2004 al Judecătoriei Timișoara.
La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției Dragoș-Petru Mihai, avocat Marin Dincă, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată. Arată că art. 250 din Codul de procedură penală ar trebui să prevadă ca prezentarea materialului de urmărire penală să se realizeze în integralitate, actuala redactare a textelor de lege criticate fiind de natură "să lase loc de interpretare".
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând că însăși redactarea dispozițiilor legale criticate, interpretarea logică și literală a acestora demonstrează că se are în vedere o prezentare integrală a materialului de urmărire penală, iar nu o prezentare parțială a acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 22 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 8.111/2004, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 și ale art. 257 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Petru Sporer, Dragoș-Petru Mihai și Marius Mihai în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 250 și 257 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât "în cuprinsul acestora nu se menționează obligativitatea prezentării integrale a materialului de urmărire penală de către procuror, lăsându-se astfel la discreția acestuia o prezentare incompletă și parțială a actelor de urmărire penală aflate în dosarul cauzei". Se încalcă în acest mod dreptul la un proces echitabil, câtă vreme procurorul "păstrează pentru sine atuuri injuste, concretizate în elemente probatorii pe care le escamotează față de învinuit", precum și dreptul la apărare, prin aceea că inculpatului nu îi este asigurată posibilitatea cunoașterii ansamblului probelor administrate în faza de urmărire penală, pentru a formula apărări pertinente în cauză.
Judecătoria Timișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu numai că nu contravin normelor constituționale invocate, ci constituie o garanție a dreptului la apărare. Faptul că art. 250 din Codul de procedură penală nu prevede expres mențiunea "în întregime", în ceea ce privește prezentarea materialului de urmărire penală, nu constituie un argument în sensul neconstituționalității acestui text, fiind, de altfel, evidentă intenția legiuitorului de a reglementa obligația prezentării în întregime a materialului de urmărire penală.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate reprezintă o garanție a exercitării dreptului la apărare și a desfășurării unui proces echitabil. Se arată că, "potrivit prevederilor art. 250 din Codul de procedură penală, materialul de urmărire penală se prezintă învinuitului sau inculpatului în întregime, întrucât legiuitorul se referă la materialul de urmărire penală, iar nu la anumite părți ale dosarului. [...] Dacă legiuitorul ar fi intenționat să distingă între elementele componente ale materialului de urmărire penală, ar fi prevăzut aceasta în mod expres în cuprinsul art. 250 din Codul de procedură penală."
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că art. 250 și 257 din Codul de procedură penală nu contravin sub nici un aspect dreptului învinuitului sau inculpatului la apărare și, de asemenea, acestea nu încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât nu opresc părțile interesate de a se adresa justiției și de a beneficia de toate garanțiile care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 250 și ale art. 257 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
- Art. 250: "După punerea în mișcare a acțiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în fața sa și:
a) îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoștință de materialul de urmărire penală, arătându-i și încadrarea juridică a faptei săvârșite;
b) îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoștință de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citește materialul;
c) îl întreabă, după ce a luat cunoștință de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voiește să facă declarații suplimentare.";
- Art. 257: "Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit și îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispozițiilor art. 250 și următoarele, care se aplică în mod corespunzător."
Prevederile legale criticate încalcă, în opinia autorilor excepției, dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, respectiv de cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 24 din Constituție, privind dreptul la apărare, întrucât nu prevăd expres că prezentarea materialului de urmărire penală se realizează "în întregime".
Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
Curtea reține că cele două texte de lege criticate constituie veritabile garanții ale dreptului la apărare, prin aceea că reglementează obligația organului de cercetare penală ca, după punerea în mișcare a acțiunii penale, să îl cheme pe inculpat și să îi prezinte materialul de urmărire penală, precum și, în cazul urmăririi fără punerea în mișcare a acțiunii penale, obligația procurorului ca, reprimind dosarul, să îl cheme pe învinuit și să îi prezinte materialul de urmărire penală.
Contrar susținerilor autorilor excepției, reglementarea modului de prezentare a materialului de urmărire penală în cele două situații menționate asigură posibilitatea învinuitului sau inculpatului, după caz, de a lua cunoștință de materialul de urmărire penală în integralitatea sa, în vederea exercitării drepturilor procesuale în condițiile egalității de arme, ca exigență a dreptului la un proces echitabil.
Curtea observă că, în realitate, autorii excepției sunt nemulțumiți de modul în care organele de urmărire penală au aplicat în cauză dispozițiile legale criticate, respectiv de faptul că acestea ar fi realizat o prezentare incompletă a materialului de urmărire penală. Acesta este motivul pentru care se susține că art. 250 și 257 din Codul de procedură penală ar trebui să prevadă expres mențiunea "în întregime", în ceea ce privește prezentarea materialului de urmărire penală. O asemenea critică excedează însă competenței Curții Constituționale care, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "[...] se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]", stabilirea faptului dacă, în speță, organele de urmărire penală au realizat o aplicare corectă a prevederilor art. 250 și 257 din Codul de procedură penală fiind de competența instanțelor judecătorești. De altfel, autorii excepției s-au adresat în acest sens instanței de judecată, excepția de neconstituționalitate fiind ridicată în cadrul cererii de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în vederea refacerii procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 și ale art. 257 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Petru Sporer, Dragoș-Petru Mihai și Marius Mihai în Dosarul nr. 8.111/2004 al Judecătoriei Timișoara.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.