Decizia nr. 79/1997

Ioan Muraru

- președinte

Costică Bulai

- judecător

Nicolae Popa

- judecător

Florin Bucur Vasilescu

- judecător

Romul Petru Vonica

- judecător

Raul Petrescu

- procuror

Florentina Geangu

- magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de Caracostea Gheorghe și Svoronos Ileana (Dosarul nr. 139C/1996) și Caracostea Constantin (Dosarul nr. 140C/1996) împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 132 din 29 octombrie 1996 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților, legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 22 aprilie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 132 din 29 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1 și art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a constatat ca dispozițiile art. 330^1 din acest cod sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, iar excepțiile referitoare la art. 330^2 alin. 1 din același cod sunt lipsite de obiect. Totodată, au fost respinse ca vadit nefondate și excepțiile de neconstituționalitate a

art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 .

Împotriva

Deciziei nr. 132 din 29 octombrie 1996 , au declarat, în termen legal, recursuri Caracostea Gheorghe și Svoronos Ileana în Dosarul nr. 139C/1996 și Caracostea Constantin în Dosarul nr. 140C/1996.

Recursurile declarate au un conținut identic și vizează art. 310, art. 330^1 și art. 330^2 din Codul de procedură civilă, care, în opinia recurentilor, încalcă art. 41 și art. 135 alin. (1) și alin. (6) din Constituție, precum și principiul constituțional al stabilitatii raporturilor juridice. Prin motivele de casare se susține ca procurorul general poate suspenda, pe un termen pe care el îl stabilește, o hotărâre judecătorească irevocabilă, neexistand în aceasta privinta nici o limita stabilită printr-un act normativ; procurorul general poate invoca depășirea atribuțiilor puterii judecătorești "fără ca acest termen să fie explicat prin lege", ceea ce creează confuzii în privinta depășirii competentei instanței sau gresitei aplicari a legii; procurorul general poate ataca o hotărâre irevocabilă oricând, deși depășirea atribuțiilor justiției se poate verifica și constata imediat. Cît privește dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 18/1991

sunt reiterate argumentele invocate în susținerea excepțiilor de neconstituționalitate. Astfel, se susține ca acest text de lege "discrimineaza pe cetățenii românii care au avut în proprietate terenuri mai mari de 50 ha".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursurile declarate sunt nefondate, deoarece Decizia Curții Constituționale nr. 132 din 29 octombrie 1996 se întemeiază pe prevederi ale unor decizii definitive ale Curții Constituționale, care, potrivit Constituției și Legii nr. 47/1992, sunt obligatorii.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 310, art. 330^1 și art. 330^2 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivul de recurs privind neconstituționalitatea art. 310 din Codul de procedură civilă, care prevede că "dacă nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, ca recursul a fost depus peste termen sau dacă aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen", urmează a fi respins, deoarece invocarea acestui text legal nu este relevanta în cauza. Potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea hotărăște numai asupra dispozițiilor de care depinde judecarea cauzei, astfel încât, în speta, recurentii nu pot justifica un interes legitim în susținerea neconstitutionalitatii art. 310 din Codul de procedură civilă.

Cît privește susținerile recurentilor potrivit cărora art. 330^1 și art. 330^2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 41 și ale art. 135 din Constituție, relative la dreptul de proprietate, trebuie arătat ca dispozițiile criticate nu au în vedere dreptul de proprietate, ci îndreptarea, pe calea recursului în anulare, a unor grave erori în pronunțarea unor hotărâri judecătorești, în conformitate cu art. 330 din Codul de procedură civilă. Rezultă ca aceasta critica nu este intemeiata și deci nu poate fi reținută.

Motivul de casare referitor la dreptul procurorului general de a suspenda o hotărâre judecătorească este lipsit de obiect și va fi respins ca atare, deoarece Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, s-a pronunțat cu privire la caracterul neconstitutional al acestui drept, reglementat de art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Deci respingerea prin Decizia nr. 132/1996, ca vadit nefondata, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a făcut pentru faptul ca "...o excepție de neconstituționalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/4992, deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes".

Cu referire la motivul de recurs privind nedelimitarea în timp, prin art. 330^1 din Codul de procedură civilă, a dreptului procurorului general de a ataca o hotărâre judecătorească cu recurs în anulare, se constată că aceste dispoziții au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997. În noua redactare, recursul în anulare nu mai poate fi declarat de către procurorul general oricând, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Rezultă ca acest motiv de recurs urmează a fi admis. În temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ținând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, motivele de neconstituționalitate invocate în susținerea excepției nu mai pot fi reținute și, pe cale de consecința, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca lipsită de obiect.

Susținerea privind faptul ca noțiunea de "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești" nu ar fi explicata prin lege nu are relevanta în contenciosul constituțional, ea fiind strict de domeniul aplicării dreptului în activitatea instanțelor judecătorești și deci nu poate fi reținută.

Motivul de recurs privind dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 18/1991 , prin care sunt reiterate susținerile ce au fundamentat excepțiile de neconstituționalitate, este neîntemeiat și urmează a fi respins. Asupra prevederilor acestui articol Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 126 din 16 noiembrie 1994, definitivă ca urmare a Deciziei nr. 35 din 28 martie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 aprilie 1995, citate de altfel și în decizia recurată, în sensul caracterului constituțional al conținutului lor. Aceasta decizia este obligatorie, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și nu exista elemente noi care să justifice schimbarea soluției.

În consecința, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge recursurile declarate de Caracostea Gheorghe, Svoronos Ileana și Caracostea Constantin privind

art. 36 din Legea nr. 18/1991 , art. 330^2 și art. 310 din Codul de procedură civilă.

2. Admite recursurile declarate de Caracostea Gheorghe, Svoronos Ileana și Caracostea Constantin privind art. 330^1 din Codul de procedură civilă și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 132 din 29 octombrie 1996, în sensul că respinge excepțiile de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă ca fiind lipsite de obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 1997.

-------------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu