Decizia nr. 284/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Solacolu (Solacoglu) Emilia, Solacolu Theodora și Solacolu Bucur Cristian împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 54 din 19 martie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data.

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24 iunie 1997, data la care, datorită imposibilității întrunirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru data de 1 iulie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 54 din 19 martie 1997 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, constatând ca textul a fost modificat prin

Legea nr. 17/1997 , astfel ca în prezent excepția de neconstituționalitate invocată în legătură cu aceste prevederi este lipsită de obiect.

Împotriva acestei decizii, comunicată părților la 21 aprilie 1997, au declarat recurs la data de 24 aprilie 1997, în termen, Solacolu (Solacoglu) Emilia, Solacolu Theodora și Solacolu Bucur Cristian, fără sa-l motiveze în termenul de 10 zile de la comunicare.

Întrucât, la judecata în fond, excepția de neconstituționalitate a fost soluționată potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul apreciază ca recursul declarat este neîntemeiat, Decizia nr. 54 din 19 martie 1997 fiind temeinica și legală.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine:

În conformitate cu art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, potrivit căruia "motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților".

În cauza, recursul este nemotivat și deci sunt aplicabile prevederile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ce sancționează cu nulitatea recursului neîndeplinirea acestei obligații de către partea care l-a formulat.

Examinând din oficiu decizia atacată, se constată că nu sunt motive de ordine publică care să justifice admiterea recursului și modificarea ei.

Pentru considerentele expuse, vazand și prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale

art. 26 din Legea nr. 47/1992 , precum și ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constata ca recursul declarat de Solacolu (Solacoglu) Emilia, Solacolu Theodora și Solacolu Bucur Cristian împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 54 din 19 martie 1997

este nul, nefiind motivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 1997.