Decizia nr. 255/1997

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Claudia Miu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/ 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, constata următoarele:

Curtea de Apel Galați, prin Încheierea din 7 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 276/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 2, 3 și 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 59/1993 .

În motivarea excepției s-a susținut, în esenta, ca dispozițiile atacate sunt în dezacord cu prevederile cuprinse în Constituția României și cu Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că, prin stabilirea judecătoriilor ca instanțe de baza ale sistemului judiciar, care au competența soluționarea și a cauzelor legate de dreptul de proprietate, se limitează accesul părților la Curtea Suprema de Justiție, astfel încât tribunalele ar trebui să fie instanțe de fond.

Intimata Weiss Emilia, prin concluziile scrise, depuse la dosar, a susținut, în combaterea excepției, ca aceasta este nefondata.

Instanța de judecată și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile atacate nu contravin prevederilor art. 21 și 128 din Constituție și nici celor ale Convenției europene a drepturilor omului.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

art. 1, 2, 3 și 4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Legea nr. 59/1993 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992, constata ca a fost legal sesizată și este competența să se pronunțe asupra excepției, dispozițiile atacate fiind introduse în Codul de procedură civilă prin

Legea nr. 59/1993 , deci ulterior adoptării Constituției.

Prevederile art. 1-4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate în dosarele nr. 45C/1995, nr. 100C/1995, nr. 114C/1995, nr. 138C/1995 și nr. 142C/1995.

Prin deciziile de fond nr. 47 din 3 mai 1995, nr. 114 din 14 noiembrie 1995 și nr. 3 din 10 ianuarie 1996, excepțiile de neconstituționalitate au fost respinse ca vadit nefondate, soluție rămasă definitivă prin deciziile nr. 96 din 24 octombrie 1995 și nr. 56 din 14 mai 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 24 noiembrie 1995 și nr. 139 din 4 iulie 1996.

Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea Constituțională a reținut, în esenta, ca dispozițiile atacate nu contravin art. 21 din Constituție, care consacra accesul liber la justiție, art. 128 din legea fundamentală, care stabilește ca împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, și nici art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului, care stipulează ca orice persoană ale carei drepturi și libertăți recunoscute de aceasta convenție au fost violate are dreptul la recurs efectiv în fața unei instanțe naționale. Nici Constituția și nici reglementarea internationala nu cuprind prevederi care să oblige la posibilitatea exercitării recursului la Curtea Suprema de Justiție, în toate cazurile, ca ultima cale de atac.

Considerentele care au fundamentat deciziile Curții, anterior citate, subzistă și în speta de fața, neintervenind nici un element nou care să le infirme și deci să facă necesară reconsiderarea lor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 2, 3 și 4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Legea nr. 59/1993 , invocată de Grigore Constantin și Grigore Neculai în Dosarul nr. 276/1997 al Curții de Apel Galați.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 17 iunie 1997.