Decizia nr. 230/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Popa Ovidiu Sever, Bailescu Anca Ileana și Ivanovici Adriana împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 11 iunie 1997 și apoi, datorită imposibilității întrunirii completului, pentru 17 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 11 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Popa Ovidiu Sever, Bailescu Anca Ileana și Ivanovici Adriana.

Prin Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar cele ale alin. 1 al art 330^2 din cod sunt neconstituționale. Cat privește excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, s-a statuat ca aceasta este lipsită de obiect, ca urmare a modificării acestui text prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997

au declarat recurs, în termen legal, Popa Ovidiu Sever, Bailescu Anca Ileana și Ivanovici Adriana, pentru următoarele motive: prin decizia recurată nu s-a examinat critica referitoare la art. 330 din Codul de procedură civilă privind încălcarea principiului disponibilității procesuale; în Dosarul nr. 8/1996 al Secțiilor Unite ale Curții Supreme de Justiție, reprezentantul Parchetului General a susținut ca Parchetul General nu este parte în procesele în care a promovat recurs în anulare, ceea ce ar reprezenta "recunoașterea ingerintei unui organ al puterii executive în activitatea puterii judecătorești" și deci "poate fi vorba de o ingerinta a puterii judecătorești în activitatea puterii legislative"; recursul în anulare este imoral, deoarece asa-zisul interes general care ar fi aparat prin acesta se referă, de fapt, la păstrarea imobilelor abuziv confiscate în trecutul regim politic.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Nici una dintre autoritățile menționate nu a comunicat puncte de vedere până la pronunțare.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Recursul declarat de Popa Ovidiu Sever, Bailescu Anca Ileana și Ivanovici Adriana este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Primul motiv de recurs, potrivit căruia art. 330 din Codul de procedură civilă încalcă principiul disponibilității procesuale, nu poate fi reținut. Principiul invocat de recurenti nu are caracter constituțional. Exercitarea recursului în anulare se face, potrivit art. 128 din Constituție, în temeiul legii. Conformitatea dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă cu prevederile art. 128 din Constituție este pe larg analizata prin Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 251 din 17 octombrie 1996.

Cel de-al doilea motiv de recurs, prin care sunt redate sustineri formulate în fața instanței judecătorești, este irelevant în contenciosul constituțional și urmează, de asemenea, a fi respins.

Și ultimul motiv de recurs, prin care se susține ca recursul în anulare este imoral, deoarece asa-zisul interes general aparat prin aceasta cale de atac se referă, de fapt, la păstrarea imobilelor abuziv confiscate în trecutul regim politic, este nefondat și urmează a fi respins.

Potrivit art. 130 din Constituție, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor în activitatea judiciară. Recursul în anulare, exercitat de procurorul general, nu este o cale de atac rezervată exclusiv cauzelor legate de imobilele trecute abuziv în proprietatea statului și, în consecința, aprecierea cadrului legal în care acesta este exercitat se realizează, de la caz la caz, de către Curtea Suprema de Justiție. Cu privire la reglementarea în ansamblu a instituției recursului în anulare, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii definitive și obligatorii, între care sunt menționate Deciziile nr. 73 din 4 iunie 1996 și nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996 și nr. 251 din 17 octombrie 1996.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Popa Ovidiu Sever, Bailescu Anca Ileana și Ivanovici Adriana împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 1997.

----------------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu