Decizia nr. 224/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 330 și a art. 330^1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Anghel Mircea Filip, Anghel Mihaela Georgeta și Paunescu Silvia Ecaterina împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 *).
-------------------
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 10 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Anghel Mircea Filip, Anghel Mihaela Georgeta și Paunescu Silvia Ecaterina.
Prin Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia Curții Constituționale nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Cat privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, s-a constatat ca, urmare modificării acestui text prin Legea nr. 17/1997, motivele de neconstituționalitate invocate nu mai pot fi reținute, excepția fiind în prezent lipsită de obiect.
Împotriva
Deciziei nr. 31 din 18 februarie 1997
au declarat recurs, în termen legal, Anghel Mircea Filip, Anghel Mihaela Georgeta și Paunescu Silvia Ecaterina, pentru următoarele motive: considerarea drept constituțional a textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă principiul garantarii dreptului de proprietate legal constituit printr-o "hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, transcrisă în registrul de publicitate imobiliară, devenit astfel opozabil tuturor, inclusiv procurorului general"; în decizia Curții "se face o simpla referire la Declarația Universala a Drepturilor Omului, dar nu se explica cum se împacă aceste drepturi, cu privire la garantarea dreptului de proprietate, cu posibilitatea ca o hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă și intrata în circuitul civil sa mai fie desfiintata tot de o instanța judecătorească".
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Nici una dintre autoritățile menționate nu a comunicat puncte de vedere, până la pronunțare.
CURTEA,
având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:
Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins.
Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997, atacată cu prezentul recurs, este criticata numai în ce privește art. 330^1 din Codul de procedură civilă, dar temeiurile invocate vizează art. 330 din cod. Astfel, se susține ca o hotărâre judecătorească rămasă definitivă nu este susceptibilă de vreo modificare tot pe cale judiciară. Or, în acest fel se neagă întregul sistem al căilor extraordinare de atac - între care figurează, deopotrivă, revizuirea și contestația în anulare - reglementate de Codul de procedură civilă. Recursul în anulare nu vizează în mod special dreptul de proprietate, ci orice hotărâre judecătorească prin care, asa cum prevede art. 330 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești ori s-au săvârșit infracțiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată. În aceste condiții, textul legal criticat nu contravine în nici un fel prevederilor Declarației Universale a Drepturilor Omului relative la dreptul de proprietate.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Anghel Mircea Filip, Anghel Mihaela Georgeta și Paunescu Silvia Ecaterina împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 1997.
*) Decizia Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 iunie 1997, în prezenta recurentului, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților, legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 11 iunie 1997 și apoi, datorită imposibilității întrunirii completului, pentru 17 iunie 1997.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.