Decizia nr. 523/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Vernes Iosif în Dosarul nr. 303/1997, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 noiembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 2 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 13 mai 1997, pronunțată în Dosarul nr. 303/1997 al acestei instanțe, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Vernes Iosif.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile legale atacate contravin Convenției internaționale privind drepturile omului.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în forma inițială, s-au solicitat puncte de vedere fiecărei Camere a Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții.

Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția referitoare la dispozițiile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă.

Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 330, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, și a constatat, pe de o parte, ca prevederile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar, pe de altă parte, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere ca, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, excepția vizând dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibila, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (6) din aceeași lege.

De asemenea, urmează să fie respinsă și excepția privind dispozițiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 precum și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să impună schimbarea practicii jurisdicționale a Curții Constituționale, iar argumentele ce au fundamentat deciziile menționate mai sus subzistă și în cauza de fața.

Cu privire la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că la data ridicării excepției, prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea fuseseră modificate, astfel încât în prezent recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către procurorul general, ci numai în cadrul unui termen de 6 luni, care începe să curgă de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. art. 330 pct. 2.

Autorul excepției nu a pus în discuție legitimitatea constituțională a acestui termen, iar în cauze similare Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca fiind lipsită de obiect.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Vernes Iosif în Dosarul nr. 303/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 1997.