Decizia nr. 101/1994

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata următoarele:

Prin Încheierea din 15 septembrie 1993 a Judecătoriei Tulcea, pronunțată în Dosarul nr. 2849/1993, Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 din Codul penal, invocată de inculpatul Evdochimov Iacob. În motivarea excepției, astfel cum rezultă din încheiere, se susține ca, în speta, fiind vorba de o infracțiune prin care s-a cauzat o paguba avutului obștesc, sunt incidente prevederile art. 145 din Codul penal, dispoziții ce sunt abrogate ca urmare a adoptării Constituției din anul 1991.

Exprimindu-și opinia cu privire la excepție, instanța apreciază ca aceasta este intemeiata întrucît prevederile art. 249 din Codul penal se aplică numai bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , retine:

Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a art. 249 din Codul penal, iar prin Decizia nr. 18 din 14 martie 1994, definitivă prin Decizia nr. 95 din 21 octombrie 1994, s-a admis în parte excepția și s-a constatat ca dispozițiile art. 249 din Codul penal referitoare la paguba adusă avutului obștesc sunt parțial abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, acestea urmează a se aplică cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție.

Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii. În speta, se retine ca la data soluționării excepției, Curtea Constituțională constatase prin decizie definitivă, și deci obligatorie, ca dispozițiile art. 249 din Codul penal sunt abrogate parțial, situație în care excepția de fața este lipsită de obiect și urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A. c) și al

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 249 din Codul penal, invocată de Evdochimov Iacob în Dosarul nr. 2.849/1993 al Judecătoriei Tulcea.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 1 noiembrie 1994.