Acordul din 14 iunie 1994

Definiții

În sensul acestui acord:

Termenul investiție va desemna orice fel de activ investit în conformitate cu legile și reglementările tarii gazda, incluzind, în special, dar nu exclusiv:

(i) acțiuni, părți sociale sau orice alta forma de participare la societăți înregistrate pe teritoriul unei părți contractante;

(îi) venituri reinvestite, creanțe sau alte drepturi în legătură cu servicii având o valoare economică;

(iii) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și alte drepturi precum ipoteci, privilegii, garanții și orice alte drepturi similare definite în conformitate cu legislația părții contractante pe a carei teritoriu este situata proprietatea respectiva;

(iv) drepturi de proprietate industriala și intelectuală, tehnologii, mărci comerciale, goowill, know-how și orice alte drepturi similare;

(v) concesiuni economice conferite prin lege sau prin contract, inclusiv concesiunile privind resursele naturale.

Orice modificare a formei în care activele sunt investite sau reinvestite nu va afecta caracterul lor de investiții.

Termenul venituri desemnează sumele produse de o investiție și include, în special dar nu exclusiv, profituri, dobinzi, majorări de capital, dividende, redevențe sau taxe.

Acestor sume și, în caz de reinvestire, sumelor obținute prin reinvestire, li se va acorda aceeași protecție ca și investiției.

Termenul investitor înseamnă:

Cu privire la România:

a) orice persoană fizica având cetățenia română, în conformitate cu Constituția României;

b) orice persoană juridică constituită pe baza legislației române, având sediul în România și dreptul de a efectua investiții;

Cu privire la Danemarca:

a) persoane fizice având statutul de naționali, în conformitate cu legislația sa;

b) orice entitate constituită și recunoscută ca persoana juridică, de către legislația sa, cum ar fi corporatiile, firmele, asociațiile, instituțiile financiare pentru dezvoltare, fundațiile sau entități similare, indiferent dacă răspunderea lor este limitată sau dacă activitatea lor este directionata spre profit.

Termenul teritoriu înseamnă, în legătură cu fiecare parte contractantă, teritoriul aflat sub suveranitatea sa și zonele marine și submarine asupra cărora partea contractantă își exercită, în conformitate cu dreptul internațional, suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicția.

Promovarea investițiilor

Fiecare parte contractantă va admite investițiile investitorilor celeilalte părți contractante, în conformitate cu legislația sa, și va promova aceste investiții incluzind, pe cît posibil, facilitarea infiintarii de birouri de reprezentare.

Investitorilor fiecărei părți contractante li se va permite sa angajeze personal de conducere și tehnic, la alegere, indiferent de naționalitate, în măsura permisă de legile și reglementările părții contractante pe al carei teritoriu s-a efectuat investiția, pe baza legilor și reglementărilor referitoare la intrarea și șederea străinilor.

Protejarea investițiilor

Investițiilor investitorilor fiecărei părți contractante, precum și mărfurilor în baza unui acord de leasing li se va acorda, permanent, un tratament just și echitabil și se vor bucura de protecție și securitate deplina pe teritoriul celeilalte părți contractante. Niciuna dintre părțile contractante nu va împiedica în nici un fel, prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii, conducerea, întreținerea, utilizarea, fructificarea sau dispunerea de investiții, pe teritoriul sau, de către investitorii celeilalte părți contractante. Fiecare parte contractantă va respecta orice obligație pe care și-a asumat-o în legătură cu investițiile investitorilor celeilalte părți contractante.

Niciuna dintre părțile contractante, pe teritoriul sau, nu va supune investițiile efectuate de către investitori ai celeilalte părți contractante sau veniturile provenite din aceste investiții la un tratament mai puțin favorabil decît cel pe care îl acorda investițiilor sau veniturilor propriilor săi investitori sau ale oricărui stat terț (oricare dintre aceste standarde este mai avantajos din punct de vedere al investitorului).

Niciuna dintre părțile contractante nu va supune pe investitorii celeilalte părți contractante, pe teritoriul sau, în ceea ce privește conducerea, întreținerea, utilizarea, fructificarea sau dispunerea de investițiile lor sau de venituri la un tratament mai puțin favorabil decît cel pe care îl acorda propriilor săi investitori sau investitorilor oricărui stat terț (oricare dintre aceste standarde este mai favorabil din punct de vedere al investitorului).

Repatrierea și transferul capitalului și veniturilor

Fiecare parte contractantă va permite transferul fără întârziere nejustificată al:

a) capitalului investit sau sumelor rezultate din lichidarea totală sau parțială sau înstrăinarea investiției;

b) veniturilor realizate;

c) plăților efectuate pentru rambursarea creditelor pentru investiții și a dobinzilor datorate;

d) unei părți aprobate din câștigurile persoanelor expatriate cărora li se permite sa lucreze în cadrul unei investiții efectuate pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Transferurile valutare conform art. 5, 6 și paragrafului (1) al acestui articol vor fi efectuate în valută convertibilă în care a fost realizată investiția sau în orice valuta convertibilă, dacă s-a convenit astfel de către investitor, la cursul de schimb în vigoare la data transferului.

Diferende între o parte contractantă și un investitor

Orice diferend care poate surveni între un investitor al unei părți contractante și cealaltă parte contractantă, în legătură cu o investiție de pe teritoriul acestei din urma părți contractante, va constitui subiect de negociere între părțile la diferend.

Dacă orice diferend între un investitor al unei părți contractante și cealaltă parte contractantă continua sa existe după o perioadă de trei luni, investitorul va fi îndreptățit sa supună cazul, la alegerea sa:

a) instanței judecătorești competente a părții contractante pe teritoriul căreia s-a realizat investiția; sau

b) Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții, având în vedere prevederile aplicabile ale Convenției pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă spre semnare la Washington D.C. la 18 martie 1965; sau

c) unui arbitru sau tribunal arbitral internațional ad-hoc, constituit pe baza Regulilor de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional.

Părțile la diferend pot conveni, în scris, sa modifice aceste reguli. Hotărârile arbitrale vor fi definitive și obligatorii pentru ambele părți la diferend.

Diferende între părțile contractante

Diferendele între părțile contractante privind interpretarea și aplicarea acestui acord vor fi soluționate, pe cît posibil, prin negocieri între părțile contractante.

Dacă un astfel de diferend nu poate fi reglementat în trei luni de la începerea negocierilor, el va fi supus unui tribunal arbitral, la cererea oricărei părți contractante.

Acest tribunal arbitral va fi constituit, pentru fiecare caz în parte, în felul următor:

În trei luni de la primirea cererii de arbitraj, fiecare parte contractantă va desemna un membru al tribunalului. Acești doi membri vor alege apoi un național al unui stat terț, care, cu aprobarea părților contractante, va fi numit președinte al tribunalului. Președintele va fi numit în trei luni de la data numirii celorlalți doi membri.

Dacă în oricare dintre perioadele specificate numirile necesare nu au fost făcute, oricare parte contractantă poate, în absenta oricărui alt acord, sa-l invite pe președintele Curții Internaționale de Justiție să facă desemnarile necesare. Dacă președintele este național al oricărei părți contractante sau dacă este împiedicat în alt fel sa îndeplinească funcția respectiva, vicepreședintele va fi invitat să facă numirile necesare. Dacă vicepreședintele este național al oricărei părți contractante sau dacă și el este împiedicat sa îndeplinească funcția respectiva, membrul Curții Internaționale de Justiție, următorul în funcție, care nu este național al unei părți contractante, va fi invitat să facă numirile necesare.

Tribunalul arbitral va aplica prevederile acestui acord, ale altor acorduri încheiate între părțile contractante și standardele procedurale cerute de dreptul internațional. Tribunalul va lua hotărârile cu majoritate de voturi. Aceste hotărâri vor fi definitive și obligatorii pentru ambele părți contractante. Tribunalul arbitral își va stabili propria procedura.

Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile propriului membru în tribunal și ale reprezentării sale în procedurile arbitrale. Cheltuielile președintelui și restul cheltuielilor vor fi suportate în părți egale de către părțile contractante.

Durata și expirarea

Acest acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de zece ani și va continua sa ramina în vigoare dacă, după expirarea perioadei inițiale de zece ani, oricare dintre părțile contractante nu va notifica în scris celeilalte părți contractante intenția sa de a denunta acest acord. Notificarea denunțării va deveni efectivă la un an după ce a fost primită de către cealaltă parte contractantă.

În ceea ce privește investițiile efectuate înaintea datei când notificarea denunțării acestui acord a devenit efectivă, prevederile art. 1-15 vor rămâne în vigoare pentru o noua perioada de zece ani de la acea data.

Drept pentru care, subsemnații, pe deplin autorizați de către guvernele lor respective, au semnat acest acord.

Încheiat în doua exemplare la Copenhaga, la 14 iunie 1994, în limbile română, daneza și engleza, toate textele fiind egal autentice.

În cazul unor divergențe de interpretare, textul în limba engleza va prevala.

Pentru Guvernul României,

Teodor Viorel Melescanu,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Regatului Danemarcei,

Niels Helveg Petersen,

ministrul afacerilor externe