Decizia nr. 8/1995

Mihai Constantinescu - judecător

Miklos Fazakas - judecător

Ioan Griga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, invocată de inculpatul Flore Vasile în Dosarul nr. 4063/1993 al Judecătoriei Oradea.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 1995. Concluziile părților au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, pronunțarea fiind amînată pentru astăzi, 18 ianuarie 1995.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Judecătoria Oradea, pe rolul căreia se afla Dosarul nr. 4063/1993 spre soluționare, prin Încheierea din 10 octombrie 1994, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, invocată de inculpatul Flore Vasile.

În motivarea excepției se susține ca art. 337 din Codul de procedură penală consacra dreptul discretionar al reprezentantului parchetului de a extinde sau nu actul de inculpare și asupra unei alte persoane decît cea prevăzută în rechizitoriu, considerind ca dispoziția legală menționată a devenit parțial neconstitutionala, deoarece contravine prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție care garantează accesul liber la justiție și interzice orice ingradire prin lege a acestui drept, precum și prevederile art. 125 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin instanțele judecătorești, deci cu excluderea Ministerului Public.

Judecătoria Oradea, exprimindu-și opinia potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciază ca excepția invocată este neîntemeiată deoarece, pe de o parte, conform art. 31 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 92/1992, unele dintre atribuțiile Ministerului Public sunt "efectuarea urmăririi penale și, după caz, supravegherea acesteia" și "sesizarea instanțelor judecătorești pentru judecarea cauzelor penale", iar, pe de altă parte, prin art. 279 alin. 2 lit. a) și b) din Codul de procedură penală sunt expres și limitativ prevăzute infracțiunile pentru care punerea în mișcare se face la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate adresată direct instanței, precum și infracțiunile pentru care plîngerea se adresează organului de cercetare penală.

De asemenea, instanța considera ca, prin modurile de sesizare prevăzute de lege, rechizitoriu sau plîngerea prealabilă, nu se asigura procurorului monopolul de a selectiona persoanele față de care declanseaza procesul penal.

În vederea soluționării excepției, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

În punctul de vedere primit de la Guvern se susține ca excepția ridicată nu este intemeiata, deoarece dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală sunt concordante cu dispozițiile art. 130 alin. (1) din Constituție care prevăd ca "în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și libertățile cetățenilor". De asemenea, Guvernul considera ca art. 337 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituționale referitoare la drepturile fundamentale ale cetățenilor și nici prevederile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea Constituțională constata ca este competența să soluționeze excepția cu care a fost sesizată în conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992.

Potrivit art. 337 din Codul de procedură penală, în cursul judecații, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului, sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana, iar dacă instanța găsește cererea intemeiata, o admite și procedează în baza dispozițiilor art. 336 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

În cadrul procesului penal privind pe inculpatul Flore Vasile, acesta a solicitat extinderea acuzarii și asupra unei alte persoane despre care susține ca ar fi participat la săvârșirea infracțiunii pusă în sarcina sa.

Întrucît procurorul a refuzat extinderea invinuirii și asupra acelei persoane, constatind că nu sunt probe care să justifice și acuzarea acesteia pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 337 din Codul de procedură penală pe motiv ca ar statua un monopol al Ministerului Public cu privire la trimiterea în judecata a persoanelor invinuite de săvârșirea de infracțiuni, incompatibil cu liberul acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție, care permite acest acces nu numai pentru apărarea drepturilor și libertăților recunoscute de lege, ci și "a unui interes legitim", cum susține ca este cel din procesul care face obiectul acuzarii ce i se aduce.

Competența exclusiva a Ministerului Public de a sesiza instanța pentru infracțiunile la care acțiunea penală nu se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate, cît și pentru infracțiunile la care aceasta plîngere se adresează organului de cercetare penală, este conformă rolului ce îi revine potrivit art. 130 alin. (1) din Constituție, în temeiul căruia Ministerul Public, în activitatea judiciară, reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

De aceea, pentru infracțiunile ce privesc nemijlocit ordinea publică, și nu numai interesele părții vătămate, în mod necesar Ministerului Public îi revine competența exclusiva a acuzarii. Aceasta competența nu poate fi interpretată ca fiind contrară liberului acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție, întrucît o persoană fizica sau juridică, indiferent de interesul sau subiectiv, nu se poate erija ca reprezentant al intereselor generale ale societății, spre a putea, astfel, pe acest temei, sa invoce apărarea lor împotriva celor care, prin săvârșirea unei infracțiuni, au încălcat ordinea publică.

Numai Ministerul Public are autoritatea conferita de Constituție, prin prevederile art. 130 alin. (1), sa reprezinte, în activitatea judiciară, aceste interese și, în scopul proteguirii lor, sa traga la răspundere penală pe cei vinovați de încălcarea ordinii publice prin săvârșirea de infracțiuni.

Competența Ministerului Public, deci implicit și a procurorilor constituiți în parchete, prin care acesta își exercită atribuțiile potrivit art. 130 alin. (2) din Constituție, nu are un caracter discretionar cît timp, conform legii, ea impune stabilirea faptelor și probelor ce justifica acuzarea, iar împotriva refuzului de declansare a acțiunii penale, inclusiv de extindere a acuzarii, orice persoană ce se considera vătămată în interesele sale legitime are deschisă calea plingerii prevăzută de art. 275 din Codul de procedură penală.

Din aceasta cauza nu se poate retine nici motivul invocat în excepție, în sensul că prevederile art. 337 din Codul de procedură penală ar fi contrare dispozițiilor art. 125 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia justiția se înfăptuiește prin Curtea Suprema de Justiție și instanțele judecătorești. Justiția, în materie penală, consta numai în judecarea cauzei cu care instanța este sesizată prin actul de acuzare, cu excluderea oricărei alte autorități.

De aceea, prin refuzul declanșării procesului penal, inclusiv al extinderii acuzarii, procurorul nu face un act de justiție în sensul prevederilor art. 125 alin. (1) din Constituție.

Posibilitatea persoanei interesate de a se adresa instanței judecătorești împotriva refuzului de pornire a procesului penal sau de extindere a invinuirii, în afară de modalitatea plingerii prevăzute de art. 275 din Codul de procedură penală, este o problemă de lege ferenda, de competența exclusiva a autorității legiuitoare, nu a Curții Constituționale, ea implicind și stabilirea unor condiții și modalități care să evite utilizarea unei asemenea posibilități cu scopul de a stinjeni buna administrare a justiției în condițiile de celeritate specifice procesului penal.

Potrivit art. 144 din Constituție, Curtea Constituțională poate numai constata legitimitatea constituțională a unor texte în vigoare, neputindu-se substitui legiuitorului în stabilirea unor noi reglementări.

Pentru considerentele expuse, având în vedere prevederile art. 337 din Codul de procedură penală, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, invocată de Flore Vasile în Dosarul nr. 4063/1993 al Judecătoriei Oradea.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința, astăzi, 18 ianuarie 1995.