Decizia nr. 138/1994

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 254 și ale art. 256 din Codul penal, invocată de inculpatul Bereza Nicolae în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1.506/1993 al Tribunalului Tulcea.

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsa.

Procedura legal îndeplinită.

Președintele completului da cuvintul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca vadit nefondata, deoarece aceasta privește o problemă de încadrare juridică și nu de constituționalitate. Astfel, chiar din conținutul încheierii de sesizare a Curții Constituționale rezultă că nu sunt arătate textele constituționale cu care vin în contradictie prevederile art. 254 și ale art. 256 din Codul penal, ci se solicita a se stabili "dacă pentru faptele comise inculpatul se face sau nu vinovat de infracțiunea de luare de mită și primirea de foloase necuvenite".

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 400/p/1993, Bereza Nicolae a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și de primire de foloase necuvenite, prevăzute și pedepsite de art. 254 și art. 256 din Codul penal. S-a reținut ca inculpatul, folosindu-se de calitatea pe care o avea, a pretins și a primit de la diversi cetățeni foloase, în vederea facilitării prelucrării de material lemnos din pădurile de pe raza cantonului unde lucra, aparținând Societății Comerciale "Silvodelta" Tulcea.

În fața Tribunalului Tulcea, la termenul de judecată din 18 ianuarie 1994, apărătorul inculpatului a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale pentru care inculpatul fusese trimis în judecata (art. 254 și art. 256 din Codul penal), solicitând trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru ca aceasta să se pronunțe "... dacă pentru faptele comise inculpatul se mai face sau nu vinovat de infracțiunea de luare de mită și primirea de foloase necuvenite", întrucît acesta nu este un funcționar de stat, deoarece Societatea Comercială "Silvodelta" Tulcea, fiind o unitate cu capital privat, nu poate fi asimilată unei unități de stat.

Prin Încheierea din 18 ianuarie 1994, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției, exprimindu-și opinia în sensul că, în calitatea sa de padurar la o societate cu capital integral de stat, inculpatul exercita o însărcinare în serviciul acesteia, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, au fost solicitate, potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Senatul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția este neîntemeiată, deoarece Societatea Comercială "Silvodelta" Tulcea este cu capital integral de stat, iar terenurile cu destinație forestieră aparțin, potrivit Constituției, domeniului public al statului, ca modalitate de administrare nu are, în consecința, nici o relevanta în raport cu cele de mai sus și, ca atare, un padurar nu poate fi considerat decît un funcționar de stat, cu atât mai mult cu cît el este subiect pasiv al infracțiunii de ultraj.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția invocată este neîntemeiată, deoarece nici termenul de funcționar, folosit în cuprinsul art. 254 și al art. 256 din Codul penal, și nici celelalte dispoziții ale acestor texte nu sunt contrare prevederilor Constituției.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la dispozițiile Constituției, precum și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Problema dedusă jurisdicției constituționale se rezuma la a stabili dacă un padurar, angajat al Societății Comerciale "Silvodelta" Tulcea putea fi sau nu subiect activ al infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 254 și art. 256 din Codul penal, având deci calitatea de funcționar.

În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor. Deci, admiterea unei excepții de acest fel presupune considerarea unui text legal în vigoare ca neconform cu prevederile uneia dintre reglementările cuprinse în Constituție.

În speta, critica formulată ar trebui să aibă în vedere - în lumina textului constituțional invocat mai sus - o anume dispoziție a legii fundamentale pe care art. 254 și art. 256 din Codul penal o încalcă. Or, apărarea inculpatului s-a referit exclusiv la aprecierea calității de funcționar a acestuia, în raport cu prevederile art. 254 și ale art. 256 din Codul penal al căror conținut nu a fost considerat neconstitutional de către autorul excepției.

Astfel fiind, excepția invocată nu ridica o problemă de ordin constituțional, ci o chestiune de interpretare juridică, de competența exclusiva a instanței de judecată, căreia îi revine obligația de a stabili, pe baza probelor de la dosar, dacă împotriva inculpatului se pot retine infracțiunile de luare de mită (art. 254) și de primire de foloase necuvenite (art. 256), din Codul penal. Cu alte cuvinte, instanța este cea care urmează sa stabilească dacă faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate, inclusiv faptul dacă funcția inculpatului - de padurar - poate fi asimilată cu calitatea de funcționar (art. 147 din Codul penal) sau cu cea de alt salariat (art. 148 din Codul penal). În ce privește noțiunea de funcționar, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 35/1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 108/1994 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3 și art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate invocată de Bereza Nicolae în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1.506/1993 al Tribunalului Tulcea.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi 7 decembrie 1994.