Acordul din 22 aprilie 1966

Articolul 1

Filme realizate în coproductie, în condițiile prezentului Acord, sînt considerate ca filme naționale de autoritățile celor două tari.

Ele beneficiază cu drept deplin de avantajele care rezultă din aceasta, în virtutea dispozițiilor în vigoare sau care ar putea fi edictate în fiecare țara.

Realizarea de filme în coproductie între cele doua tari trebuie să primească aprobarea, după consultarea respectiva între ele, a autorităților competente din cele doua tari:

În Republica Socialistă România - Consiliul cinematografiei;

În Franța - Centrul național al cinematografiei.

Articolul 2

Pentru ca realizarile în coproductie sa beneficieze de prevederile prezentului Acord, filmele trebuie să fie întreprinse de producători dispunind de o buna organizare tehnica și financiară și de o experienta profesională recunoscută de autoritatea naționala de care țin.

Articolul 3

Orice film de coproductie trebuie să dispună de doua negative sau de un negativ și un contratip.

Fiecare producător este proprietarul unui negativ sau al unui contratip. În cazul cînd nu ar exista decît un negativ, fiecare coproducator are acces liber la acest negativ.

Articolul 4

Filmele trebuie să fie produse în condițiile următoare:

Proporția aporturilor respective ale producătorilor din cele doua tari poate să varieze pentru fiecare film de la 30% la 70%; orice film de coproductie trebuie să dispună de o parte și de alta de o participare artistică și tehnica efectivă.

Valoarea participării fiecăruia dintre coproducatori este stabilită de către ei pe baza prețurilor curent practicate în producția cinematografica internationala.

Articolul 5

Filmele trebuie să fie realizate de regizori, tehnicieni și artiști de cetățenie română, în ce privește Republica Socialistă România, și de naționalitate franceza sau avînd statut de rezidenți privilegiați, în ceea ce privește Republica Franceza.

Cu titlu excepțional poate fi acceptată participarea unui interpret de reputație internationala care nu este de naționalitatea niciuneia din cele doua tari.

Articolul 6

Un echilibru general trebuie să fie realizat atît pe plan artistic cît și pe acela al folosirii mijloacelor tehnice ale celor două tari (studiouri și laboratoare).

Articolul 7

Repartizarea încasărilor se face proporțional cu aportul total al fiecăruia dintre coproducatori.

Aceasta repartizare poate să comporte fie o împărțire a încasărilor, fie o împărțire geografică, ținînd seama, în acest caz, de diferența de volum care poate exista între piețele țărilor semnatare, fie o combinare a celor două formule, care este supusă aprobării autorităților competente ale fiecăreia din cele doua tari.

În cadrul acestei repartizari, încasările provenind din exploatarea în Republica Socialistă România a filmelor coproduse aparțin coproducatorului român și cele provenind din exploatarea acelorași filme în Republica Franceza aparțin coproducatorului francez.

Articolul 8

În principiu, exportarea filmelor coproduse este asigurata de coproducatorul majoritar.

În cazul filmelor comportind participarea egala a celor două tari, filmul este încredințat pentru export tarii care are cele mai bune posibilități de export. În cazul unor dificultăți, filmul este încredințat pentru export tarii căreia îi aparține regizorul.

Dacă una din țările coproducatoare dispune de libera intrare a filmelor sale în țara importatoare, filmele coproduse beneficiază, ca și filme naționale, de aceasta posibilitate.

Articolul 9

Genericele, fimlele-reclama și materialul publicitar al filmelor realizate în coproductie trebuie să menționeze coproductia din Republica Socialistă România și Republica Franceza.

Prezentarea în cadrul festivalurilor de filme coproducatoare trebuie să fie asigurată de țara căreia îi aparține producătorul majoritar, în afară de cazurile cînd se stabilește astel prin aprobarea specială a celor două autorități competente.

Articolul 10

Autoritățile competente ale celor două tari vor examina cu prioritate realizarea filmelor de calitate internationala în coproductie între Republica Socialistă România, Republica Franceza și țările cu care și una și cealaltă sînt legate respectiv prin acorduri de coproductie.

Condițiile de acceptare a unor filme sînt examinate de la caz la caz.

Articolul 11

Sînt acordate toate înlesnirile pentru circularea și șederea în țara respectiva a personalului artistic și tehnic care colaborează la producția acestor filme, cît și pentru importul și exportul în fiecare țara al materialului necesar realizării și exploatării filmelor de coproductie (pelicula, material tehnic, costume, elemente de decor, material de publicitate etc.).

II. SCHIMBURI DE FILME

Articolul 12

Vînzarea, importul și exploatarea filmelor editate nu sînt supuse niciunei restrictii de către cele doua părți contractante, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare în vigoare.

Articolul 13

Filmele românești beneficiază pe teritoriul Republicii Franceze de rambursarea taxelor de difuzare prevăzute cu ocazia exploatării lor în versiune franceza.

De asemenea, filmele franceze vor fi scutite de taxele prevăzute în Republica Socialistă România, cu ocazia exploatării lor în aceasta țara.

III. DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 14

Autoritățile competente din cele doua tari vor comunică una alteia toate informațiile referitoare la coproductiile, schimburile de filme și în general toate precizările privind relațiile cinematografice dintre cele doua tari.

Articolul 15

O Comisie mixtă are însărcinarea sa examineze condițiile de aplicare a prezentului Acord, sa rezolve eventualele dificultăți și sa studieze modificările necesare în vederea dezvoltării cooperării cinematografice în interesul comun al celor două tari.

În timpul duratei prezentului Acord, aceasta Comisie se reuneste în fiecare an, alternativ în Republica Socialistă România și Republica Franceza; ea poate de asemenea să fie convocată la cererea uneia dintre părțile contractante, în special în cazul unei modificări importante fie a legislației, fie a altor reglementări aplicabile în industria cinematografica.

Articolul 16

Prezentul Acord intră în vigoare la 30 de zile după notificarea aprobării sale de fiecare din cele doua guverne; el este încheiat pentru o durată de doi ani începînd de la data intrării sale în vigoare; el este reînnoit la fiecare doi ani prin tacită reconductie, afară de cazul în care una dintre părțile contractante îl denunta cu trei luni înainte de expirare.

Întocmită la Paris la 22 aprilie 1966, în patru exemplare, dintre care doua în limba română și doua în limba franceza, ambele texte avînd valoare egala.