Decizia nr. 43/1995

Vasile Gionea - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursului declarat de Liga Apărării Drepturilor Omului împotriva Deciziei nr. 6 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 17 ianuarie 1995, prin care a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a

Hotărârii Guvernului nr. 459 din 28 aprilie 1990 , invocată de recurenta în Dosarul nr. 4.308/1994 al Tribunalului Municipiului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal făcut de magistratul-asistent se constată că procedura este completa, fiind prezente Liga Apărării Drepturilor Omului, prin avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti, și Academia Română, prin consilier juridic Robu Ion.

Magistratul-asistent face referatul cauzei.

Curtea Constituțională constata ca dosarul este în stare de judecată și da cuvintul părților.

Recurenta, Liga Apărării Drepturilor Omului, prin reprezentantul sau, motivând recursul, arata ca

Hotărârea Guvernului nr. 459 din 28 aprilie 1990 , care nu a fost contrasemnata de ministrul de resort și nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României până la data de 24 aprilie 1992, are efecte retroactive. Dispozițiile legale pe care se întemeiază recursul sunt art. 304 pct. 6 și pct. 8 din Codul de procedură civilă, art. 107 și art. 149 din Constituția din 1991 și art. 69, art. 79 și art. 84 din Constituția din 1965. În concluzie, solicita admiterea recursului și constatarea ca hotărârea sus-menționată nu poate produce efecte decît de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 25 aprilie 1992.

Luând cuvintul, reprezentantul Academiei Române solicita respingerea recursului, întrucît motivele invocate nu justifica infirmarea soluției date prin decizia recurată și considera ca în materie se aplică dispozițiile

art. 1 lit. a) din Decretul nr. 409/1955 , neabrogat.

În continuare, procurorul, domnul Raul Petrescu, solicita respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate considerind ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională nu este competența în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a hotărîrilor guvernamentale invocate în fața instanțelor judecătorești.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 1994, pronunțată în Dosarul nr. 4.308/1994 de Tribunalul Municipiului București - Secția a IV-a civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a

Hotărârii Guvernului nr. 459 din 28 aprilie 1990 , invocată de Liga Apărării Drepturilor Omului.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 1995, a respins ca vadit nefondata excepția cu care a fost sesizată, în esenta, pentru motivul ca numai instanțele judecătorești au competența de a exercita controlul legalității unei hotărâri guvernamentale, inclusiv în ceea ce privește respectarea prevederilor Constituției.

Liga Apărării Drepturilor Omului a declarat recurs împotriva deciziei sus-menționate în temeiul art. 304 pct. 6 și pct. 8 din Codul de procedură civilă, art. 107 din Constituția din 1991, art. 67, art. 79 și art. 84 din Constituția din 1965, susținând ca decizia ar fi trebuit să se pronunțe asupra legalității

Hotărârii Guvernului nr. 459 din 28 aprilie 1990 , îndeosebi la efectele retroactive.

În scopul soluționării recursului , Curtea Constituțională, în baza

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul de vedere exprimat, apreciază ca, deoarece "printre actele supuse controlului Curții Constituționale nu figurează și hotărârile emise de Guvern, acesta referindu-se numai la legi și ordonanțe", excepția de neconstituționalitate invocată este nefondata.

Camera Deputaților și Senatul nu și-au exprimat punctele lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd decizia atacată, cererea de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile recurentului și ale intimatei, concluziile procurorului,

Hotărârea Guvernului nr. 459 din 28 aprilie 1990 , raportată la prevederile constituționale, dispozițiile

Legii nr. 47/1992

și ale Regulamentului de organizare și funcționare a Curții Constituționale, retine următoarele:

Curtea, la fond, a apreciat ca, fiind vorba de un act individual al Guvernului, acesta nu intră în competența sa, soluționarea cauzei aparținând instanței de judecată.

Calificarea la speta a hotărârii Guvernului ca fiind act individual sau act normativ nu interesează în cauza, deoarece, chiar dacă ar fi vorba de un act normativ, Curtea Constituțională tot nu ar avea competența de a soluționa excepția ridicată, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, competența acesteia privind exclusiv neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor. În acest sens este și practica jurisdicțională a Curții, asa cum rezultă și din deciziile nr. 7 din 2 martie 1993 și nr. 37 din 6 iulie 1993.

Nefiind competența să soluționeze excepția invocată, desigur problema de fond nu poate fi analizata.

Fața de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, ale art. 1, 3, 13 alin. (1) lit. A.c), ale

art. 23, 25 și 26 din Legea nr. 47/1992 , precum și ale art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Liga Apărării Drepturilor Omului împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 6 din 17 ianuarie 1995 , ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2 mai 1995.

Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.