Tratatul din 11 iulie 1994
între România și Republica Ceha privind asistența judiciară în materie civilă
prezumat în vigoare
LEGEA Nr. 44 din 27 mai 1995 , publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 106 din 31 mai 1995.
România și Republica Ceha, denumite în continuare părți contractante, în dorința de a perfectiona colaborarea în domeniul asistenței judiciare, au hotărît sa încheie prezentul tratat de asistența judiciară în materie civilă.
În acest scop au convenit asupra următoarelor:
Ratificat prin
Capitolul 1 Dispoziții generale
Articolul 1
Definirea unor termeni
1. În sensul prezentului tratat:
a)
prin cauze civile se înțelege cauzele de drept civil, drept al familiei, drept comercial, drept al muncii și contencios administrativ;
b)
prin instituții judiciare se înțelege, în ceea ce privește România, instanțele judecătorești, parchetele, notariatele de stat și alte organe competente în materie civilă.
Prin instituții judiciare se înțelege, în ceea ce privește Republica Ceha, instanțele judecătorești, parchetele și alte organe competente în materie civilă.
2. Cetățeni ai unei părți contractante sunt persoanele care au cetățenia acestei părți contractante în conformitate, cu legile sale.
3. Dispozițiile prezentului tratat referitoare la cetățenii părților contractante se aplică, în mod corespunzător, și persoanelor juridice înființate în conformitate cu legile părții contractante pe teritoriul căreia își au sediul.
Articolul 2
Ocrotirea juridică
1. Cetățenii unei părți contractante se bucura pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii.
2. Cetățenii unei părți contractante au dreptul să se adreseze liber și nestînjenit instituțiilor judiciare ale celeilalte părți contractante în competența cărora intra cauzele civile, pot să-și susțină interesele în fața acestora, să facă cereri, sa introducă acțiuni și sa exercite cai de atac în aceleași condiții ca și cetățenii acesteia.
3. Instituțiile judiciare ale unei părți contractante îndrumă, la cerere, pe cetățenii celeilalte părți contractante pentru a-și asigura reprezentarea de care au nevoie în susținerea drepturilor lor.
Articolul 3
Acordarea asistenței judiciare
Părțile contractante își acorda reciproc, la cerere, asistența judiciară în cauzele civile, în condițiile prevăzute de prezentul tratat.
Articolul 4
Scutirea de cauțiune
Cetățenii unei părți contractante care se adresează instituțiilor judiciare ale celeilalte părți contractante în calitate de reclamanți sau intervenienți, dacă au domiciliul sau reședința pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, nu pot fi obligați să depună cauțiune sau vreo alta garanție, pentru motivul ca sunt străini sau că nu au domiciliul sau reședința pe teritoriul acelei părți contractante.
Articolul 5
Plata cheltuielilor de procedura
Cetățenii uneia dintre părțile contractante vor plati cheltuielile de procedura pe teritoriul celeilalte părți contractante în aceleași condiții ca și cetățenii proprii.
Articolul 6
Reducerea și scutirea de cheltuieli de procedura
1. Cetățenii uneia dintre părțile contractante beneficiază, la cerere, pe teritoriul celeilalte părți contractante, de reducerea sau scutirea de cheltuieli de procedura, precum și de asistența judiciară gratuita, în aceleași condiții ca și cetățenii proprii.
2. Înlesnirile prevăzute la paragraful 1, acordate de o instituție judiciară a uneia dintre părțile contractante într-o anumită cauza, se aplică tuturor actelor de procedura în acea cauza, inclusiv actelor de executare.
Articolul 7
Condițiile obținerii înlesnirilor
Când cetățenii unei părți contractante depun cererea prevăzută la art. 6 din prezentul tratat, o dată cu aceasta vor prezenta și un certificat cu privire la situația materială și personală, întocmit potrivit reglementărilor legale ale părții contractante pe teritoriul căreia solicitanții își au domiciliul sau reședința.
Articolul 8
Solicitarea înlesnirilor
1. Cetățenii uneia dintre părțile contractante, care solicită unei instituții judiciare a celeilalte părți contractante înlesnirile prevăzute la
art. 6 , se adresează în acest sens, în scris, instituției judiciare competente de la domiciliul sau reședința lor.
2. Instituția judiciară care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea, o va transmite, împreună cu certificatul și cu eventualele anexe, instituției judiciare competente a celeilalte părți contractante.
3. Instituția judiciară competența sa hotărască asupra cererii pentru acordarea înlesnirilor prevăzute la
art. 6
poate solicita, prin intermediul instituției judiciare a celeilalte părți contractante, informații și date suplimentare.
Articolul 9
Modul de legătură
1. În problemele privind acordarea asistenței judiciare, instituțiile judiciare ale celor două părți contractante comunică între ele prin intermediul organelor centrale, în măsura în care prin prezentul tratat nu s-a dispus altfel.
2. Organele centrale menționate la paragraful 1 sunt ministerele de justiție ale celor două părți contractante.
Articolul 10
Limba folosită
1. În aplicarea prevederilor prezentului tratat, organele centrale ale celor două părți contractante, menționate la
art. 9
paragraful 2, folosesc în relațiile dintre ele limba lor naționala sau limba engleza. Tot astfel se procedează și în relațiile dintre instituțiile judiciare ale părților contractante, în măsura în care nu s-a dispus altfel prin prezentul tratat.
2. Cererile de asistența judiciară și actele anexate se redactează în limba părții contractante solicitante și vor fi însoțite de traduceri certificate în limba părții contractante solicitate.
3. Instituțiile judiciare pot folosi, pentru cererile de asistența judiciară formulare cu text bilingv (român-ceh), care vor fi stabilite de comun acord de către ministerele de justiție.
4. Îndeplinirea cererilor de asistența judiciară se face în limba părții contractante solicitate.
Articolul 11
Schimbul de informații în domeniul legislației
Părțile contractante se vor informa reciproc, la cerere, asupra legislației în vigoare ori care a fost în vigoare în statele lor, precum și asupra aplicării acesteia în practica judiciară.
Articolul 12
Protecția martorilor și experților
1. Martorul sau expertul, oricare ar fi cetățenia sa, care în urma unei citații se prezintă în fața instituției judiciare a celeilalte părți contractante, nu poate fi nici urmărit, nici reținut, nici supus vreunei limitări a libertății sale personale pe teritoriul acesteia, pentru fapte sau condamnări anterioare trecerii frontierei părții contractante solicitante.
2. Inviolabilitatea prevăzută la paragraful 1 încetează, dacă martorul sau expertul nu a părăsit teritoriul părții contractante solicitante în termen de 15 zile de la data când instituția judiciară care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară sau revine ulterior. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei părți contractante din motive independente de voința sa.
Articolul 13
Restituirea cheltuielilor pentru martori și experți
1. Cheltuielile de călătorie și de întreținere, precum și compensarea veniturilor nerealizate, legate de deplasarea pentru depunerea mărturiei sau pentru efectuarea expertizei, vor fi suportate de partea contractantă solicitanta.
2. Expertul are dreptul și la onorariul de expert. Despre drepturile martorului sau ale expertului se va face mențiune în citație. La cererea martorilor sau a expertului, partea contractantă solicitanta va plati în avans, parțial sau integral, cheltuielile menționate.
Articolul 14
Audierea ca martori a persoanelor arestate
1. În cazul în care este necesar ca o persoană, care se afla arestata pe teritoriul unei părți contractante, să fie audiată ca martor de către o instituție judiciară a celeilalte părți contractante, organele centrale prevăzute la art. 9 din prezentul tratat vor conveni asupra transferului acesteia pe teritoriul părții contractante solicitante, cu mențiunea stării de arest, precum și asupra datei la care urmează să fie înapoiată după audiere.
2. Transferul va putea fi refuzat:
a)
dacă persoana deținută nu consimte la transfer;
b)
dacă prezenta sa este necesară într-o procedură penală în curs pe teritoriul părții contractante solicitate;
c)
dacă transferul este susceptibil de a prelungi-detenția acesteia;
d)
dacă alte motive se opun transferului sau pe teritoriul părții contractante solicitante.
Capitolul 2 Asistența judiciară
Articolul 15
Obiectul asistenței judiciare
Asistența judiciară în materie civilă cuprinde îndeplinirea unor activități procesuale, cum ar fi: întocmirea, transmiterea și inminarea de acte judiciare și extrajudiciare; audierea părților, martorilor, experților și a altor persoane; efectuarea de expertize; cercetări la fața locului și constatări ale unor stări de fapt; aplicarea unor măsuri de asigurare sau de conservare; verificări de înscrisuri, obținerea de copii ori extrase de pe documente.
Articolul 16
Cererea de acordare a asistenței judiciare
1. Cererea de acordare a asistenței judiciare trebuie să cuprindă următoarele date:
a)
denumirea instituției judiciare solicitante;
b)
denumirea instituției judiciare solicitate;
c)
indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenței judiciare;
d)
numele, prenumele părților, calitatea procesuala, cetățenia, domiciliul sau reședința acestora, iar în cazul persoanelor juridice, denumirea și sediul lor;
e)
numele, prenumele și adresa reprezentanților părților, atunci când este cazul;
f)
obiectul cererii și datele necesare pentru îndeplinirea ei;
g)
menționarea actelor anexate la cerere.
2. La cererea de inminare de acte se vor indica adresa destinatarului și felul actelor ce urmează a fi inminate. La comisiile rogatorii vor fi indicate împrejurările în legătură cu care urmează să se facă o proba și, atunci când este cazul, întrebările care trebuie puse persoanelor ce urmează a fi audiate.
3. Cererea de acordare a asistenței judiciare și actele anexate vor purta ștampila oficială a instituției judiciare solicitante.
Articolul 17
Modul de rezolvare a cererii
1. În îndeplinirea unei comisii rogatorii, instituția judiciară solicitată aplica legea statului sau. Instituția judiciară solicitată poate să aplice, la cererea instituției judiciare solicitante, o procedură specială, în măsura în care nu contravine legii statului sau.
2. Dacă instituția judiciară solicitată nu este competența sa îndeplinească cererea, ea o va trimite, din oficiu, instituției competente, încunoștințând , totodată, despre aceasta partea contractantă solicitanta.
3. La cererea instituției judiciare solicitante, instituția judiciară solicitată va comunică acesteia, în timp util, locul și termenul efectuării cererii de acordare a asistenței judiciare, în scopul ca partea interesată să fie în măsura sa asiste.
4. Dacă adresa persoanei la care se referă cererea pentru acordarea asistenței judiciare nu este cunoscută sau dacă adresa indicată s-a dovedit a fi gresita, instituția judiciară solicitată ia măsurile corespunzătoare în scopul stabilirii adresei. În cazul când stabilirea adresei nu este posibila, instituția judiciară solicitată anunta despre aceasta instituția judiciară solicitanta.
5. După îndeplinirea cererii, instituția judiciară solicitată transmite instituției judiciare solicitante actele respective. În cazul în care asistența judiciară nu a putut fi acordată, instituția judiciară solicitată va restitui actele instituției judiciare solicitante, comunicindu-i împrejurările care au împiedicat-o sa îndeplinească cererea.
Articolul 18
Inminarea actelor
Instituția judiciară solicitată inmineaza actele în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiția ca aceste acte să fie redactate în limba sa ori să fie însoțite de o traducere certificată în această limbă. În caz contrar, instituția judiciară solicitată inmineaza actele destinatarului, numai dacă acesta este de acord să le primească.
Articolul 19
Dovada de inminare a actelor
Dovada de inminare a actelor se întocmește în conformitate cu regulile de inminare în vigoare pe teritoriul părții contractante solicitate. În orice caz, ea trebuie să cuprindă semnatura destinatarului, ștampila instituției judiciare și semnatura persoanei împuternicite sa inmineze actul, modalitatea, locul și data inminarii; dacă destinatarul refuza sa primească actul, se va face mențiune despre motivul refuzului.
Articolul 20
Inminarea actelor și audierea cetățenilor proprii
Fiecare parte contractantă poate transmite sau inmina acte judiciare și extrajudiciare și poate audia pe cetățenii proprii care se afla pe teritoriul celeilalte părți contractante, prin intermediul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare, cu condiția sa nu aplice nici o măsura de constringere.
Articolul 21
Cheltuieli ocazionate de acordarea asistenței judiciare
1. Părțile contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenței judiciare pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile făcute cu administrarea probelor.
2. Instituția judiciară solicitată comunică instituției judiciare solicitante cuantumul cheltuielilor făcute. Dacă instituția judiciară solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămân părții contractante a carei instituție le-a perceput.
Articolul 22
Refuzul acordării asistenței judiciare
1. Îndeplinirea unei cereri de asistența judiciară privind inminarea de acte judiciare sau extrajudiciare poate fi refuzată, dacă partea contractantă solicitată considera ca prin satisfacerea cererii s-ar putea aduce atingere ordinii sale de drept.
2. În afară motivelor prevăzute la paragraful 1, îndeplinirea unei comisii rogatorii va putea fi refuzată, dacă:
a)
autenticitatea documentelor nu este stabilită;
b)
în statul solicitat efectuarea comisiei rogatorii nu este de competența instituțiilor judiciare.
Capitolul 3 Acte oficiale
Articolul 23
Valabilitatea actelor
1. Actele care emana de la autoritățile competente ale uneia dintre părțile contractante, precum și actele sub semnatura privată, cărora acestea le dau data certa și le atesta autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără vreo alta legalizare. Aceasta dispoziție se aplică și cu privire la extrasele și copiile de pe acte.
2. Actele menționate la
paragraful 1
au, pe teritoriul celeilalte părți contractante, aceeași forta probanta ca și actele de același fel ale acestei din urma părți contractante.
Articolul 24
Transmiterea actelor de stare civilă
Autoritățile competente ale fiecăreia dintre cele doua părți contractante transmit, la cerere, gratuit, autorităților competente ale celeilalte părți contractante, certificate de stare civilă, extrase de pe registrele de stare civilă, precum și copii certificate de pe hotărârile pronunțate de instituțiile judiciare în materie de stare civilă, dacă aceste acte se referă la cetățenii părții contractante solicitante și sunt cerute în interes oficial.
Capitolul 4 Norme conflictuale
Secțiunea 1 Dispoziții cu privire la statutul personal și dreptul familiei
Articolul 25
Capacitatea juridică
1. Capacitatea persoanei fizice se stabilește potrivit legii părții contractante al carei cetățean este persoana.
2. Capacitatea persoanei juridice se stabilește potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia își are sediul.
Articolul 26
Încheierea căsătoriei
1. Forma încheierii căsătoriei este determinata de legea părții contractante pe al carei teritoriu se încheie căsătoria.
2. Pentru căsătoria care se încheie în fața reprezentantului diplomatic sau a funcționarului consular, forma încheierii căsătoriei este determinata de legea părții contractante căreia îi aparține reprezentantul diplomatic sau funcționarul consular.
3. În ce privește condițiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei, fiecare dintre viitorii soți este supus legii acelei părți contractante al carei cetățean este.
Articolul 27
Raporturile personale și patrimoniale ale soților
1. Raporturile personale și patrimoniale ale soților sunt guvernate de legea părții contractante ai carei cetățeni sunt.
2. Dacă unul dintre soți este cetățean al unei părți contractante, iar celălalt soț este cetățean al celeilalte părți contractante, raporturile lor personale și patrimoniale sunt guvernate de legea acelei părți contractante pe teritoriul căreia își au domiciliul comun.
3. Dacă, în cazul prevăzut la paragraful 2, unul dintre soți locuiește pe teritoriul unei părți contractante, iar celălalt pe teritoriul celeilalte părți contractante, raporturile lor personale și patrimoniale sunt guvernate de legea acelei părți contractante pe al carei teritoriu și-au avut ultimul domiciliu comun.
4. Competența de a hotărî asupra raporturilor juridice prevăzute la
paragrafele 1 ,
2
și
3
aparține instituției judiciare a părții contractante a carei lege guvernează acele raporturi. Dacă sotii nu au avut domiciliu comun, sunt competente instituțiile judiciare ale celor două părți contractante, care aplica legea statului lor.
Articolul 28
Divorțul
1. În caz de divorț, dacă ambii soți au cetățenia unei părți contractante și locuiesc, la data introducerii acțiunii de divorț, pe teritoriul celeilalte părți contractante, va fi aplicată legea părții contractante ai carei cetățeni sunt. Competența aparține instanțelor ambelor părți contractante.
2. Dacă, la data introducerii acțiunii de divorț, unul dintre soți este cetățean al uneia dintre părțile contractante, iar celălalt soț este cetățean al celeilalte părți contractante și locuiesc, fie ambii pe teritoriul aceleiași părți contractante, fie unul pe teritoriul unei părți contractante și altul pe teritoriul celeilalte părți contractante, sunt competente instanțele ambelor părți contractante, care aplica legea statului lor.
Articolul 29
Nulitatea căsătoriei
1. Pentru constatarea nulității sau anularea căsătoriei se aplică legile părții contractante care, potrivit
art. 26 , sunt valabile pentru încheierea căsătoriei.
2. În privinta competentei jurisdicționale se aplică în mod corespunzător prevederile
art. 18 .
Articolul 30
Filiația
1. În cauzele privind stabilirea și contestarea filiației este aplicabilă legea părții contractante al carei cetățean este copilul. Dacă copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părți contractante, se aplică legea acesteia, dacă este mai favorabilă intereselor copilului.
2. Competența pentru soluționarea cauzelor prevăzute la paragraful 1 aparține instituțiilor judiciare ale părții contractante al carei cetățean este copilul.
3. Dacă reclamantul și pârâtul domiciliază pe teritoriul aceleiași părți contractante, sunt competente, de asemenea, și instituțiile judiciare ale acestei părți contractante.
Articolul 31
Raporturile juridice dintre părinți și copii
1. Raporturile juridice dintre părinți și copii se stabilesc potrivit legii părții contractante al carei cetățean este copilul. Dacă copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părți contractante, poate fi aplicată legea acestei părți contractante, dacă este mai favorabilă intereselor copilului.
2. În privinta competentei instituțiilor judiciare, prevederile
art. 30 paragrafele 2
și
3
se aplică în mod corespunzător.
Articolul 32
Adoptia
1. Condițiile de fond cerute pentru încheierea adopției sunt cele stabilite de legea naționala a adoptatului și a celui care urmează să fie adoptat. Aceștia trebuie să îndeplinească și condițiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi naționale menționate.
2. Forma adopției este guvernata de legea părții contractante pe teritoriul căreia se încheie.
3. Efectele adopției și relațiile dintre adoptant și adoptat sunt guvernate de legea naționala a adoptantului, iar în cazul adopției consimțite de soți este aplicabilă legea care guvernează, potrivit
art. 27 , efectele căsătoriei lor.
4. Nulitatea adopției este supusă, pentru condițiile de fond, legilor prevăzute la paragraful 1, iar pentru nerespectarea condițiilor de forma, legii prevăzute la
paragraful 2 .
Articolul 33
Punerea sub interdicție
1. Cazurile și condițiile pentru punerea sub interdicție a persoanelor lipsite de discernământ datorită alienației mintale sau debilității mintale, precum și acelea pentru ridicarea acestei măsuri sunt supuse legii părții contractante al carei cetățean este persoana în cauza.
2. În cauzele de interdicție sunt competente, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, instituțiile judiciare ale părții contractante al carei cetățean este persoana care urmează a fi pusă sub interdicție.
Articolul 34
1. În cazul când este necesară punerea sub interdicție a unui cetățean al unei părți contractante, care are domiciliul, reședința sau bunuri pe teritoriul celeilalte părți contractante, instituția judiciară a acestei din urma părți contractante înștiințează de îndată instituția judiciară competența conform
art. 33 paragraful 2 .
2. În cazurile care nu comporta amînare, instituția judiciară a celeilalte părți contractante poate lua măsuri provizorii în conformitate cu legea sa, dar este obligată sa informeze de îndată instituția judiciară competența, conform
art. 33 paragraful 2 , transmitindu-i, în același timp, copii de pe actele încheiate. Măsurile luate își păstrează valabilitatea până în momentul în care instituția judiciară competența a luat o alta hotărâre.
Articolul 35
1. Instituția judiciară prevăzută în
art. 33 paragraful 2
poate transmite competența sa privind punerea sub interdicție instituției judiciare a celeilalte părți contractante, dacă persoana care urmează să fie pusă sub interdicție are domiciliul, reședința sau bunuri pe teritoriul acestei din urma părți contractante. Competența privind punerea sub interdicție se considera transmisă în momentul în care instituția judiciară solicitată a acceptat această competență și informează despre aceasta instituția judiciară solicitanta.
2. În cazul în care instituția judiciară competența, instiintata potrivit
art. 34 paragraful 1 , nu comunică răspunsul sau în termen de 3 luni socotite de la data expedierii înștiințării, competența în materie de interdicție revine de plin drept instituției judiciare de la domiciliul sau reședința persoanei care urmează a fi pusă sub interdicție.
3. Instituția judiciară care a devenit competența potrivit
paragrafelor 1
sau
2
îndeplinește măsura punerii sub interdicție în conformitate cu legea statului sau, dar numai dacă cauza care determina punerea sub interdicție este prevăzută și în legea părții contractante al carei cetățean este persoana respectiva. Totuși, în problema capacității de exercițiu, se aplică legea părții contractante al carei cetățean este persoana ce urmează a fi pusă sub interdicție.
4. Hotărârea de punere sub interdicție, pronunțată potrivit
paragrafelor 1 - 3 , se comunică în copie instituției judiciare prevăzute în
art. 33 paragraful 2 .
Articolul 36
Tutela și curatela
1. Cazurile și condițiile pentru instituirea ori desființarea tutelei sau curatelei sunt cele prevăzute de legea părții contractante al carei cetățean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela.
2. În ceea ce privește obligația de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplică legea părții contractante al carei cetățean este persoana care urmează a deveni tutore sau curator.
3. Raporturile juridice dintre tutore sau curator și persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii părții contractante căreia îi aparține instituția judiciară care a instituit tutela sau curatela.
4. În cauzele de tutela și curatela privind cetățenii părților contractante sunt competente, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, instituțiile judiciare ale părții contractante al carei cetățean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela.
5. Cetățeanul uneia dintre părțile contractante poate fi numit tutore sau curator al cetățeanului celeilalte părți contractante, dacă domiciliază pe teritoriul acelei părți contractante pe care urmează a se executa tutela sau curatela și dacă numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela.
Articolul 37
Prevederile
art. 34
și
35 paragrafele 1
și
2
se aplică în mod corespunzător și în cazul tutelei sau curatelei.
Articolul 38
Instituția judiciară care, potrivit
art. 35 paragrafele 1
și
2 , a devenit competența cu privire la tutela sau curatela, îndeplinește aceste măsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuși, în problema capacității de folosință sau a capacității de exercițiu, se va aplica legea părții contractante al carei cetățean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Aceasta instituție judiciară nu are dreptul sa adopte hotărâri în probleme privind statutul personal al persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela.
Articolul 39
Declararea dispariției sau a morții și stabilirea datei morții
1. Pentru declararea pe cale judecătorească a dispariției sau a morții unei persoane și stabilirea datei morții sunt competente instituțiile judiciare ale părții contractante al carei cetățean era acea persoana la data când, potrivit ultimelor știri, mai era în viața.
2. Cu toate acestea, instituțiile judiciare ale unei părți contractante, la cererea unor persoane care domiciliază pe teritoriul acesteia, sunt competente sa declare dispariția sau moartea sau sa stabilească data morții unui cetățean al celeilalte părți contractante, dacă, potrivit legii părții contractante solicitate, acele persoane au dreptul la o asemenea acțiune.
3. În cauzele arătate la
paragrafele 1
și
2 , instituțiile judiciare aplica legea statului lor.
4. Hotărârile pronunțate conform
paragrafului 2
produc efecte juridice numai pe teritoriul părții contractante a carei instituție judiciară a pronunțat hotărârea.
Secțiunea 2 Dispoziții cu privire la succesiuni
Articolul 40
Principiul egalității
1. Cetățenii uneia dintre părțile contractante sunt egali cu cetățenii celeilalte părți contractante atât în ceea ce privește capacitatea de a dobîndi prin moștenire sau legal bunuri situate pe teritoriul acesteia sau drepturi ce urmează a fi realizate pe acest teritoriu, cît și în ce privește capacitatea de a întocmi sau a revoca un testament referitor la astfel de bunuri ori drepturi.
2. Dispozițiile legale speciale ale unei părți contractante, referitoare la condițiile în care cetățenii săi pot dobîndi prin moștenire bunuri situate pe teritoriul sau, ori drepturi care urmează a fi realizate pe acest teritoriu, sunt deopotrivă aplicabile și cetățenilor celeilalte părți contractante.
Articolul 41
Legea aplicabilă
1. Dreptul la succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legea părții contractante al carei cetățean era autorul succesiunii la data morții sale.
2. Dreptul la succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legea părții contractante pe teritoriul căreia se afla acele bunuri.
3. Deosebirea dintre bunurile succesorale mobile și imobile se face în conformitate cu legea părții contractante pe al carei teritoriu se afla acele bunuri.
Articolul 42
Succesiunea vacanta
În cazul când succesiunea este vacanta, bunurile mobile revin părții contractante al carei cetățean a fost autorul succesiunii la data morții sale, iar bunurile imobile revin părții contractante pe teritoriul căreia sunt situate.
Articolul 43
Testamentul
1. Forma întocmirii și a revocării testamentului este cea prevăzută, în momentul întocmirii sau revocării sale, de legea părții contractante al carei cetățean a fost defunctul sau de legea părții contractante pe teritoriul căreia aceste acte au fost făcute.
2. În privinta capacității de a testa ori de a revoca testamentul, precum și în privinta consecințelor juridice ale viciilor de voința, se va aplica legea părții contractante al carei cetățean a fost defunctul în momentul întocmirii sau al revocării testamentului. După aceeași lege se stabilesc, de asemenea, și felurile de dispoziții testamentare care sunt admise.
Articolul 44
Competența de jurisdicție
1. Deschiderea succesiunii, procedura succesorală, precum și litigiile succesorale privind bunurile mobile sunt de competența instituțiilor judiciare ale părții contractante al carei cetățean a fost defunctul în momentul morții, în afară de cazul în care se face aplicarea paragrafului 3.
2. Deschiderea succesiunii, procedura succesorală, precum și litigiile succesorale privind bunurile imobile sunt de competența instituțiilor judiciare ale părții contractante pe teritoriul căreia se afla aceste bunuri.
3. Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de pe urma cetățeanului uneia dintre părțile contractante sunt situate pe teritoriul celeilalte părți contractante și dacă toți succesorii sunt de acord, iar cererea oricărui succesor sau a altei persoane care are drepturi ori pretenții față de succesiune, competența revine instituțiilor judiciare ale acestei părți contractante.
Articolul 45
Comunicarea cazurilor de deces
1. În cazul în care cetățeanul unei părți contractante moare pe teritoriul celeilalte părți contractante, instituția judiciară competența a acestei părți contractante va incunostinta, de îndată, despre deces misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părți contractante, comunicindu-i în același timp tot ceea ce cunoaște cu privire la succesori, domiciliul sau reședința lor, masa succesorală și valoarea succesiunii, precum și cu privire la testament, dacă acesta exista. Aceasta dispoziție se aplică și în cazul în care instituția judiciară competența a unei părți contractante este informată ca cetățeanul celeilalte părți contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lăsat bunuri pe teritoriul statului ei.
2. Misiunea diplomatică sau oficiul consular care detinea date cu privire la un deces ce a avut loc în condițiile paragrafului 1, precum și cu privire la succesiune, va comunică aceste date instituției judiciare competente, pentru ca aceasta să poată lua măsurile necesare de conservare a succesiunii.
3. Dacă pe teritoriul uneia dintre părțile contractante are loc deschiderea succesiunii și sunt informații ca exista succesori cetățeni ai celeilalte părți contractante, instituția judiciară competența va înștiința despre aceasta neîntîrziat misiunea diplomatică sau oficiul consular al acestei părți contractante.
Articolul 46
Drepturile misiunilor diplomatice și ale oficiilor consulare în cauzele succesorale
În cauzele succesorale existente pe teritoriul unei părți contractante, misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părți contractante are dreptul, fără să fie necesar un mandat special, în cazul în care cetățenii proprii lipsesc și nu și-au desemnat un mandatar, sa ia toate măsurile ca aceștia să fie reprezentați în fața oricărei instituții judiciare.
Articolul 47
Măsuri de conservare a succesiunii
1. Instituțiile judiciare ale fiecărei părți contractante vor lua, de îndată, în conformitate cu legea statului lor, măsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetățean al celeilalte părți contractante sau care ar reveni unui cetățean al acestei părți contractante.
2. Ele informează fără întârziere misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părți contractante asupra măsurilor luate conform paragrafului 1; misiunea diplomatică sau oficiul consular poate participa, direct sau prin mandatar, la realizarea acestor măsuri. La propunerea misiunii diplomatice sau a oficiului consular, măsurile luate conform
paragrafului 1
vor putea fi schimbate sau anulate.
3. Instituția judiciară competența potrivit
art. 44 paragraful 1
va putea cere ridicarea măsurilor luate conform
paragrafului 1
din prezentul articol.
Articolul 48
Deschiderea testamentului
Deschiderea testamentului este de competența instituției judiciare a părții contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul. Copia certificată de pe testament și copia de pe procesul-verbal referitor la deschiderea, starea și conținutul testamentului se trimit instituției judiciare competente a celeilalte părți contractante, dacă defunctul a fost cetățean al acesteia sau dacă o instituție judiciară a acestei părți contractante este competența să efectueze procedura succesorală.
Articolul 49
Predarea succesiunii
1. Bunurile succesorale mobile sau sumele de bani obținuți din vânzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia dintre părțile contractante și care se cuvin unor moștenitori, cetățeni ai celeilalte părți contractante, având domiciliul sau reședința pe teritoriul acestei din urma părți contractante sau pe teritoriul unui al treilea stat, vor fi predate, după terminarea procedurii succesorale, acestor moștenitori.
Dacă ei nu se prezintă personal sau prin mandatar pentru a prelua bunurile sau sumele de bani menționate mai sus, acestea vor fi predate misiunii diplomatice sau oficiului consular al părții contractante al carei cetățeni sunt moștenitorii respectivi.
2. În cazurile prevăzute la
paragraful 1 , predarea se va efectua, dacă:
a)
taxele și impozitele privind succesiunea au fost plătite sau asigurate;
b)
pretențiile creditorilor defunctului și alte pretenții în legătură cu succesiunea, formulate înăuntrul termenului prevăzut de legea părții contractante pe teritoriul căreia se afla bunurile sau sumele menționate mai sus, au fost satisfacute sau asigurate.
c)
instituțiile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesară, pentru exportul bunurilor succesorale mobile sau transferarea sumelor de bani.
3. Dacă cetățeanul unei părți contractante moare în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte părți contractante unde nu a avut domiciliul sau reședința, obiectele pe care le-a avut asupra să se predau, fără vreo alta procedura, misiunii diplomatice sau oficiului consular al părții contractante al carei cetățean a fost defunctul.
Secțiunea 3 Obligațiile contractuale
Articolul 50
1. Condițiile de fond ale contractului sunt supuse legii alese prin consens de părțile contractante. În lipsa unei legi alese, se aplică legea locului unde a fost încheiat.
2. Condițiile de forma ale contractului sunt stabilite de legea care îi cirmuieste fondul.
3. Competența jurisdicțională aparține instituției judiciare a părții contractante pe teritoriul căreia pârâtul își are domiciliul, reședința sau fondul de comerț. Competența este, de asemenea, instituția judiciară a părții contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau își are reședința reclamantul, dacă pe acest teritoriu se afla obiectul litigiului sau bunurile pârâtului.
Secțiunea 4 Răspunderea civilă delictuala
Articolul 51
1. Răspunderea civilă delictuala se stabilește potrivit legii părții contractuale pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu.
2. Dacă atât persoana care a cauzat prejudiciul, cît și cea care a suferit paguba sunt cetățeni ai aceleiași părți contractante și domiciliază pe teritoriul acesteia, se aplică legea acestei părți contractante.
3. Competența de soluționare a cauzelor privind obligațiile rezultate din delicte civile aparține instituțiilor judiciare ale părții contractante pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu sau pe al carei teritoriu își are domiciliul pârâtul.
Capitolul 5 Recunoașterea și executarea hotărîrilor
Articolul 52
Obiectul recunoașterii și executării
1. Fiecare parte contractantă va recunoaște și va incuviinta să se execute pe teritoriul sau, în condițiile prevăzute în prezentul tratat, hotărârile pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante.
2. În sensul paragrafului 1, prin hotărâri se înțelege:
a)
hotărârile în cauzele civile, patrimoniale și nepatrimoniale, pronunțate de tribunale sau alte instituții competente;
b)
hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele penale, cu privire la obligația de despăgubire pentru daunele cauzate;
c)
hotărârile judecătorești referitoare la cheltuielile de judecată;
d)
hotărârile arbitrale.
3. În sensul prezentului tratat, termenul hotărâre include și tranzacțiile judiciare.
Articolul 53
Condițiile recunoașterii și executării hotărîrilor
Hotărârile sunt recunoscute și executate, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a)
dacă sunt definitive și susceptibile de executare potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia au fost pronunțate; în materia obligației de întreținere sunt recunoscute și hotărârile provizorii, dacă sunt executorii în statul de origine;
b)
dacă nu a fost incalcata competența exclusiva a instituției judiciare a părții contractante pe teritoriul căreia urmează a avea loc recunoașterea sau executarea, ori cea prevăzută în prezentul tratat;
c)
dacă persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-au inminat citația și actul de sesizare a instanței în timp util și în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărârea, iar în cazul în care nu avea capacitatea de exercițiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentată în proces;
d)
dacă între aceleași părți contractante, cu privire la același obiect și pentru aceleași fapte, nu s-a pronunțat în prealabil o hotărâre ori nu se afla în curs de judecată o acțiune intentată anterior pe teritoriul părții contractante unde urmează să se recunoască ori să se încuviințeze executarea hotărârii;
e)
dacă prin recunoașterea sau încuviințarea executării hotărârii nu se face atingere ordinii publice a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să se recunoască ori să se încuviințeze executarea hotărârii.
Articolul 54
Cererea pentru recunoașterea și încuviințarea executării
1. Cererea de recunoaștere și încuviințare a executării se depune la tribunalul care s-a pronunțat în prima instanța în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisă instanței competente sa încuviințeze executarea. Cererea poate fi depusa și direct la această instanță.
2. La cerere vor fi anexate:
a)
textul complet al hotărârii, în copie certificată, precum și o adeverinta ca hotărârea a rămas definitivă și este susceptibilă de executare, dacă aceasta nu rezultă din hotărâre;
b)
actele originale sau copii certificate de pe acestea din care să rezulte ca persoanei obligate prin hotărâre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat, la timp și în forma cuvenită, citația și actul de sesizare;
c)
traducerile certificate ale cererii și ale actelor indicate la
lit. a)
și
b) .
3. La cererea de încuviințare a executării silite în cazul hotărîrilor privind cheltuielile de judecată se anexează o copie certificată de pe hotărâre, o adeverinta din care să rezulte ca hotărârea este definitivă și executorie, precum și traducerile certificate ale acestor acte.
4. O dată cu cererea de încuviințare a executării, poate fi facuta și cererea de executare propriu-zisa.
Articolul 55
Procedura de recunoaștere și încuviințare a executării
1. Hotărârile pronunțate pe teritoriul unei părți contractante referitoare la statutul civil al propriilor cetățeni se recunosc deplin drept pe teritoriul celeilalte părți contractante sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți contractante.
2. Hotărârile referitoare la alte procese decît cele arătate la paragraful 1 pot fi recunoscute dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în
art. 52
și
53 .
3. Încuviințarea executării hotărîrilor patrimoniale este de competența instanțelor judecătorești ale părții contractante pe teritoriul căreia urmează să se facă executarea.
4. Procedura încuviințării executării, precum și executarea silită se efectuează potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia are loc executarea.
5. Dacă hotărârea conține soluții asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, recunoașterea sau încuviințarea executării poate fi acordată separat.
6. Orice obiectie cu privire la executarea silită se va rezolva de instanța care a încuviințat executarea.
7. În fața instanței judecătorești care efectuează executarea silită, debitorul poate ridica numai acele excepții care se pot invoca potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia s-a pronunțat hotărârea.
8. Înainte de rezolvarea cererii de încuviințare a executării, tribunalul, dacă considera necesar, poate cere părților din proces sa dea anumite lămuriri sau sa completeze cererea de executare. De asemenea, poate cere lămuriri suplimentare de la tribunalul care a pronunțat hotărârea.
Articolul 56
Efectele recunoașterii și executării
Hotărârile definitive, o dată recunoscute sau admise a fi executate, vor avea aceleași efecte ca și cele date de instituțiile judiciare competente ale părții contractante solicitate.
Articolul 57
Remiterea obiectelor și a sumelor de bani
Remiterea obiectelor sau a sumelor de bani către un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte părți contractante se va face în conformitate cu reglementările legale ale părții contractante care executa hotărârea.
Articolul 58
Cheltuielile privind recunoașterea și executarea
1. Stabilirea și încasarea cheltuielilor legate de încuviințarea executării și executarea silită propriu-zisa se hotărăsc de către instanța solicitată, potrivit legii statului acesteia. În aceste cheltuieli se includ și cele referitoare la traducerea și certificarea actelor.
2. Partea care a beneficiat, în fața instanței care a pronunțat hotărârea, se înlesnirile prevăzute la
art. 6 paragraful 1
din prezentul tratat, va beneficia de aceleași înlesniri și în cadrul proceduri de încuviințare a executării și de executare propriu-zisa, desfășurată pe teritoriul celeilalte părți contractante.
Articolul 59
Executarea hotărîrilor privind cheltuielile de judecată
Dacă una dintre părțile în proces, scutită de cauțiune conform
art. 4
din prezentul tratat, a fost obligată printr-o hotărâre definitivă sa plătească celeilalte părți cheltuieli de judecată, instanța competența de pe teritoriul celeilalte părți contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli.
Articolul 60
1. La cererea de încuviințare a executării se anexează o copie certificată de pe hotărâre, o adeverinta din care să rezulte ca hotărârea este definitivă și executorie, precum și traducerile certificate ale acestor acte.
2. Cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum și de traducerea sau certificarea actelor prevăzute la
paragraful 1
sunt considerate cheltuieli de judecată.
3. Instanța încuviințează, fără citarea părților, executarea hotărârii, limitându-se numai la verificarea împrejurării dacă hotărârea este definitivă și executorie. Totodată, instanța va incuviinta și executarea cheltuielilor prevăzute la paragraful 2, astfel cum acestea au fost stabilite de instituția judiciară competența a părții contractante pe teritoriul căreia au fost ocazionate.
Articolul 61
Recunoașterea și executarea hotărîrilor arbitrale
Cele doua părți contractante, în conformitate cu prevederile
Convenției asupra recunoașterii și executării hotărîrilor arbitrale străine , încheiată la New York la 10 iunie 1958, vor recunoaște și vor executa hotărârile arbitrale date pe teritoriul celeilalte părți contractante.
Capitolul 6 Dispoziții finale
Articolul 62
Soluționarea diferendelor
Orice diferend rezultat din aplicarea prezentului tratat se va soluționa pe calea consultărilor dintre ministerele de justiție ale celor două părți contractante sau pe cale diplomatică.
Articolul 63
Ratificarea și intrarea în vigoare a tratatului
Prezentul tratat va fi supus ratificării și va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare. Instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Praga.
Articolul 64
Valabilitatea tratatului
Prezentul tratat se încheie pe o perioadă nelimitată. Fiecare dintre cele doua părți contractante poate să îl denunțe printr-o notificare scrisă, transmisă pe cale diplomatică. Denunțarea va produce efecte după trecerea unui an de la data notificării.
Încheiat la București la 11 iulie 1994, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și în limba ceha, ambele texte având aceeași valabilitate.
Pe data intrării în vigoare a prezentului tratat își încetează aplicabilitatea
Tratatul dintre R.P.Română și Republica Cehoslovaca privind asistența juridică în cauzele civile, familiale și penale , încheiat la Praga la 25 octombrie 1958, în partea privind asistența juridică în cauzele civile și familiale.
Drept pentru care împuterniciții celor două părți contractante au semnat prezentul tratat și au aplicat sigiliile lor.
Pentru România, Pentru Republica Ceha,
Gavril Iosif Chiuzbaian, Jiri Novak,
ministrul justiției ministrul justiției
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.