Decizia nr. 327/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transcar" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 2.125/2001 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Asociația Română pentru Transporturi Rutiere Internaționale, reprezentată prin avocat Marin Popa. Lipsește autorul excepției, Societatea Comercială "Transcar" - S.R.L. din Sibiu, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părții Asociația Română pentru Transporturi Rutiere Internaționale solicita respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât, în primul rând, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt atributul exclusiv al legiuitorului, accesul la justiție fiind asigurat în formele prevăzute de lege. În al doilea rând, se apreciază ca în speta este vorba de o chestiune de aplicare a legii, ce nu intră în competența Curții Constituționale, iar în al treilea rând, aceasta problema de aplicare a legii este rezolvată de prevederile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă și ale

art. II alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 290/2000 , care stabilesc principiul conform căruia hotărârile judecătorești, în ceea ce privește condițiile de fond și de forma, precum și efectele lor sunt supuse legii în vigoare la data pronunțării. În final se apreciază ca excepția a fost ridicată doar în scopul tergiversarii soluționării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază excepția ridicată ca nefondata, întrucât interpretarea și aplicarea legilor intră în competența instanțelor de drept comun, iar nu în cea a Curții Constituționale. Totodată, potrivit dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 290/2000 , hotărârile pronunțate sub imperiul legii anterioare vor fi supuse acelor dispoziții. În ceea ce privește accesul la justiție, considera că nu este îngrădit, întrucât competența și procedura de judecată se stabilesc prin lege, conform art. 125 alin. (3) din Constituție. În concluzie, se solicita respingerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.125/2001, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transcar" - S.R.L. din Sibiu într-o cauza civilă având ca obiect recursul introdus de autorul excepției împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de anulare a hotărârii adunării generale a Asociației Române pentru Transporturi Rutiere Internaționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invoca încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție. Se susține ca la data pronunțării hotărârii primei instanțe era în vigoare art. 261 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , care prevedea ca hotărârea trebuie să cuprindă numai dispozitivul, iar nu și considerentele, fapt respectat de instanța de judecată în momentul comunicării hotărârii - 19 ianuarie 2001. Conform susținerilor autorului excepției, pe data de 29 decembrie 2000 a intrat în vigoare

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 290/2000 , care a abrogat

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , iar prin art. II alin. (3) a conferit "puteri ultraactive" acestei din urma ordonanțe numai în ceea ce privește redactarea și comunicarea hotărârii de către instanța de judecată, lucru care a fost îndeplinit întocmai de instanța de fond. Autorul excepției considera ca la data comunicării hotărârii (19 ianuarie 2001) a fost în imposibilitate de a motiva recursul, întrucât hotărârea nu conținea considerentele, iar la data când acestea i-au fost comunicate (12 februarie 2001) nu avea obligația sa motiveze recursul în termen de 15 zile, întrucât

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

era abrogată. În consecința, se considera ca prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 290/2000

a fost creat un conflict al legilor în timp, ceea ce a făcut ca dispozițiile art. 306, 303 și 301 din Codul de procedură civilă sa devină neconstituționale, nemaifiind în consonanta cu dispozițiile art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata, întrucât stabilirea unui termen pentru motivarea recursului nu are semnificatia îngrădirii accesului liber la justiție, ci prin aceasta se da conținut principiului formalismului, "ceea ce înseamnă ca în cadrul procesului actele de procedura pe care le fac participanții la proces trebuie îndeplinite în anumite termene procedurale".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, insusindu-și motivarea cuprinsă în opinia instanței. Se mai adauga precizarea ca dispozițiile art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.138/2000, au preluat principiul ca hotărârile pronunțate sub imperiul unei legi rămân supuse dispozițiilor acesteia în ceea ce privește căile de atac și termenele.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, deși instanța de judecată, în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, a reținut ca sunt criticate dispozițiile art. 306 din Codul de procedură civilă, în realitate, din analiza conținutului notelor scrise ale autorului excepției rezultă ca este avut în vedere doar alin. 1 al acestui articol, care reglementează nulitatea recursului, ca sancțiune a nemotivarii acestuia în termenul legal. În consecința, Curtea urmează a se pronunța numai asupra dispozițiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul cuprins: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2." În motivarea excepției autorul acesteia a invocat încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21, prevederi conform cărora "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale incidente în materia comunicării hotărârilor judecătorești, precum și a exercitării căilor de atac împotriva acestora au suferit în timp unele modificări. Astfel, conform modificării Codului de procedura civilă prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, hotărârea ce se comunică părților nu conținea considerentele, iar partea nemultumita putea exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile (art. 301). După exercitarea recursului părții îi erau comunicate considerentele, pentru a avea la dispoziție un alt termen, distinct, de 15 zile, pentru motivarea caii de atac (art. 303 alin. 1). Prin dispozițiile

art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 290/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 29 decembrie 2000, a fost abrogată

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , redevenind aplicabile prevederile Codului de procedura civilă, în forma anterioară modificării, iar în alin. (3) al acestui articol s-a stabilit ca "Hotărârile judecătorești pronunțate anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, în ceea ce privește redactarea și comunicarea acestora, rămân supuse dispozițiilor legale aplicabile la data pronunțării lor". Rezultă ca legiuitorul a consacrat expres principiul potrivit căruia hotărârile judecătorești sunt supuse legii în vigoare la data pronunțării lor, în ceea ce privește condițiile de fond și de forma. Pe cale de consecința logica, căile de atac, termenele de exercitare și consecințele nerespectării acestora sunt supuse aceleiași legi, întrucât depind în mod necesar de modul de redactare și comunicare a hotărârilor ce constituie obiectul căilor de atac. De altfel, existenta acestui principiu a fost consacrată și în jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 94 din 21 octombrie 1994, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994.

Rezultă de aici ca este inexactă susținerea autorului excepției, conform căreia conflictul de legi ar fi dus la imposibilitatea obiectivă de motivare a recursului și astfel sancțiunea prevăzută de art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă ar duce la îngrădirea accesului la justiție. Oricum, conflictul de legi intră în competența instanței de fond, urmând a fi rezolvat potrivit principiului mai sus menționat. Acest principiu este acum consacrat legislativ, cu titlu general, și prin dispozițiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă, asa cum a fost modificat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.

Asa fiind, sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu ingradeste în nici un fel accesul la justiție prevăzut la art. 21 din Constituție, ci reprezintă o concretizare a prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". În consecința, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transcar" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 2.125/2001 al Tribunalului București Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2001.