Decizia nr. 297/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva în Dosarul nr. 2.569/2000 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate. În acest sens se arata ca dispozițiile

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, prevăd posibilitatea, iar nu obligativitatea, stabilirii de către judecătorul-sindic a cauțiunii reglementate de acest text, astfel încât se apreciază că nu este încălcat art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție. Se mai arata ca, de altfel, cu privire la constituționalitatea stabilirii prin lege a unei cauțiuni, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 126/2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 31 ianuarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.569/2000, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva într-o cauza având ca obiect cererea formulată de aceasta în vederea deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata, în esenta, ca obligarea creditorului la plata unei cauțiuni de cel mult 30% din valoarea creanței pentru deschiderea procedurii reorganizării și lichidării judiciare încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție și creează o grava nedreptate pentru creditori.

Tribunalul Hunedoara- Secția comercială și contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, sunt constituționale, întrucât acest text nu interzice creditorilor să se adreseze justiției pentru a-și recupera creanțele, iar consemnarea cauțiunii, care este restituibila în cazul admiterii cererii, constituie doar un mijloc procedural.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens se arata ca

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995

"se margineste sa instituie o măsura de garanție împotriva unor eventuale cereri abuzive din partea creditorilor, dar nu le interzice acestora accesul la justiție". Se mai arata ca "dovada o constituie chiar succesiunea actelor judiciare", întrucât "judecătorul-sindic poate dispune consemnarea cauțiunii numai după ce creditorul a introdus cererea, iar debitorul a contestat-o".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, dispoziții care prevăd: "La cererea debitorului judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, în termen de 5 zile, la o banca, o cauțiune de cel mult 30% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste prevederi legale contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora:

"(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

În esenta, critica de neconstituționalitate a

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, care prevede posibilitatea obligării creditorului la plata unei cauțiuni de cel mult 30% din valoarea creanței, pentru deschiderea procedurii reorganizării și lichidării judiciare, consta în aceea ca aceste dispoziții sunt contrare "art. 21 din Constituție prin faptul ca se da posibilitatea de a se fixa o cauțiune fără nici o justificare, cu o valoare atât de mare încât în mod evident se încalcă accesul liber la justiție".

Analizând dispoziția legală ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea retine ca, într-adevăr, aceasta prevede posibilitatea ca judecătorul-sindic, la cererea debitorului, sa îi oblige pe creditorii care au introdus cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului sa consemneze, în termen de 5 zile, la o banca, o cauțiune de cel mult 30% din valoarea creanțelor. Totodată, Curtea retine ca judecătorul-sindic dispune consemnarea cauțiunii după ce creditorul a introdus la tribunal cererea de deschidere a procedurii, precum și faptul ca, potrivit textului criticat, "cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă". Asadar cauțiunea reglementată de acest text de lege reprezintă un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept, care nu îi împiedica pe creditorii care au de recuperat creanțe de la debitorii aflați în încetare de plati să se adreseze instanței de judecată pentru recuperarea creanțelor lor și nu contravine principiului accesului liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție. Asa cum s-a statuat și prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, "liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește" și "este de competența exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești", iar "regula art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căreia nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție, are ca semnificație faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social". De altfel, cu privire la constituționalitatea măsurii obligării la plata unei cauțiuni, stabilită printr-un alt act normativ, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000. Prin acea decizie s-a statuat ca stabilirea unor condiții privind exercitarea unor drepturi, de natura sa împiedice abuzul de drept, nu constituie o ingradire a accesului la justiție.

Curtea retine, de asemenea, ca obligarea la plata unei cauțiuni pentru evitarea relei-credințe în exercitarea drepturilor este reglementată și de unele dispoziții din Codul de procedură civilă, îndeosebi în domeniul executării, de exemplu, art. 279, 280, 384, 392, 395, 403, 420.

În legătură cu susținerea potrivit căreia prevederea criticata "da posibilitatea de a fixa o cauțiune fără nici o justificare, cu o valoare atât de mare încât în mod evident se încalcă accesul liber la justiție", Curtea constata ca acest aspect nu privește constituționalitatea, ci aplicarea dispozițiilor

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , republicată, aspect ce intră în competența de soluționare a instanței de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva în Dosarul nr. 2.569/2000 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2001.