Decizia nr. 75/2002

Articolul I

: "Articolul 69 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, se modifica și va avea următorul cuprins:

<<Art. 69. [...] Până la data dobândirii personalității juridice a asociației de proprietari, asociațiile de locatari constituite potrivit

Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1977

pentru aprobarea Statutului privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor își desfășoară activitatea pe baza statutului propriu și a dispozițiilor prezentei legi.>>";

- Art. II: "Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari, cuprins în anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , se modifica după cum urmează:

1. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

<<Art. 4. - Asociația de proprietari se constituie pe baza hotărârii a cel puțin două treimi din numărul proprietarilor apartamentelor și ai spațiilor cu alta destinație decât cea de locuinta din cadrul unei clădiri.

În clădirile de locuit cu mai multe tronsoane sau scări se pot constitui asociații de proprietari și pe fiecare tronson sau scara în parte, dacă proprietatea comuna, aferentă fiecărui tronson sau fiecărei scări, poate fi delimitata și dacă este posibila repartizarea cheltuielilor comune pe tronsoane sau pe scări.>>"

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca aceste dispoziții legale contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), referitoare la neretroactivitatea legii, ale art. 11 și 20, relative la efectele juridice ale tratatelor internaționale, ale art. 26, privind viața intima, familială și privată, ale art. 37, privind dreptul de asociere, ale art. 41, referitoare la protecția proprietății private, precum și ale art. 51, relative la respectarea Constituției și a legilor. Se mai susține ca art. II pct. 1 din ordonanța criticata contravine și art. 20 pct. 2 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, potrivit căruia: "Nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociație."

I. Referitor la susținerea autorilor excepției, potrivit căreia

art. I alineatul ultim din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 44/1998

încalcă prevederile

art. 15 alin. (2), deoarece "a reabilitat" Decretul nr. 387/1977 , decret care a fost abrogat prin efectul

art. 70 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, Curtea constata ca aceasta nu poate fi reținută.

Prin art. I pct. 18 din Legea nr. 145 din 27 iulie 1999 pentru modificarea și completarea

Legii locuinței nr. 114/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, art. 70 a fost, la rândul sau, abrogat. În plus, pct. 17 al art. I din aceasta ultima lege prevede că, "Până la data dobândirii personalității juridice a asociației de proprietari, asociațiile de locatari constituite potrivit

Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1977

pentru aprobarea Statutului privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor își desfășoară activitatea pe baza statutului propriu și a dispozițiilor prezentei legi". În aceste condiții Statutul privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor, aprobat prin

Decretul nr. 387/1977 , se integreaza, alături de alte reglementări, între care

Legea locuinței nr. 114/1996 , cadrului juridic aplicabil domeniului gospodăririi locative, până la finalizarea procesului de transformare a asociațiilor de locatari în asociații de proprietari. În speta se constată că aceste dispoziții tranzitorii nu pot fi considerate ca având caracter retroactiv. De asemenea, aplicarea noii reglementări se justifica în temeiul principiului aplicării legii noi situațiilor juridice în curs.

În consecința, dispozițiile

art. I alineatul ultim din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 44/1998 , identice cu cele ale art. I pct. 17, nu contravin principiului neretroactivitatii legii.

II. Se susține de către autorii excepției ca art. II pct. 1 din ordonanța de urgență criticata contravine prevederilor constituționale ale art. 11, 20, 37, 41 și 51, citate mai sus, întrucât, aderand la asociația de proprietari, dreptul de proprietate suporta limite.

Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca motivele de neconstituționalitate invocate nu pot fi primite, întrucât atât prevederile art. 37 din Constituție relative la dreptul de asociere, cat și ale art. 20 pct. 2 din Declarația Universala a Drepturilor Omului consacra un drept fundamental cu caracter social-politic, care oferă posibilitatea cetățenilor de a se asocia în mod liber în partide sau formațiuni politice, sindicate ori alte forme de organizare, cu scopul de a lua parte la diverse activități politice, sociale, culturale și altele asemenea.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000. Cu acel prilej Curtea a mai reținut ca în anumite situații legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general și care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu se circumscriu conceptului de libera asociere, astfel cum acesta este conturat prin prevederile art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, respectiv, prin cele ale art. 37 din Constituție. De asemenea, Curtea a constatat ca, mutatis mutandis, asociația de locatari prevăzută de

Decretul nr. 387/1977

se afla într-o asemenea situație juridică. În adevăr, această categorie de asociații a fost creata, prin lege, în vederea realizării unui scop de interes general, și anume administrarea în bune condiții a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seama totodată și interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convietuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor și a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparațiilor și amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implica locuirea și administrarea unui imobil cu mai mulți locatari impune, în consecința, o asociere, fără de care drepturile și interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariția unor neintelegeri sau litigii.

În ceea ce privește invocarea, în susținerea criticii de neconstituționalitate, a prevederilor constituționale ale art. 26, relative la viața intima, familială și privată, ale art. 41, referitoare la protecția proprietății private, și ale art. 51, privind obligativitatea respectării Constituției și a legilor, Curtea constata ca acestea nu sunt infrante de dispozițiile art. II pct. 1 din ordonanța de urgență criticata, deoarece interesul pe care îl reclama autorii excepției de neconstituționalitate nu poate fi considerat ca face parte din categoria drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de normele constituționale sus-menționate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alineatul ultim și ale

art. II pct. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 44/1998

pentru modificarea

Legii locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Claudiu Stef și Eleonora Stef în Dosarul nr. 511/2001 al Curții de Apel Galați - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2002.