Decizia nr. 100/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 69 din Legea locuinței nr. 114/1996 , , cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 4, 7 și art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la lege
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Decizia nr. 16/2002 22 ianuarie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 2 din anexa…
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 114/1996 11 octombrie 1996 (prevederi anume) privind locuințele
- Decizia nr. 16/2002 22 ianuarie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 2 din anexa…
Are ca temei 1
- Decizia nr. 44/2000 14 martie 2000 referitoare la excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea Ordo…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la
Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu din Brașov în Dosarul nr. 4.108/2001 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.
La apelul nominal se prezintă Filofteia Ciobanu personal, constatandu-se lipsa Asociației Proprietarilor AP nr. 55 din Brașov, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, arătând ca motivele de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la
Legea nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, care au fundamentat Decizia Curții Constituționale nr. 16 din 22 ianuarie 2002, nu subzistă în prezenta cauza. Invoca și neconstituționalitatea
art. 69 din Legea nr. 114/1996 , modificat prin
art. I din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 44/1998 , precum și neconstituționalitatea art. 7 și 4 din anexa nr. 2 la lege, dispoziții în legătură cu care susține ca încalcă art. 37 alin. (1) din Constituție, referitor la principiul liberei asocieri.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât într-o cauza anterioară, în care aceeași parte a invocat excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 16/2002, care este definitivă și obligatorie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 15 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.108/2001, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la
Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauza având ca obiect soluționarea apelului declarat de aceasta împotriva Sentinței civile nr. 4.177/2001 pronunțate în Dosarul nr. 21.936/2000, prin care Judecătoria Brașov a obligat-o la plata cotei-părți din cheltuielile comune de întreținere neachitate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la
Legea nr. 114/1996 , republicată, sunt neconstituționale în măsura în care îl declara nevinovat pe proprietarul pe care chiar statul, prin organele sale, l-a lipsit de venituri, fiind pus astfel într-o imposibilitate materială obiectivă de a-și executa obligația de plată a cotei-părți din cheltuielile comune de întreținere. Textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție, privind garantarea demnității omului și a dreptatii ca valori supreme, ale art. 43, ce instituie obligația statului de a proteja social persoana lipsită de mijloace de existenta, precum și celor ale art. 25 alin. (1) din Declarația Universala a Drepturilor Omului. Autorul excepției se considera ca fiind "victima abuzului de stat", fiind înlăturat ilegal din funcție și din profesie în anul 1993 și nefiind repus în drepturi nici până în prezent.
Tribunalul Brașov apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În susținerea acestei opinii se arata, în esenta, ca textul de lege criticat, care nu exceptează de la plata cheltuielilor comune de întreținere categoriile de persoane care nu realizează nici un fel de venit, nu încalcă prevederile constituționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar argumentele invocate în susținerea acesteia "nu sunt decât motive de apărare care nu sunt de natura sa demonstreze ca textul art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la
Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, contravine vreunei dispoziții constituționale".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la
Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, al căror conținut este următorul: "Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit."
De asemenea, cu prilejul dezbaterilor în fața Curții Constituționale a fost invocată și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 69 din Legea nr. 114/1996 , modificat prin
art. I din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 44/1998 , precum și neconstituționalitatea art. 7 și 4 din anexa nr. 2 la lege.
În susținerea excepției autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 1. alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate." ;
- Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistența medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege."
Autorul excepției de neconstituționalitate mai invoca și încălcarea art. 25 alin. (1) din Declarația Universala a Drepturilor Omului, care prevede: "Orice persoană are dreptul la un nivel de viața corespunzător asigurării sănătății sale, bunastarii proprii și a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata următoarele:
I. Cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la
Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, cu prilejul soluționării excepției ridicate tot de către Filofteia Ciobanu în aceeași cauza, dar într-o cale de atac diferita și cu o motivare identică celei din prezentul dosar. Prin decizia menționată excepția de neconstituționalitate a fost respinsă pentru considerentele expuse în aceasta.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000, partea care a invocat excepția nu o mai poate reitera, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila. Decizia anterioară de respingere a excepției este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, deoarece motivele care au justificat-o sunt aceleași.
Ca atare, în cauza excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la
Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, urmează să fie respinsă ca inadmisibila, întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 16 din 22 ianuarie 2002 are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza și părțile fiind aceleași.
II. În legătură cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 69 din Legea nr. 114/1996 , modificat prin
art. I din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 44/1998 , precum și ale art. 7 și 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari) la lege, Curtea constata ca, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, aceasta "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești". Din aceste dispoziții constituționale și legale rezultă ca o excepție de neconstituționalitate nu poate fi ridicată direct în fața Curții Constituționale, sens în care aceasta s-a și pronunțat, în mod constant, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 10 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998. În consecința, și excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege urmează să fie respinsă, ca inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 69 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 4, 7 și ale art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la lege, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu din Brașov în Dosarul nr. 4.108/2001 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.