Decizia nr. 91/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 78/2001

pentru completarea

art. 116 din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, excepție ridicată de Adrian Man în Dosarul nr. 5.685/2001 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, ca devenită inadmisibila, întrucât prin

Legea nr. 101/2002

ordonanța criticata a fost respinsă și, potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepțiilor privind dispoziții legale în vigoare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 5.685/2001, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 78/2001

pentru completarea

art. 116 din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Excepția a fost ridicată de Adrian Man într-o cauza de contencios administrativ, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 54 din 7 iunie 2001 a Curții de Conturi a României, în temeiul căreia a fost emis ordinul de eliberare a autorului excepției din funcția de judecător financiar al Colegiului Jurisdicțional Cluj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, pe de o parte, ca

Legea nr. 94/1992

este o lege organică și nu poate fi modificată printr-o ordonanța de urgență, iar pe de altă parte, că nu exista o situație excepționala, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituție, care să justifice modificarea acesteia. Se mai susține ca prevederile ordonanței criticate afectează inamovibilitatea judecătorilor, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 124 din Constituție.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este fondată, deoarece domeniul rezervat legilor organice nu poate fi reglementat printr-o ordonanța de urgență.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată în raport cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constituție, deoarece nimic nu împiedica Guvernul sa emita ordonanțe de urgență în domeniul legilor organice atunci când intervine un caz excepțional, iar în cauza acesta a fost determinat de necesitatea aplicării Legii bugetului de stat pe anul 2001.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata următoarele:

I. Prin Încheierea din 26 septembrie 2001 Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 78/2001

pentru completarea

art. 116 din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Potrivit articolului unic al ordonanței, "Articolul 116 din

Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, se completează cu alineatele (2) și (3) cu următorul cuprins:

<<(2) Mandatul de judecător sau, după caz, de procuror financiar încetează și în caz de reorganizare ca urmare a reducerii, prin lege, a numărului de posturi, precum și în cazul refuzului de a ocupa un alt post corespunzător de judecător sau de procuror financiar în urma acestei reorganizari.

(3) Eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor financiari pentru situația prevăzută la alin. (2) se face de Președintele României, la propunerea Plenului Curții de Conturi, adoptată cu votul majorității membrilor prezenți.>>" Aceste texte de lege au fost modificate, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002. Prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, s-a statuat ca, "în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității prevederii legale, în noua redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării". În cauza, potrivit noii reglementări, deși cuprinsul alin. (2) și (3) ale

art. 116 din Legea nr. 94/1992

este modificat, se menține soluția legislativă din redactarea textelor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel ca prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor

art. 116 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992 , introduse prin

art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 .

De altfel, cu privire la constituționalitatea prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 78/2001 , care a fost respinsă prin

Legea nr. 101/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, Curtea Constituțională nu este competența să se pronunțe, întrucât potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești referitoare la neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare.

II. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 116 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, introduse prin

art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992 , dispoziții al căror conținut este următorul: "(2) Mandatul de judecător sau, după caz, de procuror financiar încetează și în caz de reorganizare, ca urmare a reducerii, prin lege, a numărului de posturi, precum și în cazul refuzului de a ocupa un alt post corespunzător de judecător sau de procuror financiar, ca urmare a acestei reorganizari.

(3) Eliberarea din funcție a judecătorilor și a procurorilor financiari aflați în situația prevăzută la alin. (2) se face de Președintele României, la propunerea plenului Curții de Conturi, care hotărăște cu votul majorității membrilor prezenți."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții de lege contravin art. 114 alin. (4) și art. 124 din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";

- Art. 124: "(1) Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Președintele și ceilalți judecători ai Curții Supreme de Justiție sunt numiți pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiți în funcție. Promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile legii.

(2) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior."

Examinând critica de neconstituționalitate formulată, Curtea Constituțională constata ca, în legătură cu statutul legal al judecătorilor Curții de Conturi, prin raportare la prevederile art. 124 din Constituție, prin Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, aceasta a statuat în esenta următoarele: activitatea jurisdicțională a Curții de Conturi nu este prevăzută în Capitolul VI "Autoritatea judecătorească" din Titlul III, ci la Titlul IV "Economia și finanțele publice" ; magistrații Curții de Conturi, care exercită activitatea jurisdicțională a acesteia, nu sunt judecători în sensul constituțional al termenului; singura asemănare cu judecătorii ce compun instanțele judecătorești este ca ei sunt independenți și inamovibili și ca li se aplică incompatibilitățile prevăzute de lege pentru judecători; chiar din prevederile art. 139 alin. (4) din Constituție, care se referă exclusiv la membrii Curții de Conturi numiți de Parlament, rezultă ca statutul lor este similar, dar nu identic, cu cel al judecătorilor autorității judecătorești.

Cele statuate sub acest aspect prin Decizia Curții Constituționale nr. 64/1994 își mențin valabilitatea și în prezenta cauza deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente.

Fața de cele arătate rezultă ca judecătorilor și procurorilor financiari de la colegiile jurisdicționale nu li se aplică art. 139 din Constituție, inamovibilitatea acestora fiind stipulată de dispozițiile

art. 107 din Legea nr. 94/1992 , fără însă ca aceasta prevedere să aibă un suport constituțional.

În ceea ce privește critica potrivit căreia reorganizarea autorității publice în care își desfășoară activitatea judecătorii financiari nu poate afecta inamovibilitatea acestora, Curtea constata, de asemenea, ca și sub acest aspect s-a pronunțat printr-o decizie anterioară. Astfel, solutionand obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 3 și ale

art. II din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, prin Decizia Curții Constituționale nr. 17 din 23 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, s-a reținut ca măsura încetării mandatului membrilor Curții de Conturi înainte de termen, ca urmare a reorganizării activității și a reducerii numărului de membri care compun aceasta Curte, măsuri stabilite prin dispozițiile legii organice de modificare și completare a

Legii nr. 94/1992 , nu încalcă dispozițiile art. 139 alin. (4) din Constituție, cu privire la inamovibilitatea și independenta membrilor Curții de Conturi. Aceasta deoarece art. 139 din Constituție nu stabilește nici numărul membrilor Curții de Conturi și nici durata mandatului acestora și lasă legiuitorului posibilitatea de a stabili limitele inamovibilității și independentei membrilor Curții de Conturi. Asa fiind, și aceasta critica urmează să fie înlăturată.

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invoca și încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia, în cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Întrucât, asa cum s-a arătat prin prezenta decizie, Curtea se pronunța asupra constituționalității

art. 116 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, introduse prin

art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, art. 114 alin. (4) din Constituție nu este incident în cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 116 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, introduse prin

art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, excepție ridicată de Adrian Man din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.685/2001 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2002.