Decizia nr. 160/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasilica Minciu în Dosarul nr. 5.096/2001 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) și ale art. 135 alin. (6) din Constituție.

Soluția consacrată de art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă cu privire la suspendarea executării silite este rezultatul opțiunii legiuitorului, fiind o problemă de legiferare, și nu de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 5.096/2001, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasilica Minciu într-o cauza privind soluționarea cererii de suspendare a executării silite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 135 din Constituție, prin aceea ca se aduce o grava atingere dreptului sau de proprietate privată ocrotit de Constituție, întrucât, "în ipoteza în care cererea de suspendare a executării silite ar fi respinsă, prerogativele aferente dreptului în discuție sunt în mod nejustificat afectate". Autorul excepției apreciază ca s-ar impune ca suspendarea executării silite sa opereze de drept, "fie și numai în cazul în care prin executare sunt lezate drepturile terțelor persoane".

Judecătoria Tulcea apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata. În esenta, instanța considera ca executarea silită asupra unor bunuri nu constituie o încălcare a principiului constituțional al ocrotirii dreptului de proprietate, ci modul în care se realizează creanta creditorului în situația în care debitorul nu își executa obligația de bunăvoie. De asemenea, potrivit opiniei instanței, "faptul ca suspendarea executării nu operează de drept nu reprezintă o încălcare a textelor constituționale referitoare la proprietate, ci o expresie a principiului egalității în fața legii, legea ocrotește atât interesele creditorului, cat și cele ale debitorului ori ale terțelor persoane ale căror bunuri sunt urmărite silit". În ceea ce privește susținerea autorului excepției în sensul că suspendarea executării s-ar impune sa opereze de drept, instanța considera că nu aparține competentei Curții Constituționale sa judece "asupra unor modele teoretice ale unor norme".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca textul de lege criticat trebuie privit în contextul reglementării unitare conținute de art. 403 din Codul de procedură civilă, reglementare concepută cu respectarea prevederilor constituționale referitoare la realizarea drepturilor în justiție. De altfel, conform art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, partea interesată are posibilitatea sa atace încheierea asupra suspendării executării, realizandu-se astfel atât exercitarea neingradita a drepturilor procesuale ale părților, cat și controlul jurisdicțional al soluției pronunțate cu privire la cererea de suspendare. Totodată în punctul de vedere al Guvernului se face referire și la dispozițiile art. 125 din Constituție, care prevăd expres ca reglementarea competentei și a procedurii de judecată se face prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competența poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanța, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Autorul excepției, deși nu a indicat textele constituționale care ar fi incalcate de textul de lege criticat, a afirmat ca acesta îi lezeaza dreptul de proprietate. În consecința, Curtea Constituțională retine ca autorul excepției de neconstituționalitate invoca încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (2) teza întâi și ale art. 135 alin. (6). Aceste texte constituționale au următorul cuprins:

- Art. 41 alin. (2) teza întâi: "(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";

- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Critica de neconstituționalitate se bazează pe susținerea potrivit căreia suspendarea executării silite nu este obligatorie în toate cazurile în care se formulează contestația, ci este dispusă de instanța. Astfel, potrivit susținerilor autorului excepției, în ipoteza în care cererea de suspendare ar fi respinsă, prerogativele dreptului de proprietate al terțului contestator, deși acesta nu este debitor urmărit, sunt afectate în mod nejustificat, prin aceea ca bunul pe care îl are în coproprietate poate fi sechestrat și chiar înstrăinat în totalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea instanței de a suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare dacă se depune o cauțiune al carei cuantum este fixat de instanța. Aceste prevederi legale nu conțin reglementări de natura sa aducă atingeri dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

Din analiza prevederilor legale criticate, Curtea observa ca relevant în cauza pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate este faptul ca procedura executării silite, inclusiv contestația la executare, reglementată de "Cartea V - Despre executarea silită", face parte din Codul de procedură civilă - art. 371^1-580. Or, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege. Astfel legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea în care poate fi suspendată executarea silită, și anume dacă sa opereze de drept sau numai la cerere expresă și cu plata unei cauțiuni.

În consecința, reglementarea cuprinsă în art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ca de altfel întreaga procedura a contestației la executare, asigura garanții suficiente de ocrotire a proprietății celor ale căror bunuri ar putea forma obiect al urmăririi silite, inclusiv în situația în care aceștia nu sunt debitorii obligației stabilite prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu, prin însuși faptul ca le oferă posibilitatea de a contesta, pe acest temei, executarea și de a solicita suspendarea acesteia.

De altfel, conform art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2 instanța, în toate cazurile, se pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat". Aceasta dispoziție legală constituie o garanție suplimentară pentru protecția drepturilor celor care contesta executarea silită și, în acest cadru, solicita suspendarea executării.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasilica Minciu în Dosarul nr. 5.096/2001 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2002.