Decizia nr. 186/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , excepție ridicată de Stefania Ilie în Dosarul nr. 19.213/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal răspunde Simona Maria Kleckner, personal și asistată de avocat Iris Nicoleta Christea, lipsind autorul excepției, precum și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează asupra cererii formulate de autorul excepției pentru acordarea unui nou termen de judecată, în vederea asigurării apărării.

Partea prezentată și reprezentantul Ministerului Public se opun acordării unui nou termen de judecată.

Deliberând, Curtea, cu majoritate de voturi, respinge cererea formulată.

Avocatul părții prezente solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, sustinand ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la prevederile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 decembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 19.213/1999, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , excepție ridicată de Stefania Ilie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca "aplicarea

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

este neconstitutionala" în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece "reclamanta... are condiții decente de locuit, iar paratei nu i se pune la dispoziție o locuinta corespunzătoare în care să se poată muta". Totodată se arata ca dispozițiile legale criticate încalcă și prevederile art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție. În acest sens autorul excepției considera ca obligația statutului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții include și asigurarea unor condiții decente de locuit.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților arata ca excepția de neconstituționalitate este nefondata întrucât, pe de o parte, "o situație materială mai buna a uneia dintre părți nu presupune aplicarea discriminatorie a prevederilor legale cu privire la aceasta persoana", iar pe de altă parte, "prin conținutul sau, reglementarea cuprinsă în

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu contravine obligației statului de a asigura crearea de condiții necesare pentru creșterea calității vieții, conform art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție".

Guvernul apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale, excepția fiind astfel neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

(aprobată cu modificări prin

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001), dispoziții potrivit cărora: "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile legale citate contravin următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 134 alin. (2) lit. f): "(2) Statul trebuie să asigure: [...]

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții."

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul încălcării prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu instituie nici un fel de privilegii sau discriminări între proprietari sau între chiriași. Asa fiind, departe de a încalcă principiul constituțional al egalității dintre cetățeni, textul criticat nu face decât sa îi dea expresie, prin aceea ca tinde la asigurarea unui echilibru între ocrotirea interesului proprietarului în valorificarea plenara a prerogativelor dreptului sau și protecția chiriașului împotriva oricărei exercitari abuzive a acestor prerogative. În acest sens este de subliniat ca art. 11 alin. (2) din ordonanța condiționeaza posibilitatea proprietarului de a cere în justiție evacuarea necondiționată a chiriașului, pe calea procedurii de urgenta a ordonanței președințiale, de conduita culpabilă a acestuia, constând în refuzul de a răspunde în scris sau de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Or, o atare conduita, evident abuzivă, tinzând la împiedicarea proprietarului în valorificarea prerogativelor dreptului sau, se impune a fi reprimata de legiuitor, ceea ce acesta și face prin textul criticat, fără a se încalcă principiul constituțional al egalității dintre cetățeni.

Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale consacrate prin art. 134 alin (2) lit. f), deoarece obligația statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții nu indreptateste recunoașterea prevalentei intereselor chiriașilor asupra celor ale proprietarilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Stefania Ilie în Dosarul nr. 19.213/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2002.