Decizia nr. 307/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor

art. 13^1 din aceeași ordonanța, introduse prin Ordonanța Guvernului nr. 53/1997 , excepție invocată de Compania Naționala de Cai Ferate "C.F.R." București - Regionala Cluj în Dosarul nr. 2.840/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde partea Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic Nicoleta Negut, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice susține ca excepția este neîntemeiată și solicita respingerea acesteia, deoarece dispozițiile criticate nu infrang prevederile constituționale referitoare la sistemul legal de impunere. Totodată apreciază ca majorările de întârziere intră în sfera răspunderii juridice pentru neîndeplinirea îndatoririlor constituționale, astfel cum a constatat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 179/2002.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale, deoarece, pe de-o parte, majorările de întârziere nu intră în sfera sistemului legal de impunere și, pe de altă parte, achitarea unor obligații legale nu este incompatibilă cu economia de piața, invocand în acest sens și Decizia Curții Constituționale nr. 179/2002.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea nr. 2.142 din 7 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.840/2001, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor

art. 13^1 din aceeași ordonanța, introduse prin Ordonanța Guvernului nr. 53/1997 , excepție ridicată de Compania Naționala de Cai Ferate "C.F.R." București - Regionala Cluj într-o cauza administrativă având ca obiect recursul declarat de autorul excepției împotriva unei decizii a Curții de Conturi - Secția jurisdicțională.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile criticate instituie o "dubla sancțiune care creează o practica neechitabila și împovărătoare pentru subiectii obligațiilor bugetare". Astfel, autorul considera ca textele criticate sunt neconstituționale deoarece "pentru aceeași abatere contribuabilul este sancționat atât cu penalități de întârziere, cat și cu majorări de întârziere", ceea ce reprezintă o confiscare parțială și totodată încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (8) privind confiscarea unor bunuri, ale art. 53 alin. (2) privind așezarea justa a sarcinilor fiscale, precum și ale art. 134 alin. (2) lit. a) și b) privind obligația statului de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară.

Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ opineaza ca excepția este neîntemeiată, întrucât textele criticate se referă la situații diferite, pentru care sunt prevăzute sancțiuni diferite, astfel încât nu se poate susține existenta unei duble sanctionari a unei abateri financiare.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arata ca "neexecutarea de către contribuabil a obligațiilor fiscale la momentul la care acestea au devenit exigibile atrage obligarea sa la plata majorărilor de întârziere prevăzute de lege, ca forma de răspundere patrimonială specifică dreptului fiscal. [...] De asemenea, aplicarea majorărilor de întârziere este imperativa, independenta de orice alta acțiune coercitivă instituită de către stat pentru respectarea normelor privind veniturile bugetare. Susținerea autorului excepției, în sensul că <<după aplicarea majorărilor de întârziere, aplicarea penalitatilor reprezintă o confiscare parțială>>, incalcandu-se, astfel, dispozițiile art. 41 alin. (8) din Constituție, nu poate fi primită, întrucât cele doua sancțiuni sunt aplicate independent una de cealaltă. Majorările se aplică pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare și sunt calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare scadentei obligației bugetare și până la data realizării sumei datorate inclusiv, iar penalitățile pentru nevărsarea de către plătitorii obligațiilor bugetare a sumelor calculate și reținute la sursa de către aceștia, însă aplicarea penalitatilor nu are loc după cea a majorărilor de întârziere ci, independent de aceasta, la momentul constatării abaterii, o singură dată pentru aceeași suma reținută și nevarsata. Pe de altă parte, nu poate fi susținută nici invocarea încălcării art. 53 alin. (3) din Constituție, întrucât așezarea justa a sarcinilor fiscale despre care face vorbire acest articol se referă la criteriile de stabilire a taxelor și impozitelor, și nicidecum la consecințele neplatii acestora".

În punctul de vedere comunicat de Avocatul Poporului se arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "instituirea unor sancțiuni prin textele legale criticate constituie o măsura de politica fiscală, care are ca scop prevenirea intarzierilor la plata obligațiilor bugetare și, prin aceasta, înlăturarea blocajelor financiare, măsura destinată a contribui la crearea unui cadru favorabil de desfășurare a activităților economice". De asemenea, se apreciază ca neplata la scadenta a obligațiilor bugetare atrage plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere și, totodată, plata unor penalități procentuale, fără ca aceste măsuri să fie injuste, întrucât nimeni nu poate invoca propria-i turpitudine, având în vedere ca debitorul se afla în întârziere.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 108/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 13^1 din aceeași ordonanța, introduse prin

art. I pct. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 53/1997

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 30 august 1997, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 258/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 30 decembrie 1998.

Dispozițiile criticate de autor ca fiind neconstituționale au următorul conținut:

- Art. 13: "Pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare, debitorii datorează majorări de întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligației bugetare și până la data realizării sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Cota majorărilor de întârziere se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, corelata cu taxa oficială a scontului, stabilită de Banca Naționala a României.

În cazul constatării unor diferențe de obligații bugetare, stabilite de organele competente, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei obligației bugetare, la care s-a stabilit diferența, până la data realizării acesteia inclusiv, prevederile alin. 1 aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul obligațiilor bugetare stinse prin compensare, majorările de întârziere pentru neplata acestor obligații se calculează până la data la care compensarea a devenit posibila, potrivit legii.";

- Art. 13^1 : "Nevirarea sumelor calculate și reținute la sursa potrivit legii de către plătitorii obligațiilor bugetare se sancționează cu o penalitate de 10% din suma reținută și nevirata într-un termen mai mare de 30 de zile.

Penalitatea prevăzută la alin. 1 se aplică și plătitorilor de venituri realizate din România de către persoanele fizice și juridice nerezidente pentru neretinerea impozitului de la aceste persoane.

Plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri bugetare, cu excepția majorărilor de întârziere, a penalitatilor și a amenzilor, se sancționează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare luna și/sau pentru fiecare fracțiune de luna de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea aveau termene de plată. Penalitatea de întârziere nu inlatura obligația de plată a majorărilor de întârziere și/sau a penalitatilor.

Sancțiunea prevăzută la alin. 1 și 2 se aplică de către organele competente, o singură dată pentru aceeași suma reținută și nevirata, respectiv, neretinuta, iar aceasta nu inlatura obligația de plată a majorărilor de întârziere și a penalitatilor de întârziere, conform legii."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi ale Constituției:

- Art. 41 alin. (8): "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a) și b): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile criticate prevăd plata majorărilor de întârziere pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare, precum și plata unor penalități pentru reținerea la sursa a taxelor și impozitelor și nevirarea lor în termenul legal. Aceste prevederi instituie sancțiuni fiscale diferite pentru săvârșirea unor fapte diferite, după cum urmează: pentru achitarea cu întârziere sau pentru neplata obligațiilor bugetare se percep majorările de întârziere prevăzute de

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , pe când pentru reținerea la sursa și nevirarea sumelor încasate se percep, o singură dată, penalitățile prevăzute de art. 13^1 din aceeași ordonanța.

Ca atare, Curtea constata ca susținerile autorului excepției, referitoare la încălcarea art. 41 alin. (8) din Constituție, nu pot fi primite, deoarece aceste dispoziții prevăd confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții. Or, instituirea unor sancțiuni pentru neîndeplinirea obligațiilor fiscale nu poate fi considerată o confiscare parțială a averii contribuabilului.

Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 53 alin. (2) referitoare la așezarea justa a sarcinilor fiscale, Curtea retine ca acestea nu au incidența în cauza, deoarece textele criticate nu instituie obligarea la plata a unor sarcini fiscale, ci prevăd sancțiuni pentru neachitarea acestora, deci pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege. Conform art. 53 alin. (1) din Constituție, "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice", iar potrivit art. 51 din Constituție, "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".

De asemenea, Curtea constata ca prin dispozițiile legale criticate nu au fost incalcate prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) și b) din Legea fundamentală, cu privire la obligațiile statului de a asigura un cadru favorabil pentru valorificarea factorilor de producție și de a proteja interesele naționale în activitatea economică, întrucât, prin instituirea de sancțiuni împotriva autorilor abaterilor menționate în textele legale criticate, nu se aduce vreo atingere valorilor aparate de Legea fundamentală, ci, dimpotriva, se descurajeaza comportamentul contrar intereselor naționale în activitatea economică și financiară și se asigura climatul necesar desfășurării normale a activităților comerciale.

Cu privire la constituționalitatea

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 179 din 20 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002, respingând excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale. Neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cat și considerentele cuprinse în decizia anterioară își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1997 , cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor

art. 13^1 din aceeași ordonanța, introduse prin Ordonanța Guvernului nr. 53/1997 , excepție ridicată de Compania Naționala de Cai Ferate "C.F.R." București - Regionala Cluj în Dosarul nr. 2.840/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2002.