Regulamentul din 12 decembrie 2002

Prezentul regulament conține regulile pe baza cărora Autoritatea Naționala de Reglementare în Comunicații, denumita în continuare ANRC, efectuează analiza piețelor identificate potrivit Regulamentului privind identificarea piețelor relevante din sectorul comunicațiilor electronice și determina dacă unul sau mai mulți furnizori de rețele ori de servicii de comunicații electronice au putere semnificativă pe o anumită piața relevanta specifică.

În cuprinsul prezentului regulament sunt aplicabile definițiile prevăzute la art. 2 din Regulamentul privind identificarea piețelor relevante din sectorul comunicațiilor electronice.

Un furnizor este considerat ca având putere semnificativă pe o anumită piața relevanta specifică dacă, individual sau împreună cu alți furnizori, se bucura pe piața respectiva de o poziție echivalenta unei poziții dominante.

Prin poziție dominantă pe o anumită piața se înțelege situația în care un furnizor este capabil, într-o măsura apreciabila, să se comporte independent față de concurenți, clienți sau consumatori.

Un furnizor cu putere semnificativă pe o anumită piața poate fi considerat a avea putere semnificativă și pe o piața aflată în strânsă legătură cu cea dintâi, dacă legăturile dintre cele doua piețe permit ca puterea de piața să fie utilizata și pe piața adiacenta.

În evaluarea puterii semnificative a unui furnizor pe o anumită piața relevanta specifică se va lua în considerare puterea pe acea piața a întregului grup din care acesta face parte.

Pentru determinarea puterii semnificative pe o piața relevanta specifică ANRC va lua în considerare unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

a) cota de piața și stabilitatea acesteia;

b) integrarea pe verticala;

c) numărul concurenților;

d) puterea de contracarare a utilizatorilor;

e) evoluția prețurilor și nivelul profiturilor;

f) gradul de diversificare a produselor;

g) mărimea furnizorilor;

h) absenta concurenților potențiali;

i) controlul asupra unei rețele sau infrastructuri asociate, greu de duplicat;

j) economiile de scara;

k) economiile de scop;

l) avantajul tehnologic;

m) accesul facil sau privilegiat la resurse financiare;

n) existenta unei rețele dezvoltate de distribuție.

Lista prevăzută la alin. (1) este neexhaustiva, iar alegerea criteriilor va depinde de caracteristicile pieței relevante specifice.

Dacă pe o piața relevanta specifică exista un singur furnizor, acesta este prezumat a avea putere semnificativă pe piața respectiva și va fi desemnat în acest sens de ANRC.

Un furnizor cu o cota de piața mai mare sau egala cu 40% va fi considerat a avea putere semnificativă pe piața relevanta specifică dacă, în urma aplicării celorlalte criterii prevăzute la art. 3, ANRC nu constata contrariul.

Un furnizor cu o cota de piața mai mica de 40% va fi considerat a nu avea putere semnificativă pe piața relevanta specifică dacă, în urma aplicării celorlalte criterii prevăzute la art. 3, ANRC nu constata contrariul.

Principalele criterii ce pot fi utilizate pentru determinarea cotelor de piața ale furnizorilor sunt:

a) cifra de afaceri;

b) numărul de utilizatori;

c) volumul traficului;

d) capacitatea instalata;

e) valoarea traficului.

Lista prevăzută la alin. (1) este neexhaustiva, iar alegerea criteriilor va depinde de caracteristicile pieței relevante specifice.

Stabilitatea în timp a cotei de piața oferă un indiciu ce conduce către existenta puterii semnificative pe piața, în timp ce fluctuatiile cotelor de piața pot indica absenta unui furnizor cu putere semnificativă pe piața.

Scăderea treptata a cotei de piața a unui furnizor cu putere semnificativă sugereaza ca piața devine mai competitivă, dar nu determina în mod necesar pierderea puterii semnificative pe piața relevanta specifică.

Puterea pe piața a unui furnizor poate fi diminuată de puterea de contracarare a utilizatorilor.

Puterea de contracarare a unui utilizator se manifesta, de regula, atunci când sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiții:

a) utilizatorul cumpara un volum important din totalul produselor oferite de furnizor;

b) utilizatorul poate migra, cu costuri reduse, către surse alternative de achizitionare a produselor respective;

c) utilizatorul ar putea produce el însuși produsele respective.

Puterea de contracarare a utilizatorului crește când valoarea achizițiilor de produse oferite de furnizor reprezintă o parte importanța din cheltuielile totale ale unui utilizator sau când furnizorul a realizat investiții considerabile pentru a oferi produsele respective.

Absenta concurenților potențiali poate indica existenta unor bariere ridicate la intrarea pe piața.

Concurentii potențiali sunt acei furnizori care, în circumstanțele economice date, au capacitatea de a intra pe piața relevanta specifică cu produse pe care le furnizează pe alte arii geografice sau prin adaptarea rapida a tehnologiei de care dispun, în condiții acceptabile de eficienta.

Pentru ca doi sau mai mulți furnizori să se bucure în comun de putere semnificativă pe o piața relevanta specifică (putere semnificativă colectivă) este necesar ca aceștia să fie independenți din punct de vedere juridic și economic și să se comporte față de utilizatori și concurenți ca o singura entitate care are putere semnificativă pe piața relevanta specifică.

Pentru asimilarea comportamentului față de utilizatori și concurenți a doi sau mai mulți furnizori cu acela al unei singure entități este necesară îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiții:

a) sa nu existe concurenta efectivă pe piața relevanta specifică între furnizorii în cauza;

b) furnizorii în cauza sa adopte pe piața relevanta specifică un comportament uniform sau o politica unitară.

În efectuarea analizei prevăzute la art. 22 ANRC va aplica unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

a) concentrarea pieței - o concentrare ridicată a pieței poate indica existenta puterii semnificative colective;

b) transparenta pieței - puterea semnificativă colectivă poate aparea în situația în care furnizorii pot obține cu usurinta informații despre prețurile și clienții concurenților;

c) gradul de maturitate a pieței - un grad ridicat de maturitate a pieței relevante specifice ingreuneaza intrarea pe piața și atragerea de noi clienți;

d) stagnarea sau creșterea moderata a cererii - o creștere rapida a cererii stimuleaza concurenta pe piața relevanta specifică, furnizorii având posibilitatea de a-și mari cota de piața și profiturile;

e) elasticitatea scăzută a cererii - dacă cererea nu se modifica în mod considerabil ca răspuns la schimbările de preț, exista o motivatie scăzută a furnizorilor de a reduce prețurile în scopul creșterii cotei lor de piața;

f) omogenitatea produselor - cu cat omogenitatea produselor este mai mare sau este percepută de către utilizatori în acest sens, cu atât va crește motivatia furnizorilor de a adopta un comportament similar pe piața, în scopul de a evita o concurenta a prețurilor și o scădere a profiturilor;

g) structura asemănătoare a costurilor - la un preț dat, o structura asemănătoare a costurilor va determina un nivel similar al profiturilor, putând conduce la înțelegeri între furnizori asupra prețurilor;

h) cotele de piața similare - adoptarea unui comportament similar pe piața de către furnizori poate fi favorizata de existenta unor cote de piața asemănătoare;

i) lipsa inovatiilor tehnice și maturitatea tehnologiei - cu cat maturitatea tehnologiei este mai ridicată, cu atât competiția prin inovație tehnologică scade;

j) absenta capacităților în exces - existenta capacităților în exces poate împiedica apariția sau menținerea unor înțelegeri între furnizori, aceștia fiind stimulati sa utilizeze capacitatile suplimentare în scopul maririi profiturilor;

k) barierele ridicate de intrare pe piața - existenta puterii semnificative colective pe o piața relevanta specifică este favorizata de barierele ridicate la intrarea pe piața;

l) lipsa puterii de contracarare a utilizatorilor - o putere de contracarare ridicată a utilizatorilor poate împiedica apariția puterii semnificative colective pe o piața relevanta specifică;

m) lipsa concurenților potențiali - perspectiva intrării pe piața relevanta specifică a unor noi concurenți limitează posibilitatea apariției puterii semnificative colective pe acea piața;

n) diferitele tipuri de legături informale între furnizorii susceptibili de a avea putere semnificativă colectivă - deși stabilirea unor legături informale între furnizori poate avea scopul legitim de a rezolva unele probleme comune ridicate de activitatea acestora, existenta unor asemenea legături poate indica o acțiune concertata pe piața;

o) existenta mecanismelor de contraatac - furnizorii vor fi incurajati sa mențină înțelegerile de pe piața dacă se pot aștepta la aplicarea unor măsuri de contraatac din partea concurenților în cazul încălcării acestor înțelegeri;

p) lipsa concurentei sau gradul redus de concurenta la nivelul prețurilor - în cazul în care furnizorii anticipeaza o concurenta puternica la nivelul prețurilor, aceștia pot incerca sa evite concurenta efectivă dintre ei prin înțelegeri asupra prețurilor de pe piața. Existenta acestui tip de înțelegeri poate fi indicată de stabilitatea sau de fluctuatia redusă a prețurilor în timp.

Lista prevăzută la alin. (1) este neexhaustiva, iar alegerea criteriilor va depinde de caracteristicile pieței relevante specifice.

Acolo unde legea cere ca impunerea, menținerea, modificarea sau retragerea unor obligații să se efectueze în urma unei analize de piața realizate în condițiile legii, ANRC va stabili dacă pe piața relevanta exista concurenta efectivă pe baza analizei de piața realizate în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

Dacă pe baza analizei de piața astfel realizate ANRC stabilește ca pe piața relevanta specifică exista concurenta efectivă, aceasta nu va impune furnizorilor nici una dintre obligațiile menționate la alin. (1) sau le va retrage în cazul în care acestea exista.

Dacă pe baza analizei de piața astfel realizate ANRC stabilește ca pe piața relevanta specifică nu exista concurenta efectivă, aceasta va identifica, aplicând prevederile prezentului regulament, furnizorii care au putere semnificativă pe piața, îi va desemna în acest sens și le va putea impune, în mod corespunzător, una sau mai multe dintre obligațiile menționate la alin. (1) sau va menține ori va modifica aceste obligații acolo unde acestea exista deja.

Măsurile prevăzute la alin. (2) și (3) pot fi luate numai în urma parcurgerii procedurii prevăzute la

art. 50 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 591/2002 .