Decizia nr. 319/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001

privind modificarea și completarea

Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea

Legii nr. 18/1991 , republicată, ordonanța aprobată cu modificări prin

Legea nr. 400/2002 .

Excepția a fost ridicată de Ionel Petru Constantinescu în Dosarul nr. 330/2002 al Judecătoriei Medgidia.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, prin mandatar Sabin Baltac, lipsind cealaltă parte, Primăria Cernavoda, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Mandatarul autorului excepției solicita sa pună concluzii în fața Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, având în vedere prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile

art. 24 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Curtea, deliberând, respinge solicitarea mandatarului autorului excepției de neconstituționalitate, având în vedere prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile

art. 24 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, arătând ca textele criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 februarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 330/2002, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001

privind modificarea și completarea

Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea

Legii nr. 18/1991 , republicată, excepție ridicată de Ionel Petru Constantinescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001

contravine prevederilor art. 114 alin. (4), art. 92 alin. (2) și ale art. 93 alin. (1) din Constituție. Autorul excepției susține ca, deși potrivit art. 114 alin. (4) din Constituție "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență", aceasta prevedere ar trebui coroborata cu cea cuprinsă în art. 93 din Legea fundamentală, care reglementează "măsurile excepționale pe care le poate lua Președintele României când instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țara ori în unele localități și solicita Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia", precum și cu art. 99 alin. (1), potrivit căruia "În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta decretului". Or, conchide acesta, "în Monitorul Oficial al României din iunie 2001 nu exista publicat un decret prezidential conform art. 92 din Constituție, de care primul-ministru sa fi luat cunoștința".

De asemenea autorul excepției mai susține ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001

contravine și prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) și ale art. 114 alin. (1) din Constituție, întrucât Guvernul a emis o ordonanța de urgență într-un domeniu în care nu era abilitat, modificând o lege organică.

Referindu-se la prevederile

art. I pct. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , autorul excepției susține ca acestea contravin prevederilor art. 41 alin. (2) și (3) din Constituție, deoarece "Guvernul României a decis prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , art. 4 alin. 1, ca restituirea se face pe alt amplasament, contrar voinței proprietarului".

Instanța de judecată apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin textelor constituționale invocate, deoarece interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. O asemenea limitare nu este însă prevăzută la alin. (4) al art. 114 din Constituție. De asemenea arata ca dispozițiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât "prin reconstituirea pe alte amplasamente sau acordarea de despăgubiri se instituie garanții eficiente ale dreptului de proprietate în situații cum este cazul în speta, când ratiuni de salvgardare a unui interes public se opun la restituirea terenurilor aflate pe amplasamentele inițiale".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază excepția ca fiind neîntemeiată. Se arata ca în jurisprudenta sa Curtea a statuat ca ordonanțele de urgenta pot reglementa în domeniul legilor organice, cu respectarea cerinței constituționale privind existenta cazului excepțional. Cu privire la raportarea textelor legale criticate la dispozițiile art. 92 și 93 din Constituție, arata ca acestea nu sunt relevante în cauza, întrucât utilizarea expresiei "cazuri excepționale" în art. 92 din Constituție are în vedere situația în care Președintele României poate supune aprobării Parlamentului mobilizarea parțială sau generală a forțelor armate după declararea mobilizării. Privitor la art. 93 din Constituție, arata ca expresia "starea de urgență" înscrisă în art. 93 din Constituție nu este aceeași cu expresia "măsura excepționala" înscrisă în art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală.

Guvernul apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin textelor constituționale invocate.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001

privind modificarea și completarea

Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea

Legii nr. 18/1991 , republicată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001), ordonanța aprobată cu modificări prin

Legea nr. 400/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.

Curtea constata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001

a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.

Cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate referitoare la dispoziții legale modificate ulterior ridicării excepției, prin Decizia Plenului Curții nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată și se pronunța asupra constituționalității prevederii legale în noua sa redactare numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

Curtea constata ca textul legal criticat a suferit modificări, pastrandu-se însă soluția legislativă de principiu. Astfel, în redactarea data prin legea de aprobare a

ordonanței de urgenta nr. 102/2001

acest text are următoarea redactare:

"Art. 4^1. - Pentru terenurile proprietarilor deposedati, persoane fizice, pe care se afla bazine piscicole naturale și bazine piscicole amenajate, sere sau plantații de hamei în funcțiune la data aplicării prezentei legi, restituirea se face pe alt amplasament, dacă exista suprafețe suficiente, sau se acordă despăgubiri în condițiile legii."

Autorul excepției susține ca prevederile ordonanței de urgenta, în general, contravin art. 114 alin. (1) și (4), art. 92 alin. (2), art. 93 alin. (1) și art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituție. În ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 4 din ordonanța de urgență, asa cum au fost ele modificate prin

Legea nr. 400/2002 , acesta susține ca ele ar contraveni prevederilor art. 41 alin. (2) și (3) din Constituție.

Criticile de neconstituționalitate vizează două categorii de aspecte.

I. Un prim aspect se referă la neconstituționalitatea dispozițiilor

ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , în general, pe motiv ca aceasta ar încalcă prevederile art. 114 alin. (1) și (4), precum și ale art. 72 alin (3) lit. k) din Constituție.

Curtea Constituțională, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a statuat ca interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice privește numai ordonanțele Guvernului emise în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicție decurgând nemijlocit din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgenta, deoarece cazul excepțional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, care, dacă ar fi interzisă, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituționale a instituției delegării legislative.

În ceea ce privește

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , Curtea Constituțională - prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 referitoare la constituționalitatea Legii pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2001

privind modificarea și completarea

Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea

Legii nr. 18/1991 , republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002 - a decis ca împrejurările concrete avute în vedere de initiatorul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2001

reprezentau un caz excepțional, care impunea măsuri cu caracter de urgenta în scopul finalizarii procesului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere.

II. Un alt aspect privește neconstituționalitatea

art. I pct. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 . Autorul excepției critica acest text pe motiv ca restituirea terenurilor foștilor proprietari, pe alte amplasamente, contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, întrucât "unica situație de nerestituire prevăzută de Constituție, este exproprierea pentru cauza de utilitate publică conform art. 41 alin. (3) din Constituție".

În legătură cu acest aspect Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, statuand următoarele: "Chiar dacă naționalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naștere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituției, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietății. Asa fiind, [...] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naște în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea și ocrotirea proprietății, potrivit art. 41 din Constituție, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate".

Atât considerentele, cat și soluțiile adoptate prin deciziile citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neexistand elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

Fața de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001

privind modificarea și completarea

Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea

Legii nr. 18/1991 , republicată, ordonanța aprobată cu modificări prin

Legea nr. 400/2002 , excepție ridicată de Ionel Petru Constantinescu în Dosarul nr. 330/2002 al Judecătoriei Medgidia.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2002.