Convenția din 2 august 1967

Articolul 1

Cetățenii Republicii Socialiste România și cetățenii Republicii Socialiste Federative Iugoslavia pot călători pentru ședere temporară sau în tranzit pe teritoriul celei Părți contractante fără viza acesteia.

Prevederile alineatului precedent nu aduc atingere obligațiilor cetățenilor Părților contractante de a poseda viza tarii lor, dacă acest lucru este cerut de legislația statului ai cărui cetățeni sînt, și nici dreptul fiecărei Părți contractante de a interzice intrarea sau de a întrerupe șederea pe teritoriul sau a persoanelor indezirabile.

Articolul 2

Cetățenii unei Părți contractante cu domiciliul permanent pe teritoriul celeilalte Părți contractante trebuie să aibă viza statului pe teritoriul căruia au domiciliul permanent, pentru a călători în țara ai carei cetățeni sînt.

Articolul 3

Cetățenii unei Părți contractante pot călători pe teritoriul celeilalte Părți contractante cu unul din următoarele documente pentru trecerea frontierei: pasaport diplomatic, pasaport de serviciu sau pasaport, care pot fi individuale, familiale sau colective. Cu aceste documente se poate trece frontiera prin orice punct de frontieră deschis pentru traficul internațional de călători.

În pasaportul familial se înscriu membrii familiei titularului pasaportului, în conformitate cu prevederile legislației Părții contractante ai carei cetățeni sînt. Persoanele care sînt înscrise în pasaportul familial sau colectiv pot folosi aceste pașapoarte numai atunci cînd călătoresc împreună cu titularii acestor pașapoarte.

Articolul 4

În măsura în care prevederile legislației unei Părți contractante nu stabilesc altfel, vizele aplicate de organele sale competente în pasapoartele cetățenilor săi dau acestora dreptul sa calatoreasca pe teritoriul celeilalte Părți contractante dacă viza poarta denumirea acestei Părți contractante, iar dacă în viza este menționat și un stat terț, aceasta da dreptul la călătorie și în acel stat. În cazul tranzitului, se va menționa în viza numai denumirea statului terț.

Articolul 5

Cetățenii unei Părți contractante care beneficiază de prevederile prezentei Convenții pot sa ramina pe teritoriul celeilalte Părți contractante pînă la 30 de zile de la data trecerii frontierei, cu posibilitatea de a li se prelungi șederea în conformitate cu prevederile legislației acestei Părți contractante.

Articolul 6

Cetățenii unei Părți contractante care în timpul șederii pe teritoriul celeilalte Părți contractante pierd pasaportul cu care au trecut frontiera sînt datori sa procedeze în conformitate cu regulile statului pe teritoriul căruia se afla.

Articolul 7

Fiecare Partea contractantă va trata pe cetățenii celeilalte Părți contractante aflați temporar pe teritoriul ei cu cea mai mare curtoazie în problemele care se referă la șederea și deplesarea străinilor pe teritoriul sau.

Articolul 8

Părțile contractante se vor consulta, în caz de nevoie, pe cale diplomatică, asupra problemelor care s-ar putea ivi ca urmare a aplicării prezentei Convenții.

Articolul 9

Prezenta Convenție va fi supusă aprobării în conformitate cu legislația fiecărei Părți contractante și va intra în vigoare după cincisprezece zile de la data schimbului de note prin care se confirma aceasta aprobare.

Pe data intrării în vigoare a prezentei Convenții își încetează valabilitatea Convenției privind desființarea vizelor pentru călătoriile în scop oficial și particular, încheiată la București în ziua de șase iulie 1964.

Articolul 10

Prezenta Convenție este încheiată pe timp nelimitat și va rămîne în vigoare încă șase luni din ziua în care ea va fi denunțată de către una din Părțile contractante.
Convenția a fost încheiată la Belgrad în ziua de doua august una mie noua sute șaizeci și șapte, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și în limba sirbo-croată, ambele texte avînd aceeași valabilitate.
────────────