Decizia nr. 42/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Dumitru Sibian în Dosarul nr. 16.056/2001 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal sunt prezenți Maria Rădulescu, Ana Florina Rădulescu, Luminita Rădulescu și Bogdan Rădulescu, lipsind autorul excepției, precum și primarul general al municipiului București, Societatea Comercială "Apolodor" - S.A. din București și Ministerul Finanțelor Publice, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 324C/2002, având în vedere ca obiectul excepției de neconstituționalitate este identic cu cel al cauzei menționate.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Părțile prezente nu se opun conexarii.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 324C/2002 la Dosarul nr. 287C/2002, care este primul înregistrat.

Părțile prezente solicita respingerea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, arătând ca asupra constituționalității textului legal criticat Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, statuand ca dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 30 aprilie 2002 și din 20 iunie 2002, pronunțate în dosarele nr. 16.056/2001 și nr. 6.480/2002, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Dumitru Sibian și Sevastita Sulica.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

contravin prevederilor art. 24 și art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât "reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de apărare pe cale comuna". Potrivit opiniei autorilor excepției, în acest fel "se acordă unei persoane posibilitatea de a formula cerere de evacuare pe cale de ordonanța președințială".

Instanța de judecată apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind nefondata. Astfel cum se precizează în Încheierea din 30 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 16.056/2001, "chiriașul nu poate avea, în același timp, și calitatea de proprietar al imobilului, iar în speta pârâtul - fost chiriaș - a avut aceasta calitate, dar a pierdut-o, întrucât contractul sau de vânzare-cumpărare încheiat cu încălcarea prevederilor

Legii nr. 112/1995

a fost desființat prin hotărâre judecătorească". În opinia instanței, aceasta este explicatia criticii de neconstituționalitate a textului în baza art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece autorul excepției pretinde ocrotirea dreptului sau de proprietate asupra locuinței fără a tine seama de faptul ca acest drept nu-i mai aparține, fiind pierdut în justiție. Instanța considera, tot astfel, ca nici critica privind violarea dreptului la apărare nu este intemeiata.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arata ca textul legal criticat nu contravine prevederilor constituționale. Textul art. 11 alin. (2) din ordonanța de urgență nu numai că nu încalcă dreptul de proprietate, dar permite, în egala măsura, atât proprietarului sa intervină în justiție pentru apărarea dreptului sau, cat și locatarului să își facă apărările corespunzătoare față de cererile proprietarului. Se arata ca prin intermediul art. 11 alin. (2) este sancționată atitudinea chiriașului sau a fostului chiriaș care, prin refuzul nejustificat de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul căruia i s-a restituit imobilul, folosește în mod abuziv locuinta.

De asemenea, Guvernul arata că nu poate fi susținută nici opinia autorului excepției potrivit căreia folosirea procedurii ordonanței președințiale ar încalcă dreptul la apărare, deoarece, în realitate, aceasta face parte din ansamblul procedurii judiciare stabilite prin lege.

Avocatul Poporului arata ca instituirea unei proceduri speciale, derogatorii de la dreptul comun, nu creează privilegii și discriminări între cetățeni, ci pur și simplu, contrar celor susținute de autorul excepției, confirma intenția legiuitorului de a întări dreptul de proprietate privată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , potrivit cărora: "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale."

Criticile de neconstituționalitate vizează încălcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor cuprinse în art. 24 și art. 41 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observa ca textul legal criticat recunoaște proprietarului dreptul de a cere în justiție evacuarea necondiționată, pe calea ordonanței președințiale, a locatarilor, cu plata de daune-interese, dacă aceștia din urma nu răspund sau refuza nejustificat solicitarea ce le este adresată de a încheia un nou contract de închiriere. Întrucât, prin ipoteza, este vorba despre exercitarea de către proprietar a dreptului sau de proprietate asupra locuinței - drept atestat printr-o hotărâre judecătorească definitivă -, dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

reprezintă, neîndoielnic, o formă de protecție a proprietății private, iar nu o violare a acestei proprietăți, astfel cum pretind autorii excepției.

De altfel, examinând dosarele cauzei, Curtea observa ca problema dreptului de proprietate al pârâtului (în speta, chiriaș) asupra locuinței a făcut obiectul unui proces anterior, pe care acesta l-a pierdut. Asa fiind, invocarea art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție ca temei al criticii având ca obiect

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu are nici o concludenta.

Curtea Constituțională a statuat în jurisprudenta sa, de exemplu în Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, și Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, ca reglementarea contractului de închiriere nu privește regimul proprietății.

Pe de altă parte, nici o prevedere constituțională nu se împotrivește completării unor dispoziții de procedura civilă cuprinse în lege cu o noua ipoteza, referitoare la ordonanța președințială.

Fiind vorba despre o ordonanța de urgență a Guvernului, chestiunea de a ști dacă normele de procedura civilă țin de domeniul legii organice nu are importanța. În acest sens Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a statuat ca interdicția reglementării prin ordonanța în domenii rezervate legii organice nu este aplicabilă ordonanței de urgenta a Guvernului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Dumitru Sibian în Dosarul nr. 16.056/2001 și de Sevastita Sulica în Dosarul nr. 6.480/2002 ale Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2003.