Decizia nr. 59/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Nicolau în Dosarul nr. 7.026/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, arătând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 7.026/2001, Tribunalul București, Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Nicolau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate încalcă art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 47 privind dreptul la petiționare, din Constituție, deoarece, "speriati de o eventuala amenda ce ar putea primi ca urmare a cererii lor, mulți cetățeni vor renunța la dreptul de a se adresa cu cereri sau petiții justiției". De asemenea, autorul excepției susține ca textele de lege criticate încalcă și art. 123 și art. 125 alin. (2) din Legea fundamentală.

Instanța de judecată apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, arătând că nu exista contradictii între dispozițiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) din Codul de procedură civilă și prevederile constituționale invocate.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca textele atacate ca neconstituționale nu contravin principiului liberului acces la justiție prevăzut în art. 21 din Constituție. Se arata ca textele atacate nu sunt contrare nici art. 47 din Constituție, care reglementează dreptul la petiționare, deoarece "adresarea unor cereri instanței de judecată, în timpul derulării unui proces, constituie aspecte de procedura reglementate de legea specială, cărora nu le sunt incidente prevederile constituționale ale art. 47". În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 123 din Legea fundamentală, se arata ca textele criticate "răspund rigorii constituționale atâta timp cat judecătorul, independent în exercitarea profesiei, apreciază în funcție de prevederile legale incidente și de situația de fapt asupra existenței relei-credințe".

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arata ca cetățenii beneficiază de drepturile și obligațiile prevăzute în Constituție și în alte legi și ca art. 54 din Constituție prevede obligația exercitării cu buna-credința a drepturilor și a libertăților. De asemenea, se arata ca "textele criticate trebuie privite în contextul reglementării unitare a amenzii judiciare introduse în Codul de procedură civilă prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , în scopul sporirii eficientei măsurilor luate pentru asigurarea ordinii și solemnitatii ședinței de judecată, pentru desfășurarea normală a judecații sau a executării silite, fără amânări pricinuite cu rea intenție sau din culpa."

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca "art. 108^1 alin. 1 lit. a) și b) nu împiedica în nici un fel activitatea de judecată, ci, dimpotriva, ocrotește înfăptuirea justiției". În ceea ce privește susținerile autorului excepției cu privire la buna-credința, se apreciază că nu sunt incalcate prevederile art. 123 din Constituție. Se mai arata ca "susținerea potrivit căreia prin aplicarea amenzii judiciare instanța s-a erijat într-o instanța extraordinară nu poate fi primită, deoarece amenda se stabilește în cadrul procesului civil în desfășurare, iar împotriva încheierii prin care s-a stabilit exista calea de atac de reexaminare".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate are ca obiect dispozițiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului capitol, va sanctiona următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 la 7.000.000 lei:

a) introducerea, cu rea-credința, a unor cereri vadit netemeinice;

b) formularea, cu rea-credința, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;"

Autorul excepției, care, de altfel, a formulat în cursul judecații numeroase cereri de recuzare, considera, în esenta, ca sancționarea introducerii în justiție, cu rea-credința, a unor cereri de recuzare sau de strămutare, ar încalcă principiul liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție.

Critica este nefondata, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce urmează.

Activitatea procesuala a părților trebuie să se desfășoare cu respectarea normelor prevăzute de lege. Stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusiva a legiuitorului, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Legea fundamentală.

Pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime părțile trebuie să acționeze cu buna-credința, iar nu în spirit abuziv, sicanatoriu, vexator pentru magistrați ori pentru instanța. În opinia autorului excepției, nefiind definită prin lege, reaua-credința nici nu poate exista, cu atât mai mult cu cat buna-credința este prezumată, iar "netemeinicia" unei cereri sau petiții nu este de natura sa pagubeasca justiția, de vreme ce acela care introduce cererea o și timbrează. Astfel autorul excepției ajunge sa considere ca abuzul este ingaduit, de vreme ce acela care îl săvârșește plătește pentru aceasta taxa de timbru. Activitatea de judecată devine astfel, în aceasta viziune, o simpla prestare de servicii, comandata de reclamant.

Curtea Constituțională a statuat în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, ca exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăși, o prezumție a relei-credințe. De altfel, exercitarea abuzivă a unui drept se produce numai în situația în care acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.

De asemenea, Curtea retine că nu poate fi primită nici critica autorului excepției, potrivit căreia sancționarea justițiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedura ar împiedica accesul liber la justiție, deoarece, potrivit art. 108^5 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancțiunii se poate face cerere de reexaminare.

Și, în sfârșit, nu poate fi primită nici critica potrivit căreia partea ce folosește în mod abuziv drepturi procesuale răspunde pentru pagubele pricinuite celui prejudiciat și nu ar mai fi cazul sa mai "răspundă încă o dată" printr-o amenda. Or, răspunderea civilă delictuala nu exclude, în principiu, existenta, pentru aceleași fapte, a răspunderii administrative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Nicolau în Dosarul nr. 7.026/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2003.