Decizia nr. 205/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 , modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 36/2000 , excepție ridicată de Societatea Comercială "TOM CRIS 93" - S.R.L. în Dosarul nr. 451/2002 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul autoarei excepției, lipsind partea Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autoarei criticii de neconstituționalitate susține admiterea excepției, depunând în acest sens concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ori ale celor care consacra justa așezare a sarcinilor fiscale, întrucât agentul comercial care a fost autorizat sa presteze o anumită activitate trebuie să își asume riscul desfășurării acelei activități, în condițiile în care taxele pe care le plătește reprezintă contravaloarea unei contraprestatii din partea statului, pe care acesta deja a îndeplinit-o, respectiv i-a eliberat o autorizație pe o durată limitată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 451/2002, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/1998

privind regimul de autorizare a activităților din domeniul jocurilor de noroc, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 36/2000 , excepție ridicată de Societatea Comercială "TOM CRIS 93" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cuprinse în art. 49, precum și principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituție. Autorul excepției considera ca prin obligarea agenților economici organizatori de jocuri de noroc la plata ratelor lunare aferente diferenței dintre taxa de autorizare anuală și ratele deja plătite până la expirarea perioadei pentru care au fost autorizați, după încetarea activității de jocuri de noroc, sub orice formă, se încalcă dreptul persoanei de a alege și a desfășura o anumită activitate comercială sau de a hotărî încetarea acesteia în momentul în care aceasta devine nerentabila.

Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 , modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 36/2000 , reglementează regimul de autorizare a activității din domeniul jocurilor de noroc, unde durata minima este un an fiscal. Faptul ca autorul excepției și-a încetat activitatea înaintea implinirii termenului de un an îi este imputabil, el fiind ținut, în continuare, de obligația ce decurge din licenta de exploatare a jocurilor de noroc. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 49 din Constituție, instanța arata ca acesta este aplicabil doar persoanelor fizice și nicidecum persoanelor juridice, precum în speta de fața.

Guvernul considera că nu poate fi admisă critica formulată, întrucât, potrivit

art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 , taxele de autorizare pentru obținerea licenței de exploatare a jocurilor de noroc sunt anuale, agenții economici organizatori de jocuri de noroc asumându-și, în contul taxelor la care sunt obligați, riscul desfășurării activității pentru care au fost autorizați pe tot parcursul anului. Mai mult, "bugetul statului nu se poate baza, în constituirea și atragerea resurselor sale, pe venituri aleatorii, ci pe venituri stabile". De altfel, obligațiile către bugetul de stat se situeaza în sfera interesului public, astfel încât "unele restrangeri, condiționari și măsuri protectioniste pe care statul le impune, prin lege, nu reprezintă o atingere adusă dreptului sau intereselor private, care se integreaza în cadrul general al interesului public", conform art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, care stipulează ca statul trebuie să asigure "protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară".

Președinții celor două camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/1998

privind regimul de autorizare a activităților din domeniul jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 36/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 391/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2002. Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. 3 alin. 4: "După suspendarea sau după anularea licenței pentru exploatarea jocurilor de noroc, precum și după încetarea activității de jocuri de noroc, sub orice formă, agenții economici organizatori de jocuri de noroc sunt obligați în continuare la plata ratelor lunare aferente diferenței dintre taxa de autorizare anuală și ratele deja plătite, la termenele prevăzute în anexa nr. 1, până la expirarea perioadei pentru care au fost autorizați."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale:

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca

art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 , cu modificările ulterioare, prevede că licenta pentru exploatarea jocurilor de noroc, care are un termen de valabilitate de 12 luni de la data eliberării, se emite cu perceperea unor taxe anuale, ale căror cuantum și termene de plată sunt stabilite de lege. Prin urmare, legiuitorul acorda niște facilități, în sensul că nu impune plata integrală și anticipata a taxei anuale de autorizare, ci stabilește eșalonarea unei părți din aceasta, sub forma unor rate lunare.

În acest sens trebuie avut în vedere ca respectivele taxe constituie o plata în considerarea unei contraprestatii din partea statului, constând în acordarea licenței pentru exploatarea jocurilor de noroc, pe o durată limitată de un an de la data eliberării. Sub acest aspect, acordând licenta, statul și-a îndeplinit obligația și, drept urmare, este îndreptățit sa pretindă și sa primească taxele prevăzute de lege. Împrejurarea ca, din motive care îi sunt imputabile în exclusivitate beneficiarului, licenta a fost suspendată sau anulată ori titularul licenței, din ratiuni proprii, a încetat activitatea de jocuri de noroc nu îi este opozabilă statului și nu poate fi interpretată drept o cauza de exonerare de la obligația de a achită în întregime taxa datorată. Asa fiind, susținerea autorului excepției, în sensul că, în urma suspendării sau anulării licenței ori încetării activității de jocuri de noroc, nu s-ar mai justifica plata în continuare a ratelor restante este lipsită de temei, textul de lege criticat nefiind în contradictie cu art. 53 alin. (2) din Constituție privind justa așezare a sarcinilor fiscale.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate prin raportare la art. 49 din Constituție, Curtea constata ca "dreptul persoanei de a alege și a desfășura o anumită activitate comercială sau de a hotărî încetarea acesteia în momentul în care devine nerentabila", pretins de autorul excepției, nu constituie un drept sau o libertate, în accepțiunea textelor Constituției, ci da expresie unor exigente, pe care legiuitorul este singurul abilitat să le stabilească, în valorificarea dreptului persoanei la libera inițiativă. Astfel, Curtea constata ca obligația agenților economici organizatori de jocuri de noroc, de a plati în continuare ratele lunare aferente diferenței dintre taxa de autorizare anuală și ratele deja plătite, până la expirarea perioadei pentru care au fost autorizați, nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 49, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care exista o restrangere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrangere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

În sfârșit, chiar admițând ca norma constituțională de referința ar fi aplicabilă în materie, domeniul jocurilor de noroc ridica serioase probleme pe planul ordinii și al moralei publice, ceea ce justifica, prin prisma și în deplina concordanta cu aceasta, adoptarea unor măsuri restrictive.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 1, art. 2, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 și

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 , modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 36/2000 , excepție ridicată de Societatea Comercială "TOM CRIS 93" - S.R.L. în Dosarul nr. 451/2002 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2003.