Convenția din 10 mai 1952
pentru unificarea anumitor reguli asupra sechestrului asigurator de nave maritime (Bruxelles, 10 mai 1952)
prezumat în vigoare
--------------
*) Traducere.
Articolul 1
În prezenta convenție, expresiile următoare sunt folosite cu semnificatiile indicate mai jos:
1. creanta maritima înseamnă afirmarea unui drept sau a unei creanțe având una dintre următoarele cauze:
a) daune cauzate de către o nava fie prin abordaj, fie în alt mod;
b) pierderi de vieți omenești sau daune corporale cauzate de către o nava sau provenind din exploatarea unei nave;
c) asistența și salvare;
d) contracte referitoare la folosință sau locațiunea unei nave prin charter-party sau altfel;
e) contracte referitoare la transportul de mărfuri de către o nava în baza unui charter-party, conosament sau altfel;
f) pierderi sau pagube aduse mărfurilor și bagajelor transportate de către o nava;
g) avarie comuna;
h) împrumut maritim;
i) remorcaj;
j) pilotaj;
k) furnizarea, în orice loc, de produse sau de materiale făcute unei nave în scopul exploatării sau întreținerii sale;
l) construcție, reparații, echipamentul unei nave sau taxele de doc;
m) salariile comandantilor, ofițerilor sau membrilor echipajului;
n) banii cheltuiti de comandant și cei plătiți de către incarcatori, navlositori sau agenți în contul navei sau al proprietarului ei;
o) proprietatea contestată a unei nave;
p) proprietatea contestată a unei nave sau posesia sa ori exploatarea sa, sau drepturile la rezultatele exploatării unei nave în coproprietate;
q) orice ipoteca maritima și orice garanție;
2. sechestru înseamnă imobilizarea unei nave cu autorizarea autorității judiciare competente pentru garantarea unei creanțe maritime dar nu se înțelege sechestrarea unei nave pentru executarea unui titlu;
3. persoana înseamnă orice persoană fizica sau juridică, asociere de persoane sau de capitaluri, precum și statele, administrațiile și instituțiile publice;
4. reclamant înseamnă o persoană care invoca, în profitul sau, existenta unei creanțe maritime.
Articolul 2
O nava purtind pavilionul unui stat contractant nu va putea fi sechestrata în jurisdicția unui stat contractant decît pe baza unei creanțe maritime, dar nici una dintre dispozițiile prezentei convenții nu va putea fi considerată ca o extindere sau o restringere a drepturilor și competentelor pe care statele, autoritățile judiciare sau autoritățile portuare le dețin în baza legii lor interne sau a reglementărilor lor, de a sechestra, a retine sau de a opri în alt mod o nava de a ieși în larg în jurisdicția lor.
Articolul 3
Fără a aduce atingere dispozițiilor paragrafului 2 și art. 10, orice reclamant poate sechestra fie nava la care se referă creanta, fie oricare alta nava aparținând celui care era, în momentul nașterii creanței maritime, proprietarul navei la care aceasta creanta se referă, chiar atunci când nava sechestrata este gata pentru a naviga, dar nici o nava nu va putea fi sechestrata pentru o creanta prevăzută la lit. o), p) sau q) ale art. 1, cu excepția cazului când reclamația este în legătură cu nava însăși.
Navele vor fi considerate ca având același proprietar când toate părțile de proprietate vor aparține unei aceleiași sau unor acelorași persoane.
O nava nu poate fi sechestrata și cauțiunea sau garanția nu va fi data mai mult de o dată în jurisdicția unuia sau mai multor state contractante pentru aceeași creanta și pentru același reclamant; și dacă o nava este sechestrata în una dintre aceste jurisdicții și o cauțiune sau o garanție a fost data, fie pentru a obține ridicarea sechestrului, fie pentru a-l evita, orice sechestru ulterior al acestei nave sau al oricărei alte nave aparținând aceluiași proprietar, cerut de către reclamant și pentru aceeași creanta maritima, va fi ridicat și nava va fi eliberata de către tribunal sau de către orice alta jurisdicție competența a numitului stat, afară de cazul în care reclamantul va dovedi, convingând tribunalul sau orice alta autoritate judiciară competența, ca garanția sau cauțiunea a fost eliberata în mod definitiv înainte ca sechestrul ulterior sa fi fost aplicat sau ca exista o alta ratiune valabilă pentru a fi menținut.
În cazul navlosirii unei nave cu predarea gestiunii nautice, când navlositorul răspunde singur de o creanta maritima în legătură cu aceasta nava, reclamantul poate să sechestreze aceasta nava sau oricare alta aparținând navlositorului, cu respectarea dispozițiilor prezentei convenții, dar nici o alta nava aparținând proprietarului nu poate fi sechestrata în legătură cu aceasta creanta maritima.
Alineatul precedent se aplică, de asemenea, tuturor cazurilor în care o persoană, alta decît proprietarul, este obligată printr-o creanta maritima.
Articolul 4
O nava nu poate fi sechestrata decît cu autorizația unui tribunal sau a oricărei alte autorități judiciare competente a statului contractant în care sechestrul este aplicat.
Articolul 5
Tribunalul sau oricare alta autoritate judiciară competența, în jurisdicția căreia nava a fost sechestrata, va acorda ridicarea sechestrului în cazul în care o cauțiune sau o alta garanție suficienta va fi fost furnizată, afară de cazul în care sechestrul este aplicat în considerarea creanțelor maritime enumerate la art. 1 de mai sus, la lit. o) și p); în acest caz, instanța poate permite exploatarea navei de către posesor, când acesta va prezenta garanții suficiente, sau sa regleze gestiunea navei pe timpul duratei sechestrului.
În lipsa acordului între părți cu privire la mărimea cauțiunii sau a garanției, tribunalul sau autoritatea judiciară competența va fixa natura și cuantumul.
Cererea de ridicare a sechestrului pe baza unei astfel de garanții nu va putea fi interpretată nici ca o recunoaștere a responsabilității, nici ca o renunțare la beneficiul limitării legale a responsabilității proprietarului navei.
Articolul 6
Orice contestații referitoare la răspunderea reclamantului pentru daune cauzate ca urmare a sechestrului navei sau pentru cheltuieli de cauțiune sau de garanție prezentate în vederea ridicării sau împiedicării sechestrului vor fi soluționate pe baza legii statului contractant în jurisdicția căruia sechestrul a fost aplicat sau solicitat.
Regulile de procedura referitoare la sechestrul unei nave, la obținerea autorizației prevăzute la art. 4 și la oricare alte incidente de procedura pe care sechestrul le poate ridica sunt guvernate de legea statului contractant în care sechestrul a fost aplicat sau solicitat.
Articolul 7
Tribunalele statului în care sechestrarea a fost operata vor fi competente pentru a statua asupra fondului procesului,
fie ca aceste tribunale sunt competente pe baza legii interne a statului în care sechestrul este aplicat,
fie în cazurile următoare, anume definite:
a) dacă reclamantul are reședința sa obișnuită sau sediul sau principal în statul unde sechestrul a fost aplicat;
b) dacă creanta maritima este ea însăși născută în statul contractant de care depinde locul sechestrării;
c) dacă creanta maritima s-a născut în cursul unui voiaj în timpul căruia sechestrarea a fost facuta;
d) dacă creanta provine dintr-un abordaj sau în circumstanțele prevăzute în art. 13 al Convenției internaționale pentru unificarea unor reguli în materie de abordaj, semnată la Bruxelles la 23 septembrie 1910;
e) dacă creanta este născută dintr-o asistența sau dintr-o salvare;
f) dacă creanta este garantată prin ipoteca maritima sau o garanție asupra navei sechestrate.
Dacă tribunalul în jurisdicția căruia nava a fost sechestrata nu are competența pentru a statua asupra fondului, cauțiunea sau garanția cerută în conformitate cu art. 5 pentru obținerea ridicării sechestrului va trebui sa garanteze executarea oricăror condamnări care vor fi ulterior pronunțate de către tribunalul competent pentru a statua asupra fondului și tribunalul sau orice alta autoritate judiciară a locului sechestrării va stabili un termen în care reclamantul va trebui sa introducă o acțiune în fața tribunalului competent.
Dacă înțelegerile părților cuprind fie o clauza atributiva de competența unei alte jurisdicții, fie o clauza arbitrală, tribunalul va putea sa stabilească un termen în care reclamantul va trebui sa intenteze acțiunea sa asupra fondului.
În cazurile prevăzute la cele doua alineate precedente, dacă acțiunea nu se introduce în termenul acordat, pârâtul va putea sa ceara ridicarea sechestrului sau eliberarea cauțiunii depuse.
Acest articol nu se va aplica cazurilor prevăzute în dispozițiile Convenției revizuite asupra navigației pe Rhin din 17 octombrie 1868.
Articolul 8
Dispozițiile prezentei convenții sunt aplicabile în orice stat contractant oricărei nave care poarta pavilionul unui stat contractant.
O nava care poarta pavilionul unui stat necontractant poate să fie sechestrata în unul dintre statele contractante, în baza uneia dintre creanțele enumerate la art. 1, sau pentru orice alta creanta care permite sechestrarea după legea acestui stat.
Cu toate acestea, fiecare stat contractant poate să refuze în totul sau în parte avantajele prezentei convenții oricărui stat necontractant și oricărei persoane care, în ziua sechestrării, nu are reședința obișnuită sau sediul sau principal într-un stat contractant.
Nici o dispoziție a prezentei convenții nu va modifica sau nu va afecta legea interna a statelor contractante în ce privește sechestrarea unei nave în jurisdicția statului al cărui pavilion îl poarta de către o persoană care are reședința sa obișnuită sau sediul sau principal în acest stat.
Orice terț, altul decît reclamantul inițial, care invoca o creanta maritima prin efectul unei subrogatii, a unei cesiuni sau în alt mod, va fi considerat, pentru aplicarea prezentei convenții, ca are aceeași reședința obișnuită sau același sediu principal ca și creditorul inițial.
Articolul 9
Nici o prevedere a acestei convenții nu trebuie să fie considerată ca ar crea un drept la o acțiune care, în afară stipulațiilor acestei convenții, nu ar exista după legea aplicabilă de către tribunalul sesizat cu litigiul.
Prezenta convenție nu conferă reclamanților nici un drept de urmărire, altul decît cel acordat prin aceasta ultima lege sau prin Convenția internationala asupra privilegiilor și ipotecilor maritime, dacă aceasta este aplicabilă.
Articolul 10
Inaltele părți contractante pot, în momentul semnării, depunerii ratificărilor sau cu prilejul aderării lor la convenție, să-și rezerve:
a) dreptul de a nu aplica dispozițiile prezentei convenții la sechestrarea unei nave practicată în considerarea uneia dintre creanțele maritime prevăzute la lit. o) și p) ale art. 1 și de a aplica acestui sechestru legea lor naționala;
b) dreptul de a nu aplica dispozițiile primului paragraf al art. 3 sechestrului practicat pe teritoriul lor pentru creanțele prevăzute la lit. q) al art. 1.
Articolul 11
Inaltele părți contractante se angajează de a supune arbitrajului orice diferend între state, care pot să rezulte din interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, fără prejudicierea, totodată, a obligațiilor inaltelor părți contractante care au convenit sa supună diferendele lor Curții Internaționale de Justiție.
Articolul 12
Prezenta convenție este deschisă semnării de către statele reprezentante la cea de-a noua Conferința diplomatică de drept maritim. Procesul-verbal de semnare va fi întocmit prin grija Ministerului Afacerilor Externe al Belgiei.
Articolul 13
Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei, care va notifica depunerile tuturor statelor semnatare și celor care au aderat.
Articolul 14
a) Prezenta convenție va intra în vigoare între primele doua state care o vor ratifica, după 6 luni de la data depunerii celui de-al doilea instrument de ratificare.
b) Pentru fiecare stat semnatar care ratifica convenția după cea de-a doua depunere, aceasta va intra în vigoare după 6 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare.
Articolul 15
Oricare stat nereprezentat la cea de-a noua Conferința diplomatică de drept maritim va putea sa adere la prezenta convenție.
Aderarile vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al Belgiei, care va informa despre aceasta, pe cale diplomatică, toate statele semnatare și pe cele care au aderat.
Convenția va intra în vigoare, pentru statul care a aderat, după 6 luni de la data primirii acestei notificări, dar nu mai înainte de data intrării sale în vigoare astfel cum este stabilită la art. 14 paragraful a).
Articolul 16
Oricare înaltă parte contractantă va putea, la expirarea unei perioade de 3 ani ce va urma intrării în vigoare pentru ea a prezentei convenții, să solicite convocarea unei conferințe însărcinate sa decidă asupra tuturor propunerilor vizind revizuirea convenției.
Oricare înaltă parte contractantă care va dori sa utilizeze aceasta posibilitate va informa Guvernul belgian, care își asuma sarcina sa convoace acesta conferința în termen de 6 luni.
Articolul 17
Fiecare dintre inaltele părți contractante va avea dreptul sa denunțe prezenta convenție, în ceea ce o privește, în orice moment după intrarea sa în vigoare. Totodată, aceasta denunțare nu va avea efect decît după un an de la data primirii notificării de denunțare de către Guvernul belgian, care va informa despre aceasta celelalte părți contractante, pe cale diplomatică.
Articolul 18
a) Oricare înaltă parte contractantă poate, în momentul ratificării, aderării sau în orice moment ulterior, sa notifice în scris Guvernului belgian ca prezenta convenție se aplică teritoriilor sau anumitor teritorii pentru care asigura relațiile internaționale. Convenția va fi aplicabilă respectivelor teritorii după 6 luni de la data primirii acestei notificări de către Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei, însă nu înainte de data intrării în vigoare a prezentei convenții cît privește aceasta înaltă parte contractantă.
b) Oricare înaltă parte contractantă, care a efectuat o declarație conform paragrafului a) al acestui articol, va putea, în orice moment, sa informeze Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei ca teritoriului respectiv încetează sa i se aplice convenția. Aceasta denunțare va produce efect după termenul de un an prevăzut la art. 17.
c) Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei va comunică, pe cale diplomatică, tuturor statelor semnatare și celor care au aderat orice notificare primită în baza prezentului articol.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.