Legea nr. 355/2003

În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc astfel:

a) Convenția de la Montreal - Convenția pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internațional, adoptată la Montreal la 28 mai 1999, ratificată de România prin

Ordonanța Guvernului nr. 107/2000 , aprobată prin

Legea nr. 14/2001 ;

b) persoana care are dreptul la despăgubire - orice persoană care, în conformitate cu prevederile Convenției de la Montreal, poate solicita o despăgubire, precum și orice terta persoana căreia i s-a produs o dăuna la sol cauzată de o aeronava sau de un corp care a căzut dintr-o aeronava, inclusiv persoanele care au dreptul sa emita pretenții de despăgubire în numele respectivei terțe persoane, în conformitate cu legile aplicabile;

c) transportator aerian - persoana juridică autorizata și/sau licentiata, după caz, pentru efectuarea de operațiuni de transport aerian public de pasageri, mărfuri și posta;

d) operator al aeronavei - persoana fizica sau juridică, română ori străină, care efectuează operațiuni de lucru aerian sau aviatie generală;

e) operațiuni de transport aerian public, lucru aerian și aviatie generală - operațiunile aeriene civile definite conform

Ordonanței Guvernului nr. 29/1997

privind Codul aerian, republicată;

f) pasager - persoana care călătorește cu o aeronava în baza unui document valabil de transport aerian individual sau colectiv, dobândit contra plata sau gratuit;

g) D.S.T - drepturile speciale de tragere reprezintă echivalentul monedei naționale asa cum este calculat și definit de Convenția de la Montreal;

h) bagaj - desemnează atât bagajul înregistrat, cat și cel neinregistrat, în sensul art. 17 paragraful 4 din Convenția de la Montreal.

Termenii referitori la răspunderea transportatorilor aerieni față de mărfuri, pasageri și bagajele acestora, utilizați în prezenta lege și care nu sunt definiți la alin. (1), vor avea înțelesul prevăzut în Convenția de la Montreal.

Răspunderea unui transportator aerian român, indiferent dacă efectuează zboruri pe rute interne sau internaționale, precum și a unui transportator aerian străin care efectuează zboruri pe rute având originea și destinația pe teritoriul României, pentru daunele produse mărfurilor, pasagerilor și bagajelor acestora, este stabilită conform prevederilor Convenției de la Montreal.

Transportatorii aerieni români și străini prevăzuți la alin. (1) sunt obligați sa încheie contracte de asigurare la niveluri care să acopere valoarea integrală a sumelor pe care sunt îndreptățite să le primească cu titlu de despăgubire, conform prevederilor prezentei legi, toate persoanele care au dreptul la despăgubiri.

Pentru dăuna rezultată ca urmare a decesului sau a vatamarii corporale a unui pasager, în condițiile în care accidentul care a cauzat producerea unei astfel de daune s-a produs la bordul aeronavei sau în timpul oricăreia dintre operațiunile de îmbarcare sau de debarcare, limita minima a sumei asigurate prin contractele prevăzute la alin. (2) va fi de cel puțin 100.000 D.S.T. pentru fiecare pasager.

În termen de cel mult 15 zile de la identificarea persoanelor care au dreptul la despăgubiri în cazul decesului sau al vatamarii corporale a unui pasager, transportatorul aerian român este obligat să efectueze plati anticipate pentru acoperirea unor necesitați economice imediate ale respectivelor persoane, proporțional cu cuantumul daunei provocate.

Fără a contraveni prevederilor alin. (1), în caz de deces al pasagerului, plata anticipata va fi de cel puțin 16.000 D.S.T.

Efectuarea unei plati anticipate nu constituie recunoașterea răspunderii transportatorului aerian și va putea fi dedusă din orice suma plătită ulterior cu titlu de despăgubire. Suma plătită anticipat nu va fi însă returnabila, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 20 din Convenția de la Montreal sau a cazului în care transportatorul aerian dovedește ulterior ca persoana căreia i s-a făcut plata anticipata nu are dreptul la despăgubiri.

Orice transportator aerian român sau străin este obligat să asigure o prezentare a celor mai importante prevederi care reglementează răspunderea față de pasageri și de bagajele acestora, incluzând și termenele pentru înregistrarea unei solicitări de despăgubire și posibilitatea efectuării unei declarații speciale pentru bagaje la orice punct de eliberare a documentelor de transport, inclusiv în cazul solicitărilor prin telefon sau Internet.

Pentru a se conformă cerințelor de informare prevăzute la alin. (1), transportatorii aerieni cărora li se aplică prevederile art. 3 vor furniza pasagerilor informațiile conținute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Limitele de răspundere aduse la cunoștința pasagerilor vor fi cele stabilite prin prezenta lege, cu excepția cazului în care transportatorul aerian aplica, din proprie inițiativă, limite mai mari.

Informațiile furnizate pasagerilor, conform prevederilor alin. (1) și (2), nu vor putea fi considerate temei pentru solicitarea de despăgubiri și nici pentru interpretarea prevederilor prezentei legi sau ale Convenției de la Montreal.

În plus față de cerințele de informare prevăzute la alin. (1) și (2), pasagerilor cărora li se eliberează documente de transport aerian pe teritoriul României li se vor pune la dispoziție, prin grija transportatorilor aerieni care prestează serviciile de transport respective, următoarele informații în scris:

a) limita răspunderii transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a pasagerilor, aplicabilă în cazul zborului respectiv, dacă o asemenea limita exista;

b) limita răspunderii transportatorului, aplicabilă zborului respectiv, cu privire la distrugerea, pierderea sau deteriorarea bagajelor și avertizarea ca bagajele cu o valoare mai mare decât aceasta limita trebuie aduse la cunoștința transportatorului la ghiseul de verificare a documentelor de transport și eliberare a tichetelor de îmbarcare (check-în) sau asigurate în întregime de pasager înainte de efectuarea călătoriei;

c) limita răspunderii transportatorului pentru daune datorate intarzierilor, aplicabilă în cazul zborului respectiv.

Răspunderea unui transportator aerian român sau străin care efectuează un zbor în spațiul aerian național, cu sau fără aterizare pe teritoriul României, precum și a unui operator al unei aeronave civile care efectuează un zbor specific operațiunilor de aviatie generală sau de lucru aerian în spațiul aerian național pentru daune produse terților la sol pe teritoriul României, cauzate de aeronava utilizata sau de către un corp care cade din aeronava, nu poate face obiectul nici unei limitări financiare.

În cazul în care transportatorul sau operatorul aeronavei dovedește ca dăuna a fost provocată sau favorizata de neglijența sau de alta acțiune gresita ori omisiune a persoanei care solicită despăgubirea, acesta este exonerat de răspundere în tot sau în parte, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Transportatorii aerieni și operatorii aeronavelor prevăzuți la art. 9 au obligația de a încheia contracte de asigurare pentru aeronavele utilizate în zborurile efectuate în spațiul aerian național pentru daune produse terților la sol.

Limitele minime ale sumelor asigurate prin contractele prevăzute la alin. (1) pentru daunele produse terților la sol de către aeronavele utilizate de transportatorii aerieni sunt următoarele:

a) pentru aeronave cu masa maxima la decolare mai mica sau egala cu 2.000 kg - 1.500.000 D.S.T.;

b) pentru aeronave cu masa maxima la decolare mai mare de 2.000 kg, dar mai mica sau egala cu 6.000 kg - 4.500.000 D.S.T.;

c) pentru aeronave cu masa maxima la decolare mai mare de 6.000 kg, dar mai mica sau egala cu 25.000 kg - 12.000.000 D.S.T.;

d) pentru aeronave cu masa maxima la decolare mai mare de 25.000 kg, dar mai mica sau egala cu 100.000 kg - 50.000.000 D.S.T.;

e) pentru aeronave cu masa maxima la decolare mai mare de 100.000 kg - 90.000.000 D.S.T.

Limitele minime ale sumelor asigurate pentru daunele produse terților la sol de către aeronavele care efectuează zboruri specifice operațiunilor de aviatie generală sau de lucru aerian în spațiul aerian național se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul aeronavelor nemotorizate.

Prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga

Legea nr. 9/1935

privind ratificarea Convenției pentru unificarea anumitor reguli privitoare la sechestrul asigurator al aeronavelor și Convenției pentru unificarea anumitor reguli cu privire la daunele cauzate de către aeronave terților pe pământ, semnate la 29 mai 1933 la Roma, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 45 din 22 februarie 1935, doar în ceea ce privește Convenția pentru unificarea anumitor reguli cu privire la daunele cauzate de către aeronave terților pe pământ.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 26 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.