Decizia nr. 58/1995

Antonie Iorgovan - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Gabriela Radu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:

Judecătoria Alba Iulia, prin Încheierea din 17 februarie 1995, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a interpretării prevederilor art. 16 alin. 1, art. 42 și art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocată de către reclamantul Denghel Ioan, în cadrul plingerii pe care a formulat-o împotriva unei decizii a Comisiei județene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

După cum reiese din Dosarul instanței nr. C 11.921/1994 (filele 1-2 și 14-15), petentul a fost inclus inițial pe lista celor care aveau dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, dar, ulterior, Comisia judeteana Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Decizia nr. 793 din 1 martie 1994, admițând contestația Comisiei locale Calnic, a dispus radierea petentului din lista respectiva, unde fusese înscris pentru suprafața de 6,21 ha. În felul acesta, Comisia judeteana Alba își revoca o decizie anterioară, anume Decizia nr. 2.776/1992.

La dosarul în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate (filele 16-17) exista, în copie, Decizia civilă nr. 7.764/1993 a Judecătoriei Alba, prin care, în situații similare, instanța a desființat ultima decizie a Comisiei județene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, dispunind menținerea deciziei inițiale. În motivarea Deciziei sale nr. 793/1994, Comisia judeteana Alba a reținut ca persoanele la care se referă, între care și reclamantul Denghel Ioan, nu întrunesc prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, "întrucît nu au domiciliul în țara, plecind definitiv în Germania".

Formulând plîngerea împotriva Deciziei nr. 793 din 24 aprilie 1994 a Comisiei județene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reclamantul Denghel Ioan a susținut ca la data când s-a stabilit dreptul de proprietate avea domiciliul în țara, iar, ulterior, în 1992, a plecat la rude în Germania, unde are statut de străin, utilizînd pasaportul eliberat de autoritățile române (filele 1-2). Distinct, printr-un amplu memoriu (filele 26-27), reclamantul invoca și excepția de neconstituționalitate "cu privire la modul de interpretare de către pirita Prefectura Județului Alba a dispozițiilor stipulate în art. 16 alin. 1 art. 42 și art. 47 din Legea nr. 18/1991".

Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale, apreciază ca art. 16 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 protejeaza interesele cetățenilor români aparținând minorității germane, "cu condiția ca aceștia să aibă cetățenia română și domiciliul în România", or prin Adresa nr. 288.030 din 17 ianuarie 1995, eliberata de Ministerul de Interne, Biroul pașapoarte, rezultă ca petentul a plecat definitiv în Germania la data de 2 noiembrie 1992. În consecința, se retine ca "prin articolul mai sus menționat nu se încalcă prevederile art. 480 din Codul civil și nici ale art. 41 alin. (2) teza a 2-a din Constituție, prin aceste reglementări ocrotindu-se proprietatea privată, indiferent de titular, mentionindu-se expres ca cetățenii străini și apatrizi nu pot dobîndi dreptul de proprietate asupra terenurilor".

În baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul, în esenta, considera ca atât art. 16 alin. 1, cît și art. 42 ori art. 47 din Legea nr. 18/1991 "nu contravin dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție", apreciind, în final, "ca excepția de neconstituționalitate nu poate fi primită".

Camera Deputaților și Senatul nu și-au exprimat punctele de vedere.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile art. 16 alin. 1, ale art. 42 și 47 din Legea nr. 18/1991, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanța, reclamantul Denghel Ioan a invocat excepția de neconstituționalitate a interpretării art. 16 alin. 1, art. 42 și art. 47 din Legea nr. 18/1991, de către Comisia judeteana Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, susținând, în esenta, ca decizia Comisiei județene Alba, prin care s-a dispus radierea dreptului sau de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 6,21 ha, încalcă dreptul de proprietate, asa cum este reglementat prin dispozițiile art. 41 din Constituție. Precizarea din acțiune, în sensul că excepția privește constituționalitatea interpretării textelor de lege sus-menționate, este menținută constant și fără echivoc și prin Încheierea instanței din data de 17 februarie 1995. Prin aceasta încheiere, instanța însă, deși retine ca excepția privește interpretarea acestor articole, se referă, în partea privind sesizarea Curții Constituționale, la însăși neconstituționalitatea prevederilor respective. Fața de aceasta inadvertenta, se constată că instanța nu poate modifica o excepție de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocată de partea care a ridicat-o, ci numai să-și exprime opinia asupra excepției, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cu atât mai mult cu cît are posibilitatea ca, din oficiu, sa sesizeze Curtea Constituțională asupra legitimitatii constituționale a unor prevederi. De aceea conținutul excepției privește interpretarea data textelor de lege la care se referă și nu la constituționalitatea lor ca atare.

Fața de aceasta situație, Curtea Constituțională constata ca, întrucît excepția privește nu legitimitatea constituțională a textelor de lege atacate, ci constituționalitatea interpretării date acestora, soluționarea problemei respective este de competența instanțelor judecătorești. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 51 din 5 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, și prin Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, retinind ca instanța de judecată este cea care asigura interpretarea legii, iar Curtea Constituțională nu se poate substitui instanței competente și nici nu poate cenzura constituționalitatea interpretării date de către instanța. Cu atât mai mult, Curtea nu ar putea cenzura interpretarea data de părțile în proces.

Deoarece în speta de pe rolul Judecătoriei Alba Iulia este atacată o decizie a Comisiei județene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, invocindu-se neconstituționalitatea interpretării și, implicit, aplicării contrare Constituției a unor dispoziții din Legea nr. 18/1991, instanța competența urmează a se pronunța și asupra acestor aspecte. De altfel, în alineatul final al art. 11 din Legea nr. 18/1991 se precizează: "În baza hotărârii judecătorești, comisia judeteana care a emis titlul îl va modifica, înlocui sau desfiinta, după caz". Desigur ca, dacă reclamantul contesta constituționalitatea interpretării date de instanța de judecată unui text de lege, poate să exercite căile de atac prevăzute în acest scop.

Curtea constata, totodată, că nu a intervenit nici un element nou care să o determine să se îndepărteze de la practica sa anterioară.

Fața de cele arătate și ținând seama de prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (3), art. 13 alin. (1) lit. A c) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate vizind interpretarea art. 16 alin. 1, art. 42 și art. 47 din Legea nr. 18/1991, invocată de reclamantul Denghel Ioan, domiciliat în comuna Calnic nr. 26, județul Alba, în Dosarul nr. C 11.921/1994 al Judecătoriei Alba Iulia.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 31 mai 1995.