Acordul din 26 ianuarie 2003

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord, următorii termeni vor avea semnificatiile de mai jos:

1. investiție se referă la orice fel de drept de proprietate sau activ investit de către investitorii unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, în conformitate cu legile și reglementările naționale legale ale acesteia din urma (denumita în continuare partea contractantă gazda), incluzând în special, dar nu exclusiv, următoarele:

a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și drepturi reale, cum ar fi: ipoteci, drepturi de retenție și gajuri;

b) acțiuni sau orice fel de participare la societăți comerciale;

c) drepturi de creanta sau alte drepturi privind prestații relative la o investiție, care au o valoare economică;

d) drepturi de proprietate intelectuală, cum sunt: brevete, modele utilitare, desene sau modele industriale, mărci și nume comerciale, precum și know-how și fond comercial;

e) drepturi acordate de legislația naționala a părții contractante gazda a investiției, inclusiv drepturi privind prospectarea, extractia sau exploatarea resurselor naturale.

Nici o modificare aprobată a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiție;

2. investitori ai unei părți contractante se referă, în legătură cu fiecare parte contractantă, la următoarele persoane care investesc pe teritoriul celeilalte părți contractante, în limitele prezentului acord:

a) persoane fizice ale statului fiecărei părți contractante care sunt considerate a fi cetățenii săi.

Termenul cetățeni înseamnă:

- în ceea ce privește România, asa cum este definit în legile și în reglementările sale legale;

- în ceea ce privește Republica Islamica Iran, asa cum este definit în legile și în reglementările sale legale;

b) persoane juridice ale oricărei părți contractante, care sunt constituite în conformitate cu legile naționale ale acelei părți contractante, iar sediul sau activitățile lor economice efective sunt situate pe teritoriul acelei părți contractante;

3. venituri înseamnă sumele produse de o investiție și includ în special, dar nu exclusiv, profituri, dividende, dobânzi, câștiguri de capital, redevențe și onorarii;

4. teritoriu al unei părți contractante:

- în cazul României înseamnă teritoriul României, inclusiv marea teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și marii teritoriale, asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contigua, platoul continental și zona economică exclusiva asupra cărora România își exercită jurisdicția, respectiv drepturile suverane în concordanta cu propria sa legislație și cu dreptul internațional;

- în cazul Republicii Islamice Iran se referă la suprafețele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția Republicii Islamice Iran, după cum este cazul, și include zonele sale maritime corespunzătoare.

Articolul 2

Promovarea și admiterea investițiilor

1. Fiecare parte contractantă va promova și va admite investițiile investitorilor celeilalte părți contractante de pe teritoriul sau, în conformitate cu legile și reglementările naționale legale.

2. Dacă s-a admis o investiție, fiecare parte contractantă va acorda, în conformitate cu legile și reglementările naționale legale, autorizațiile necesare pentru realizarea investiției respective, inclusiv autorizațiile pentru angajarea de personal de conducere și tehnic.

Articolul 3

Protejarea investițiilor

1. Investițiile investitorilor oricărei părți contractante, efectuate pe teritoriul celeilalte părți contractante, vor primi de la partea contractantă gazda protecție legală deplina și un tratament just nu mai puțin favorabil decât cel acordat investitorilor săi sau investitorilor oricărui stat terț, care se afla într-o situație comparabila. Nici o parte contractantă nu va afecta prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii managementul, întreținerea, folosință, posesia, extinderea, vânzarea sau lichidarea investițiilor investitorilor celeilalte părți contractante.

2. Dacă o parte contractantă a acordat sau va acorda în viitor drepturi ori avantaje speciale investitorilor unui stat terț în virtutea unui acord existent sau viitor care instituie o zona de comerț liber, o uniune vamală, o piața comuna ori o alta organizație regionala similară și/sau în virtutea unei convenții de evitare a dublei impuneri, ea nu va fi obligată sa acorde astfel de drepturi sau avantaje investitorilor celeilalte părți contractante.

Articolul 4

Prevederi mai favorabile

1. Fără a tine seama de condițiile stabilite în prezentul acord, prevederile mai favorabile, care au fost sau pot fi convenite de oricare dintre părțile contractante cu un investitor al celeilalte părți contractante, sunt aplicabile.

2. Dacă legislația naționala a oricărei părți contractante indreptateste investițiile investitorilor celeilalte părți contractante la un tratament mai favorabil decât cel prevăzut de prezentul acord, respectiva legislație, în măsura în care este mai favorabilă, va prevala asupra acestui acord.

Articolul 5

Expropriere și pierderi

1. Investițiile investitorilor oricărei părți contractante nu vor fi naționalizate, confiscate, expropriate sau supuse unor măsuri similare de către cealaltă parte contractantă decât dacă măsurile respective sunt luate în interes public, în conformitate cu procedura legală, pe baza nediscriminatorie și cu plata unei despăgubiri prompte și efective.

2. Cuantumul despăgubirii va fi echivalent cu valoarea de piața a investiției imediat înainte ca acțiunea de naționalizare, confiscare sau expropriere să fie luată sau sa devină cunoscută.

3. Investitorilor oricărei părți contractante, ale căror investiții suferă pierderi datorate oricărui conflict armat, revoluției, stării de urgenta sau altor evenimente similare de pe teritoriul celeilalte părți contractante, li se va acorda de către cealaltă parte contractantă un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor investitori sau investitorilor oricărui stat terț, în ceea ce privește restituirea, compensarea sau orice alt tratament.

Articolul 6

Repatriere și transfer

1. Fiecare parte contractantă va garanta investitorilor celeilalte părți contractante, în conformitate cu legile și reglementările naționale legale, transferul liber și fără întârziere al plăților legate de investițiile la care se face referire în prezentul acord, în special al:

a) veniturilor, în conformitate cu art. 1 pct. 3;

b) sumelor provenind din vânzarea și/sau lichidarea totală sau parțială a unei investiții;

c) redevențelor și onorariilor legate de acordurile de transfer de tehnologie;

d) sumelor plătite conform art. 5;

e) ratelor împrumuturilor legate de o investiție, cu condiția ca acestea să fie plătite din activitățile investiției respective;

f) salariilor lunare și remunerațiilor primite de către angajații unui investitor al unei părți contractante care a obținut pe teritoriul părții contractante gazda autorizațiile de muncă corespunzătoare în legătură cu acea investiție;

g) plăților rezultate dintr-o hotărâre a autorității la care se face referire în art. 10.

2. Transferurile menționate mai sus vor fi efectuate într-o valuta convertibilă și la cursul de schimb uzual, în conformitate cu reglementările valutare naționale existente la data transferului.

3. Investitorul și partea contractantă gazda pot conveni și în alt mod asupra mecanismului de repatriere sau transferurilor la care se face referire în acest articol.

Articolul 7

Subrogare

Dacă o parte contractantă sau agenția desemnată de ea, în cadrul unui sistem legal, subroga un investitor ca urmare a unei plati făcute în baza unei asigurări sau a unui acord de garantare împotriva riscurilor necomerciale:

a) o astfel de subrogare va fi recunoscută de către cealaltă parte contractantă;

b) subrogatul nu va fi îndreptățit sa exercite orice alte drepturi decât drepturile pe care investitorul ar fi fost îndreptățit să le exercite;

c) diferendele dintre subrogat și partea contractantă gazda vor fi reglementate în conformitate cu prevederile art. 10.

Articolul 8

Respectarea angajamentelor

Fiecare parte contractantă va garanta respectarea angajamentelor asumate prin prezentul acord în legătură cu investițiile investitorilor celeilalte părți contractante.

Articolul 9

Aplicabilitatea acordului

Prezentul acord se va aplica investițiilor aprobate de către autoritățile competente ale părții contractante gazda, efectuate fie anterior, fie după intrarea sa în vigoare.

Autoritatea competența în Republica Islamica Iran este Organizația pentru Investiții, Asistența Economică și Tehnica din Iran (O.I.E.T.A.I.) sau orice alta organizație care îi va succede.

Totuși, prezentul acord nu se va aplica în cazul diferendelor care au apărut înainte de intrarea sa în vigoare.

Articolul 10

Soluționarea diferendelor dintre o parte contractantă și investitori ai celeilalte părți contractante

1. În cazul apariției unui diferend între partea contractantă gazda și investitorii celeilalte părți contractante cu privire la o investiție, partea contractantă gazda și investitorii vor incerca, în primul rând, să soluționeze diferendul pe cale amiabila, prin negocieri și consultări.

2. În cazul în care diferendul respectiv nu poate fi soluționat potrivit prevederilor alin. 1, în termen de 6 luni de la data cererii scrise de soluționare, investitorul în cauza poate supune diferendul, la alegerea sa, spre soluționare la:

a) instanța judecătorească competența a părții contractante pe teritoriul căreia s-a efectuat investiția;

sau, în stricta conformitate cu legile și reglementările naționale legale ale părții contractante gazda, la:

b) un tribunal arbitral ad-hoc, în conformitate cu Regulamentul de arbitraj al Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL);

sau

c) Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (ICSID), pentru implementarea procedurii de arbitraj potrivit Convenției pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții între State și Persoane ale altor State, încheiată la Washington la 18 martie 1965, dacă sau imediat ce ambele părți contractante adera la aceasta.

3. Un diferend supus inițial instanțelor judecătorești ale părții contractante gazda, atât timp cat este în curs de soluționare, nu poate fi supus arbitrajului decât cu acordul părților, iar în cazul în care a fost data o hotărâre definitivă, acesta nu mai poate fi supus arbitrajului.

4. Instanțele judecătorești naționale nu vor avea jurisdicție asupra oricărui diferend supus arbitrajului. Totuși, prevederile acestui alineat nu împiedica partea câștigătoare sa urmărească executarea sentinței arbitrale în fața instanțelor judecătorești naționale.

5. Hotărârea instanței judecătorești sau a arbitrajului internațional, la care se face referire în alin. 2, după caz, va fi definitivă și obligatorie pentru părțile la diferend.

Articolul 11

Soluționarea diferendelor dintre părțile contractante

1. Orice diferend care poate aparea între părțile contractante cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului acord va fi soluționat, pe cat posibil, prin consultări și negocieri.

2. În cazul în care diferendul nu poate fi soluționat în termen de 6 luni de la data la care una dintre părțile contractante notifica în scris cealaltă parte contractantă, diferendul va fi supus, la cererea uneia dintre părțile contractante și în deplina conformitate cu legile și reglementările naționale legale, unui tribunal arbitral ad-hoc, potrivit prevederilor prezentului articol.

3. Tribunalul arbitral ad-hoc va fi constituit după cum urmează: în termen de doua luni de la data la care a fost primită cererea de arbitraj, fiecare dintre cele doua părți contractante va numi un arbitru, iar cei 2 arbitri astfel numiți vor numi președintele tribunalului în termen de 3 luni de la data numirii lor.

4. Dacă, în termenele specificate la alin. 3 al acestui articol, numirile nu au fost făcute, fiecare dintre cele doua părți contractante, în lipsa unui alt aranjament, poate solicita președintelui Curții Internaționale de Justiție să facă numirea. În cazul în care președintele Curții Internaționale de Justiție este cetățean al statului uneia dintre părțile contractante sau dacă din orice alt motiv îi este imposibil să facă numirea, cererea va fi adresată vicepreședintelui Curții Internaționale de Justiție. Dacă vicepreședintele Curții Internaționale de Justiție este cetățean al statului uneia dintre părțile contractante sau din orice alt motiv este în imposibilitate de a face numirea, va fi invitat să facă numirea membrul cu cea mai înaltă funcție din cadrul Curții Internaționale de Justiție, care nu este cetățean al statului vreuneia dintre părțile contractante.

5. Ambele părți contractante vor suporta cheltuielile arbitrajului propriu și ale reprezentantului lor la audieri. Cheltuielile pentru președinte și orice alte cheltuieli vor fi suportate în mod egal de către părțile contractante.

6. Tribunalul arbitral ad-hoc își va stabili propria procedura și va fixa locul arbitrajului.

7. Tribunalul arbitral ad-hoc va hotărî cu majoritate de voturi, iar sentințele sale vor fi definitive și obligatorii pentru părțile contractante.

Articolul 12

Valabilitatea acordului
1. Prezentul acord va fi ratificat de către autoritățile competente ale fiecărei părți contractante.
2. Prezentul acord va intra în vigoare pentru o perioadă de 10 ani, la 30 de zile de la data primirii ultimei notificări prin care cele doua părți contractante își vor comunică oficial una alteia ca respectivele lor proceduri de ratificare au fost îndeplinite. Prezentul acord va rămâne ulterior în vigoare numai dacă una dintre părțile contractante nu notifica în scris celeilalte părți contractante intenția sa de denunțare a acestuia. Denunțarea va deveni efectivă la 6 luni de la data primirii notificării.
3. După expirarea valabilității sau denunțarea prezentului acord prevederile sale vor continua să se aplice investițiilor ce fac obiectul acestuia pentru o perioadă de încă 10 ani.
Drept care subsemnații, pe deplin autorizați de către respectivele lor guverne, am semnat prezentul acord.
Semnat la Teheran la 26 ianuarie 2003, corespondent cu 6 Bahman 1381 (calendarul iranian), în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, farsi și engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Dan Ioan Popescu,
ministrul industriei și resurselor
Pentru Guvernul Republicii Islamice Iran,
Tahmasb Mazaheri,
ministrul economiei și finanțelor
──────────────